Deși s-ar fi cuvenit ca ecourile ședinței ordinare a CJ Neamț de joi, 29 iunie, să nu se stingă prea repede, la noi parcă vrea să se șteargă iute cu buretele amintirea unei întâlniri rușinoase. Mahalagismul pus „în operă” este unic din 1992 încoace. Nicicând de la ședința de constituire a primului consiliu județean nu s-a discutat în asemenea hal, cu asemenea vocalize de mahala. Despre eforturile de a-l provoca pe președintele Ion Asaftei dincolo de limita iritării, semnalând partiturile susținute în principal de consilierii județeni Valentin Stavarache (PNL) și Laurențiu Crețu (USR), despre figuri ale aparatului propriu care nu fac față dezbaterilor, fie ele și expediate neconform la capitolul Diverse am scris în precedentele două articole (vezi aici și aici ).
Dar să mai selectăm niște pagini-unicat.
S-au bătut câmpii voios în legătură cu proiectul eșuat de la Apa Serv pe infrastructură mare. Nu a lipsit scărpinarea de noul salariu al managerului, în condițiile în care întrebările corecte trebuia să fie direcționate spre Adunarea Generală a Acționarilor și Consiliul de Administrație al companiei județene de apă și canal, nu se spre executivul CJ. Elementar, Asaftei le-a atras tuturor atenția că – strict legal! – un președinte nu are dreptul să se implice în managementul Apa Serv.
Aiurelile gălăgioase au mers până acolo încât, pe bază de niște fotografii, i s-a reproșat lui Dorin Nicola, șeful cel mare de la Complexul Muzeal Național Neamț, că plouă în clădirea Muzeului de Istorie și nu ia măsuri. Omul nu are nicio treabă, dar absolut cu niciuna cu obiectivul. Acolo e șantier, iar obiectivul e predat constructorului. Când s-o închide șantierul, ce-i drept supravegheat de cine răspunde de implementarea proiectului, e altă discuție. Abia atunci, la recepția de la terminarea lucrărilor, intră în joc Dorin Nicola, personal.
O varză a ieșit și din ce s-ar fi cuvenit prezentat în mod responsabil de corpul de „specialiști” de carieră în privința aprobării împrumutului de 7.500.000 lei din Trezoreria Statului. Trecând peste tonul și ritmul în care se exprimă Daniela Soroceanu, secretarul general județului, este de noaptea minții că niciun consilier județean nu vede dincolo de legalitatea actelor administrative. O hotărâre de consiliu județean se judecă și sub aspectul oportunității. Iar asta trebuie demonstrată pe deplin, dincolo de rândurile ce compun un referat de aprobare și rapoartele de specialitate. Pe de altă parte, a expedia clarificările spre discuțiile din comisiile de specialitate este excesiv și aberant. În primul rând fiindcă aleșii sunt distribuiți în comisii după o anumită schemă politică, iar dacă nu ești membru într-o anume comisie de maximă greutate pentru un proiect, chiar nu ai de unde ști ce se discută. Nu e momentul să zăbovim asupra ședințelor de comisii care se desfășoară de mântuială, fără prezența fizică a consilierilor din cale afară de responsabili.
Nu în ultimul rând, dar suficient pentru a încheia filele alese, ordinea de zi a fost „întunericită” de proiectul dedicat unor <<măsuri referitoare la proiectul de interes județean „Achiziție autobuze ecologice”>>. Sumele puse în joc sunt amețitoare. Le găsiți aici , la al treilea proiect, de la pag. 31. În anexă, este la liber Studiul de fezabilitate ce provite de la o firmă ce sună ca bicicleta următoare (SC Next Bike SRL – n.a.). Întreaga documentație, fără referat și rapoarte, se întinde de la pag. 33 la 210. Or fi parcurs-o consilierii, n-or fi parcurs-o? E subiect bun de pariuri, cu lista de consilieri în față.
Interesant, totuși, a atras atenția numărul de stații de încărcare lentă și rapidă (care presupun și un număr de posturi de transformare) din teritoriul deservit, prinse în proiect. La rigoare, sunt 6 stații rapide în Piatra-Neamț și 18 lente în Autobaza Troleibuzul de la Dumbrava Roșie. Abia dacă le atrăgea atenția autonomia autobuzelor și expresia „autobuze ecologice”, ajungeam la discuții interesante. Nu de alta, transportul este ecologic, dar autobuzele electrice nu sunt absolut deloc ecologice. Cum nici panourile fotovoltaice nu sunt. Dacă s-ar apleca vreun „savant” politic-administrativ cel puțin asupra costurilor și performanțelor, apoi asupra problemelor uriașe legate de neutralizarea… ecologică a acumulatorilor autobuzelor, lumea naivă și-ar schimba părerea. La fotovoltaice, tot mai mulți se prind ce randamente reale au, care-i durată de viață, cum vine bancul cu viitoare panouri noi făcute din deșeurile celor vechi, dar și de multe alte ce merg până la resursele insuficiente de materiale și minerale critice. E suficient de amintit Cadmiul – Terra nu are resurse pe măsura necesarului impus de Revoluția Verde.
Dar, deja am ajuns într-un teritoriu ce-i greu de imaginat că va fi cercetat vreodată de reprezentanți ai poporului de calibrul celor care au transformat în mahala o ședință de CJ, o adunare ce presupune, după cum scrie la carte, multă solemnitate.
Viorel COSMA
