Născută la Siriu (Buzău), Anca Maria Balan s-a mutat cu părinții la Piatra Neamț pe când avea 11 ani și a învățat clasele V-VIII la Școala Gimnazială nr. 2. Mutarea aici a fost o alegere a părinților care și-au dorit tot ce e mai bun pentru copilul lor, mama ei fiind din comuna Ștefan cel Mare și tatăl din comuna Verești (Suceava). Și un pas care le-a schimbat viața.
„Părinții mei au vrut să se mute într-un oraș unde eu să beneficiez de educație mai bună. La Piatra Neamț și-au găsit amândoi loc de muncă și ne-am mutat aici în 2015. Când vine vorba de școală, nu părinții au pretenții de la mine, eu sunt perfecționistă. Până în clasa a VIII-a, inclusiv, am avut numai note de 10, iar în liceu n-am mai reușit performanța, însă am încercat întotdeauna să fiu printre primii. Clasele I-IV le-am făcut la Siriu, unde am avut o învățătoare de excepție, doamna Ralița Dumitrescu. Eu eram cam tăcută și timidă, din ce îmi povestesc părinții, încât nici nu prea ridicam mâna la ore să răspund. Ca să ies din acest con de umbră am mers la dansuri populare, în ansamblul «Mugurii Siriașului» și am cântat muzică populară. M-a ajutat mult această activitate, fiindcă am dobândit ușor, ușor, încredere în mine, am devenit ambițioasă, în fiecare an am fost prima la învățătură. Anii petrecuți cu doamna învățătoare au fost benefici, pentru că și la Piatra Neamț în clasa a V-a am constatat că tot prima eram. Cunoștințele acumulate în școala primară au fost suficiente ca să îi ajung și pe elevii din oraș. Din păcate, încă se fac diferențe între elevii de la oraș și cei de la țară, de aceea s-au și mutat părinții mei. Am trecut și peste efectele mutării, fiindcă, deși la început am fost entuziasmată, când am mai crescut am realizat că lucrurile acestea m-au afectat în timp, mi-a fost destul de greu să mă acomodez, chiar dacă am fost prima din familie care s-a adaptat aici. A fost greu să-mi las prietenii acolo, să mă rup de toți oamenii pe care-i știam și să vin într-o localitate unde nu cunoșteam pe nimeni, să intru într-un colectiv deja închegat unde eu eram străină. În momentul în care am început să răspund la ore și primeam note bune era și mai rău. În clasele V-VIII chiar am primit porecla «Roboțel» pentru că luam 10 la toate materiile. Dar în timp am învățat să nu mă las afectată!”.
A fost admisă la „Petru Rareș” cu medie de peste 9,70 fără meditații și a absolvit profilul științele naturii, obținând în fiecare an premii I și II. Pregătire a făcut abia în clasa a XII-a, pentru bacalaureat și admitere la facultate, mai ales că după pandemie a trebuit să recupereze.
„Am făcut ore de meditație la matematică nu pentru că n-aș fi avut profesor bun, ci pentru că într-a XI-a să zicem că m-am lăsat eu pe tânjeală, a fost și pandemia, cu școala online s-au pierdut multe informații, mai uitasem din materie și, cumva, asta m-a ajutat să-mi reînprospătez anumite lucruri. Cu învățătura cred că am vrut să-mi demonstrez mie că pot. Provin dintr-o familie credincioasă și știți că-i vorba aceea cu talantul, să nu-l îngropi, să-l valorifici, să îl faci să crească. Fiind de mică cea mai bună, cumva am crescut cu ideea că Dumnezeu mi-a dat un talent, nu mă refer la muzică sau altceva, ci la calități strict academice. Am o minte analitică și am vrut să-mi cultiv mintea, dacă tot o am. În gimnaziu am participat la multe olimpiade, la câte puteam: matematică, fizică, chimie, istorie, cultură și spiritualitate românească, lingvistică, lectura ca abilitate de viață, nici nu le mai țin minte. În clasa a VI-a am luat mențiunea întâi la naționala de Cultură și spiritualitate românească, în clasa a VIII-a mențiune specială la Concursul național «Ionel Teodoreanu», olimpiada mică de limba română i se mai spune. În clasa a XII-a am fost la olimpiada de chimie, am avut un punctaj bun, pe la mijloc”.
Anca va da admitere la Medicină, în București și, deși s-a pregătit temeinic, tot are emoții.
„Simt că va fi un examen greu, incomparabil cu bacalaureatul, unde cred că subiectele de anul acesta au fost mai ușoare decât cele de anul trecut și la chimie, și la matematică. La literatură, eu consider că «Ion» e cea mai ușoară operă pe care o puteam avea, mie mi-a plăcut cartea asta cel mai mult fiindcă nu este descriptivă, are multă acțiune, știam destul de multe citate și critică literară. Dar bacalaureatul a trecut, mă concentrez pe admitere și voi vedea ce-mi rezervă viitorul în această profesie”.
Își dorește ca în studenție să aibă timp și pentru pasiunea ei – cântul și dansul popular. A continuat și la Piatra Neamț, unde a absolvit Școala Populară de Artă, a fost solistă în ansamblul „Codrii neamțului” și dansatoare în ansamblul „Floricică de la munte”. Anca este de părere că „muzica este o terapie vindecătoare, o modalitate de a fi aproape de oameni și de a mă exprima”. Talentul l-a moștenit din familie, ca și simțul responsabilității: „tot mai mulți tineri aleg științele sociale nu pentru că ar vrea la drept, ci pentru că au mai mult timp liber, cred ei. Dar, dacă ai mai mult timp liber în liceu, muncești mai mult după și o să îți fie greu să-ți găsești un loc de muncă”.
Cristina IORDACHE
