În câteva ceasuri se face de 14 iulie. E Ziua Națională a Franței și a fost instituită în 1880. I se mai spune Ziua Bastiliei, sau Căderea Bastiliei. Marchează nu doar începutul Revoluției franceze de la 1789, ci este și Sărbătoarea Federației, sărbătoarea reconcilierii şi unităţii tuturor francezilor, cu trimitere la 14 iulie 1790, când regele Ludovic al XVI-lea a jurat credinţă Naţiunii şi legii. Mai clar, pe limba lor i se spune La Fête Nationale.
A onora o așa sărbătoare majoră, în România, nu ține de eleganță, protocol, relații internaționale ori – poftim! – de cultură generală. La ce legături istorice trainice avem, la ce tradiții și valori împărtășim, ține exact de educație.
Suprinzător, în ajun de sărbătoare, pe site-ul oficial al Ambasadei Republicii franceze în România nu se anunță nimic. Nici în pagina de deschidere, nici la actualități, nici la ceremonii și evenimente. În schimb, pe pagina de Facebook apare o informație postată în cursul după-amiezii: <<Ambasadoarea Laurence Auer a primit însemnele Ordinului Naţional „Steaua României” în grad de Comandor de la ministrul Afacerilor externe, Luminiţa Odobescu, în semn de înaltă apreciere pentru contribuţia excepţională adusă la dezvoltarea relaţiilor bilaterale dintre România şi Franţa>>. Doamna Auer este în misiune la București începând cu 8 octombrie 2020.
Sigur, e complicat să te amesteci în regulile lor, în programul lor. Simpla observație nu se transformă în critică.
Dar, ce ne facem noi cu „internaționaliștii” cu cele aplecări francofone și francofile declarate de pe meleagurile noastre? Despre frumusețea și sinceritatea relațiilor de înfrățire dintre județul Neamț și, în special, municipiul Piatra-Neamț cu entități administrative din Franța am început a scrie cronici sănătoase cu peste 30 de ani în urmă. Autoritățile noastre au făcut și pionierat în domeniu. E suficient acum de punctat acordul istoric semnat de județ, prin regretatul prefect Alexandru Țibulcă, cu fosta Regiune Champagne-Ardenne, reprezentată de legendarul Yves Bonnet, prefectul regiunii, printre altele fost şef peste Direction de la Surveillance du Territoire (DST), adică securitatea internă din Franţa. Se întâmpla în 1991, când cu inaugurarea la Piatra-Neamț a primei sucursale din Moldova românească a Băncii Române de Comerț Exterior, cu Marinel Burduja în recital. Ca un arc peste timp, în primăvară, cu ocazia operațiunii internaționale organizate de primărie cu frații din străinătate, o reușită de toată cinstea, am (re)scris pe larg despre legăturile speciale cu Roanne, mai ales că am fost onorați de prezența primarului Yves Nicolin.
Vine Ziua Franței și parcă nu-i. În alți ani se organizau expoziții, simpozioane, poate un spectacol mărunțel, se trimiteau mesaje. Ba primarul nostru în exercițiu mai era și invitat de reprezentanți oficiali ai Franței la diverse manifestări. Pentru această ediție a sărbătorii, nu am descoperit nicio informație oficială care să anunțe vreun eveniment sau măcar o agapă discretă la care să se savureze un coniac corect și o țigară franțuzească.
De la CJ Neamț, păstrătorul relațiilor inter-departamentale cu Franța (și cu Ucraina, ca de-o pildă), nu avem pretenții de mulți ani. Dar să tacă și primăria pietreană atât de profund? Apoi, unde e Inspectoratul Școlar, unde-s fudulele licee? Tace și spitalul județean, tace și asociația locală de prietenie cu Roanne? Sunt suficiente aceste referiri, fără a mai cerceta ce alte localități din Neamț au acorduri de cooperare cu omologi din Franța.
Însă, de fapt și drept, cel puțin în privința primăriei nepereche de sub Telegoală, ar trebui să ocolim mirarea și nedumerirea. Comportamentul inegal în chestiuni sensibile îi definește de minune. O dovadă proaspătă vine tot de la relațiile internaționale. S-au angajat și au promis, în primăvară, lucruri importante în relația cu frații din Israel. I-am lăudat deschis la momentul respectiv. Asta a fost tot, căci pe urmă n-au făcut absolut nimic. Scuze, au făcut ceva – au uitat până și de Ziua Independenței Israelului după calendarul internațional. Pe 14 mai s-au împlinit 75 de ani de la Proclamarea Statului Independent Israel de către David Ben-Gurion. Astfel, adăugând ignorarea La Fête Nationale, parcă prinde cheag o tradiție, nu-i așa?
Indiscutabil, Mesagerul de Neamț rămâne pe recepție și așteaptă să prezinte orice manifestare (nedescoperită încă) în contul zilei de 14 iulie pe direcția Franța, organizată aici, la poalele Muntelui Sfânt al Dacilor.
Viorel COSMA
