Cu ”Dezvoltarea turistică” în dinți, la Piatra Neamț a fost o adevărată goană pentru obținerea statutului de ”Stațiune turistică de interes național”. Dădea bine la cartea de vizită a orașului și permitea accesarea de fonduri de toate tipurile, inclusiv europene. În general, lumea s-a bucurat după declarațiile sforăitoare, gândind că vor curge turiștii în valuri, mai ceva ca pe Riviera franceză, că epicentrul turismului se va muta la Piatra Neamț. Chiar dacă, la vremea aceea, 2008-2010, stațiunea Piatra Neamț avea numai două hoteluri, nemodernizate, câteva pensiuni, multe vorbe goale și niște pile care se vor dovedi costisitoare la ministrul Elena Udrea. Statutul de stațiune turistică s-a obținut cu situații, statistici și evidențe bine cosmetizate înainte de a fi prezentate la minister. Putem spune acum, cu minciuni și falsuri grosolane. Pentru a obține statutul respectiv, primăria condusă de Ștefan a promovat dealul Cozla drept pilon al dezvoltării turistice. Pentru asta a prezentat un megalomanic plan de remodelare a zonei împădurită gospodărește de Nicu Albu, primarul liberal prin definiție și realizări. Telegondolă, scări rulante, restaurante, zone de agrement, legătură între Cozla și Pietricica, legate într-un proiect faraonic, mai ales la capitolul costuri. Cu excepția Telegondolei, care aproape a băgat orașul în faliment, proiectele au avut finalizare doar în conturile unora din privilegiații sistemului. Care? Putem bănui, dacă nu cumva putem știi cu certitudine, chiar dacă nimeni nu s-a obosit să-i tragă la răspundere pe cei responsabili pentru devalizarea fondurilor comunității. Nici nu se putea, din moment ce existau recompense generoase pentru cei care închideau ochii. Astăzi, noua conducere a Primăriei Piatra Neamț vorbește despre Cozla ca locul din care ar trebui să renască turismul nemțean. Se vorbește, din nou, despre dezvoltare, investiții, e adevărat, cu un pic de fereală când vine vorba despre restricțiile zonei. Ce s-a ales de planul echipei lui Ștefan de transformare a Cozlei într-un rai turistic vă prezentăm într-un fotoreportaj. Ca un avertisment pentru actualii conducători, care și-au făcut un titlu de noblețe din ”salvarea ” telegondolei. Evident, cu mulți bani dați tot de la buget, același buget care a suportat jaful precedent.
Un panou care avertizează un turist dornic să știe ce s-a investit pe Cozla. Sub ”egida” Ministerului condus de Elena Udrea și sub bagheta Agenției de Dezvoltare Nord-Est, în 2009 demara un proiect în valoare de 58.386.000 lei. Mai mult de jumătate, 35.103.000 lei erau de la buget, printr-un împrumut împovărător, care și acum grevează bugetul orașului.
Una dintre ruinele existente pe Cozla, care nici acum nu se știe exact ce statut are. Bani îngropați cu mult sârg. În partea stângă se observă o imagine de promovare a stațiunii turistice Piatra Neamț, imprimată pe un material, folosită să ascundă rahatul de sub preșul turismului nemțean. Inaugurarea telegondolei s-a făcut cu construcțiile neterminate.
Din depărtare, clădirea de la punctul de sosire al telegondolei pare a arăta bine. Acolo au funcționat niște restaurante cu totul în afara legii, administrate de oameni care au jefuit orașul la propriu. Fără autorizații, din moment ce clădirea nu are nici ea autorizație. Cu utilități plătite de Perla Invest și apoi compensate pe servicii imaginare. Nimeni nu a avut curajul să-i între pe Gabriel Muraru, cel cu Sarea și pe Decebal Draghiș cum au ajuns boieri pe bunurile orașului. Și nu numai pe ei.
O altă ruină care ar putea constitui punctul de plecare pentru ceea ce am putea numi turism de aventură. Aici, teoretic, ar trebui să fie un fel de platformă – punct de belvedere, care să permită omului dornic să-și cheltuiască banii posibilitatea de a admira peisajul.
Cele două imagini de mai sus arată ruinele unei instalații denumită Sky – lift. Poate a funcționat în timpul probelor, acum este o ruină, atât la punctul de plecare, cât și la cel de sosire.
O clădire care a costat mulți bani, care este și ea în paragină. La fața locului se făceau pariuri ce anume ar ascunde. Majoritatea vorbea despre o mini-stație de epurare. Sigur, ceva bani s-au epurat aici, probabil cu folos.
O altă construcție care nu a avut autorizație, construită doar pentru a epata. Este vorba despre mult lăudatul Iglu de pe Cozla, loc de petreceri selecte chiar și la mult timp după ce proiectul a fost părăsit. Construcția ar putea constitui o temă de lucru în legislația românească specifică când vine vorba despre acordarea autorizației de către cei de la ISU. Ce s-a întâmplat aici reprezintă un model infracțional de succes, care ar merita brevetat. Evident, nu mai merită efortul unei anchete, faptele ar fi prescrise.
Punctul de sosire al telescaunului, o clădire care văzută de departe arată încă bine. Turiștii care încă mai cred în povestea circuitului turistic în care punctul terminus al telegondolei ar însemna ceva demn de consemnat în jurnalul unei vacanțe reușite, trebuie să se mulțumească cu o fotografie de vară. Actualii edili vor trebui să-și folosească imaginația pentru a-i găsi o utilitate.
Mult promisele unități de cazare din zonă au început să prindă contur, chiar și sub ochii noilor autorități. O rulotă pare să fie pusă la dispoziția doritorilor, într-o zonă de pe Cozla la vedere. La nevoie, ar putea servi ca adăpost pe timp de furtună sau ca loc de ședințe de lucru pentru cei care ar trebui să se îngrijească de igiena muntelui.
Dacă tot există posibilitatea cazării, de ce nu ar merge lucrurile și mai departe? Te surprinde ploaia, poți găsi un rând de lenjerie, că doar nemțenii sunt oameni primitori, gata să-și rupă cămașa de pe ei dacă este nevoie. Semnele arată clar că rulota este folosită, deci putem spune că începem să culegem roadele celor peste 100 de milioane de lei aruncate pe Cozla.
Nostalgicii sporturilor de iarnă vor identifica imediat imaginea. Este vorba despre celebra non pistă de schi de la Piatra Neamț, amenajată pe versantul însorit al Cozlei. Purcoi de bani cheltuiți cu amenajările, cu turnuri pentru zăpadă artificială, acum un fel de fâneață neîngrijită, străjuită de stâlpi de iluminat. În acest moment nimeni nu știe exact în ce devălmășie sunt bunurile de acolo.
Câteva semne că lucrurile merg mai bine încep să apară. Drumul de jos de la Colibele haiducilor până sus la punctul de sosire al telegondolei este în lucru. Iar cei care dau bani pentru o cursă spre vârf pot cumpăra amintiri și pot face fotografii care să ocolească cu grijă ruinele investițiilor în care sunt îngropați banii nemțenilor.
Text: Valentin Bălănescu
Foto: Bogdan Călian
