Ziua comunei Rediu din acest an a fost organizată altfel față de edițiile anterioare.

Au fost invitați interpreți cu vârste cuprinse între 7 și 18 ani, toți oferind, prin talentul lor, un spectacol de înaltă clasă.

În acest sens, primarul Vasile Motfolea ne-a declarat: „La această ediție, am adus foarte multe atracții pentru locuitorii comunei, indiferent de vârstă, dar nu am adus mari vedete. Cu banii pe care i-am fi cheltuit, am remediat o problemă la nivel local, ca oamenii să nu aibă de suferit. Cu toate acestea, la acest eveniment au venit foarte mulți  localnici, dar și din comunele megieșe. Cred că trebuie să dăm credit tinerelor talente. Au fost mulți interpreți, dar și alte grupuri de dansatori, care au dat o culoare aparte întregii manifestări, indiferent de rang sau poziție în societate. Am pregătit și anumite delicatese culinare, fasole cu ciolan și un produs paprika de foarte bună calitate”.

Dincolo de cele văzute la Ziua Comunei Rediu, în punctul Cier, de pe dealul Ciovârlic, interesant este că, în acest an, administrația locală a cheltuit foarte puțin, micilor interpreți fiindu-le oferite câte o diplomă de participare și câte o mică atenție financiară. Iată numele micilor artiști: Giulia Ilișor, Sofia Bercaru,  Daria-Elena Ciubotaru, Raul-Cristian Ramcu, Jean Constantin Motfolea, Sofia Aursulesei, Iasmina Păduraru, Alesia Crețu, Maia-Alexandra Anghel,  Ana-Maria Dospinescu, Maria-Riana Asandei, Elena Sofia și Ana-Maria Mihalache, Anastasia Taban, precum și grupurile Z.O.R.I. și Mugurașii Roznoveni. Bucuria tuturor a fost cu atât mai mare, cu cât la această ediție au fost prezente foarte multe atracții, inclusiv deliciile culinare de sezon și mai ales răcoritoarele de tot felul.

File de istorie

Comuna de astăzi este formată din satele Rediu, Bețești, Poloboc și Socea, iar prima menționare în actele cancelariei domnești vizează o confirmare de proprietate a panului Trifu Borzescu, pentru satul Bețești unde era casa lui, precum și pentru alte sate din Câmpul lui Dragoș, răscumpărate sau obținute prin schimburi anterioare. Uricul este semnat de Petru Aron (1451-1457), fiul lui Alexandru cel Bun și conține toponime încă păstrate în memoria colectivă a comunei.

“Din mila lui Dumnezeu, noi, Petru voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că această slugă a noastră credincioasă, pan Trifu Borzescul, ne-a slujit nouă drept și credincios. De aceea, noi, văzând dreapta și credincioasa lui slujbă către noi, l-am miluit cu deosebita noastră milă și i-am dat și i-am întărit satele, anume: Bețești, unde este casa lui, în Câmpul lui Dragoș, unde este moara, pe care l-a răscumpărat de la Bețea pentru o sută de zloți, și Ștefănești, pe care l-a schimbat cu Bețea și a dat pentru Ștefănești părțile din Marieșești ale soției sale, și Bolcești, și jumătate din Marișești, părțile lui Șteful și ale lui Petru, și Ceretiani, lângă acest sat. Toate aceste mai sus-scrise să-i fie de la noi uric și cu tot venitul, lui și copiilor lui, și fraților, și nepoților, și strănepoților lui și răstrănepoților lui și întregului său neam, cine va fi cel mai apropiat, neclintit niciodată, în veci.

Iară hotarul acestor sate să fie după hotarul vechi, pe unde au folosit din veac.

Iar la aceasta este credința domniei noastre, a mai sus-scrisului Petru voievod și credința mitropolitului nostru, chir Theoctist, și credința boierilor noștri: credința panului Bratul, credința panului Manoilo, credința panului Hodco vornic, credința panului Mihail logofăt, credința panului Stanciul, credința panului Oană Julici, credința panului Cozma al lui Șandru, credința panului Baiceanul, credința panului Petru pârcălab, credința panului Dragoslav, credința panului Duma Micaci, credința panului Radul spătar, credința panului Sin, credința panului Ion vistier, credința panului Micu postelnic, credința panului Petru comis și credința tuturor boierilor noștri moldoveni, mari și mici.

Iar după viața noastră, cine va fi domn al țării noastre, din copiii noștri (țării, din copiii noștri) sau iarăși oricine, pe care îl va alege Dumnezeu să fie domn în țara nostră, în Moldova, acela să nu-i clintească dania noastră, ci să i-o întărească și să i-o împuternicescă, pentru că i-am dat pentru slujba lui drepată.

Iar pentru mai mare putere a tuturor celor mai sus-scrise, am poruncit credinciosului nostru pan, Petru logofăt, să scrie și să atârne pecetea noastră la această carte a noastră.

A scris Dobrul, la Suceava, în anul 6963 <1455>, luna august, 20 zile”.

Un alt document, din 13 martie 1497, consfințește o vânzare a unei părți din satul Grozeștii, sat întemeiat de Giurgea Grozescul și urmașii săi și pe care îl vom găsi în documente ulterioare cu numele Vădurele.

Niacșa și Dragotă  vând “a patra parte din satul Grozeștii”, ceea ce ne arată, pe de o parte că satul fusese împărțit celor patru copii ai lui Giurgea, iar pe de altă parte că vânzarea are loc în condițiile dreptului de preempțiune, partea fiind cumpărată de nepoții de frate ai Niacșei.

“1497 (7005) martie 13

Suret dupe ispisocul sârbesc de la bătrânul Ştefan v<oie>vod, din liat 7005 <1497> mart. 13.

De știre facem, cu aciastă a noastră carte, tuturor cine pe dânsa să va uita ori va ceti ori va auzi, precum au venit înaintea noastră și înaintea a noștrilor moldoveneștilor boeri, celor mari <și mici>, Niacșa, fata Giurgii Grozescul, și nepotul ei, Dragotă, feciorul lui Ivan, de a lor bunăvoe, de nime asupriți nici sâliți, și au vândut a lor draptă ocină dintr-a al lor drept uric, a patra parte din satul Grozeștii, ce este într-a Drăgușanului Câmpu. Şi au vândut nepoților săi, slugii noastre Grozii și surorii lui, Mărișcăi, și de frate nepotul lor, Glighi, drept optzeci zloți tătărești.

Și s-au sculat sluga noastră Grozia și sora lui, Marușca, și de frate nepotul lor, Gliga, și au plătit toț(i) acei mai sus scriș(i) bani, optzeci zloți tătărești, în mâinile Niacșii, fetii Giurgii Grozescului, și a nepotului ei, Dragota, feciorul lui Ivan, înaintea noastră și înaintea a noștrilor boeri (…)”. (Rep)