Satele comunei Țibucani, situată pe drumul care face legătura dintre vechile castre Neamț și Roman, au avut parte, de-a lungul secolelor, de o istorie plină de evenimente. Cel mai important moment a fost legat de bătălia dintre oastea moldoveană, a voievodului Ștefan cel Mare, și cea otomană, de la 1476, când toate așezările din apropierea Războienilor de astăzi au fost părtașe la marea încleștare armată. La baza alegerii acestui areal a stat și tabăra militară medievală din satul Davideni, loc în care oștirile marelui voievod s-au pregătit pentru marele eveniment. De atunci și până astăzi, satele Țibucanii de Sus, Țibucanii de Jos, Davideni, Strâmbii, Potlogeni, Spiești și Schitul Țibucani, precum și celelalte din apropiere, au avut parte de alte momente dificile, pe care trăitorii locului le-au traversat cu demnitate și cu drag de pământurile natale. Comuna Țibucani de astăzi, înființată la 1864, a traversat numeroase momente nefavorabile, unul dintre cele mai importante fiind legat de înființarea primei școli din zonă la Davideni, în 1859, cu 20 de elevi, veniți din satele Războieni, Tupilați, Păstrăveni, Rădeni, la care s-au adăugat copiii localnicilor. Pentru acele vremuri, şcoala din satul Davideni a devenit un reper important al zonei, un loc unde se deslușeau buchiile din ceasloave și alte cărți bisericești. Deceniile au trecut unul după altul, iar acum în fruntea comunei este primarul Ioan Narcis Rusu, edil care vrea ca în viitorii ani comuna să arate ca o adevărată comunitate europeană. Numai că banii se aduc greu și cu multe sacrificii.
– Domnule primar, au trecut trei ani de când sunteți autoritatea numărul unu a acestei comune. Cum au decurs evenimentele în comună, în mandatul început în 2020?
Am preluat tot ce am făcut de la zero. Exista apă pe conductă, dar nu era la populaţie. Ca atare, am predat la Compania Apa Serv SA, condiţia fiind ca oamenii să aibă apă la robinet, la ei acasă. Între timp, am mai făcut şi extindere la reţeaua de apă, cu fonduri din bugetul local. Datorită vremii care este cum este, lumea a cerut şi cere din ce în ce mai mult apă. În 2022, am făcut un 1,5 kilometri de extindere reţea, iar în 2023 am făcut încă 2,8 kilometri, tot extindere de reţea pentru apă şi am în plan să mai fac una.
– În privința modernizării drumurilor?
La preluarea mandatului, am pregătit două proiecte de modernizări drumuri, ambele depuse pe Programul “Anghel Saligny”, dar am primit finanţare doar pentru unul și am început deja lucrările.
– Ce lungime au?
Unul are o lungime de 8,5 kilometri şi unul de 5 kilometri. Aproape 14 kilometri, este enorm pentru comuna noastră. Al doilea proiect îl derulăm prin bugetul local.
– Este multianual?
Exact, este multianual. Sunt oarecum mulţumit, dar nu în totalitate. Dar, sunt mulţumit că am reuşit să realizez câteva lucrări importante, să punctez pentru comuna noastră într-un timp aşa de scurt. Adică, într-un prim mandat, da, la toamnă, în octombrie, se fac trei ani de mandat.
Rețea de gaze naturale
– Peste tot se vorbește de gaz metan.
Am în discuţie proiectul pentru gaz metan unde sper ca, pentru prima data, comuna Ţibucani să primească și ceva bani pentru finanţare de la Guvernul României, pentru a demara mai departe demersurile noastre. Avem, iarăşi, o discuţie şi suntem pe lista eligibilă pentru un microbuz electric la şcoală.
– Şi staţie de încărcare?
La staţia de încărcare, deja am semnat contractul de finanţare pentru reabilitarea şi eficienţa energetică a unui spaţiu unde sunt incluse şi două staţii de încărcare electrică. Dar, în paralel, mai am un proiect la APM depus cu trei puncte de încărcare în comună, una la Bazar, una la şcoală şi una la parcul de la Humăria Bistrei.
– Deci, 5 vor fi în total.
Pentru că microbuzul electric depinde de staţiile de încărcare electrică. Suntem pe graficul de la minister pentru dotarea cu aparatură IT şi mobilier şcolar pentru şcoală, proiectele sunt în derulare. Problema este că, în acest moment, nu mai putem duce noi ca comună partea de cofinanţare.
– Aţi apelat la Consiliul Judeţean?
Da, am tot sprijinul de la conducerea CJ Neamț, inclusiv cu noua conducere a Partidului Social Democrat, prin domnul Daniel Harpa, care mi-a promis că o să mă ajute. Aşteptăm să vină o nouă rectificare bugetară, poate mai primim ceva bani. Am primit de la Consiliul Judeţean și sperăm să mai primim. Luăm lucrurile ca atare pas cu pas. Nu se pot face lucrurile peste noapte.
– Există o listă de priorități?
Cum să nu. Priorităţile au fost cele pe care le-au solicitat cetăţenii. Și cum sunt în slujba cetăţenilor, alimentare cu apă şi modernizarea drumurilor sunt prioritățile. Deja, la asfalt am dat drumul la lucrări în mare parte. Cu ce se realizează acum, cam 93-95% din comună ne închidem. Mai rămân fundăturile, capetele de drum și câteva uliți. Şi, după aceea, cea mai mare prioritate este apa potabilă, care a devenit problema numărul unu în comună. Cu fenomenul de secetă de la an la an, apa a devenit o prioritate.
– Aveţi resurse, totuşi, râul Moldova este aproape?
În comparaţie cu alte comune, noi beneficiem de o staţie proprie cu 5 puţuri de apă, de adâncime. La vremea respectivă când s-a construit acea staţie de apă, în Lunca, s-a construit pentru a satisface nevoile tuturor cetăţenilor comunei. Dar, vedeţi, timpurile s-au schimbat, apa a scăzut, dar, dacă este nevoie, mai săpăm un puţ. Important este că avem o staţie de epurare a apei în comună şi nu depindem de alţii.
– Reţele sunt predate la Apa Serv?
Da, da. Am încercat să rămână la primărie, dar nu se poate pentru că noi nu suntem organizaţi pentru a distribui apa. Nu suntem o societate de apă. Şi, în aceste condiții, am predat totul către furnizorul de apă Apa Serv.
– Aminteaţi de şcoală, acum copii sunt în vacanţă.
Am primit anumite informaţii, dar nu sunt finalizate rezultatele. Am înţeles că este bine, cu reuşită de peste 70% la evaluarea la clasa a VIII-a.
– Da, e bine. Asta înseamnă că profesorii şi-au făcut treaba.
Sunt mulţumit de profesori, sunt oameni foarte serioşi şi se vede. La Ţibucani chiar se face şcoală. Aici a fost o fărâmă de inteligenţă. Din rândul elevilor de aici s-au ridicat, în fiecare an, oameni de renume. Şi vor mai ieşi.
– Aici, la dumneavoastră în comună, există un anumit spirit al credinţei.
Așa este, numai că în fiecare an am încercat să împart la fiecare biserică câte un pic, în funcţie de numărul de enoriaşi arondaţi la fiecare. Momentan, nu am dat, v-am spus, derulând proiecte din bugetul local, o mare parte din bani au ajuns acolo. Dar, nu vor rămâne nici anul acesta biserile neajutate. Şi bisericile din comună au o frumuseţe a lor şi toţi suntem creştini. Oamenii vin cu drag. Şi trebuie ajutaţi pentru că nu se poate altfel.
– Ce credeţi că îi mai trebuie comunei la ora actuală?
Mai sunt multe lucruri de făcut. În mare parte sunt foarte bucuros că am reuşit să asfaltez foarte mult pentru un prim mandat, iar dacă reuşim cu proiectul de gaz, pentru că noi am pregătit documentația pentru toată comuna, pentru toate străzile, pentru toţi cetăţenii, o reţea de gaz de 51 de kilometri. Este un proiect mare, nu se va realiza aşa de repede. Comuna este avantajată de faptul că are un ax central şi ar trebui numai ramificaţii.
– Repet, ce-ar mai trebui în comună?
Ne-ar mai trebui şi nu pot eu rezolva deocamdată. Mă refer la locurile de muncă. Este boala mileniului… Dar, vedeţi, timpul nu se întoarce, noi ca primărie de comună nu prea avem nimic să oferim. Mă gândesc la un loc, cum se vehiculează prin zonele din vest. Nu pot să dau pământ pe pășuni și să spun ”apucă-te şi investeşte”. Avem în jur de 450 de hectare de păşune, dar sunt toate sub contract, sunt licitate şi sunt toate sub contract. Ce-a fost la primărie s-a cam terminat, dar sperăm cu infrastructura care este, la Târgu Neamţ, la Piatra-Neamţ, unde sunt locuri de muncă, și oamenii se pot duce acolo.
– Primăria are astfel de terenuri?
Ce avem la ora actuală disponibil este un teren de 8 hectare de păşune spre schit, pe partea dreaptă, punctul Latu se numeşte.
– Are apă, are utilităţi?
Nu are apă, doar parte de curent electric are. Chiar am avut vizita unei firme de la Timişoara care vroia să facă acolo un parc de panouri fotovoltaice. Dar, au venit, au studiat zona, momentan nu au trimis nici un răspuns.
– Pe partea de canalizare, în ce stadiu sunteţi?
Am depus actele la apă şi pentru autorizaţie. O să avem nevoie să depunem şi pe partea de canalizare. Eu trebuie să autorizez şi să dau drumul şi la reţeaua de canalizare Odată ce s-a dat drumul la apă, s-a dat drumul şi la o parte din canalizare.
– Oamenii racordează gospodăriile?
La apă, da, la canalizare mai puţin. Cele mai multe cereri de racordări sunt la apă.
– Aminteaţi acum ceva timp în urmă de noul dispensar uman.
Proiectul a fost depus la CNI, am înţeles că ei şi-au făcut treaba, a plecat spre avizare la Ministerul Dezvoltării. Am înţeles că anul acesta vom primi toate aprobările pentru el. Dar, până nu văd negru pe alb nu mai spun nimic. Grădiniţa este mobilată, se continuă dotarea. Tot ceea ce au nevoie copiii şi cadrele didactice au la dispoziţie. Deja copiii învaţă în ea. Se spune că educaţia este primordială pentru societate.
– Nu era vorba și de o reabilitare a şcolii cumva?
Am proiect şi de reabilitare a şcolii, dar, vedeţi, în paralel a mai apărut o axă prioritară pentru şcoli cu dotarea cu mobilier, prin PNRR. Am îndeplinit punctajul şi acolo şi s-ar părea că de acolo primim mai repede finanţarea pentru dotare cu mobilier, decât la reabilitarea clădirii. La reabilitare momentan nu am primit nici un răspuns. La reabilitare mi s-a spus că, din cauză că au prea puţini oameni, merge foarte greu verificarea dosarelor. Mobilierul să stea stocat undeva, în bune condiţii până la finalizarea reabilitării clădirii. Asta, dacă vor veni, în paralel, ambele proiecte spre finanţare. Sper să găsesc o firmă cu care să mă mişc foarte repede cu construcţia, poate o jumătate de an mobilierul să stea stocat. Acum să dea Dumnezeu să vină finanţarea, că vom găsi unde să-l depozităm.
Cămin cultural nou
– Un alt proiect, Casă de cultură sau Cămin cultural?
La Căminul cultural, momentan nu am nimic. Este un proiect mai vechi depus, dar acolo stă. Nici nu putem respecta normele care se cer astăzi. Este prioritar pentru mine şi căminul, că tot mă întrebaţi de priorităţi. Dar, trebuie să găsesc un loc de amplasament, care să fie undeva în centrul comunei, să satisfacă necesităţile cetăţenilor din toate cele trei sate. Dar, momentan, nu există pe cultură nicio axă prioritară pe care să accesăm fonduri pentru finanţare, ca să pot depune proiectul. Am un drum spre Canton, pe care am pregătit un proiect. Acolo vreau să-l realizez. Am probleme în fiecare an, unde se adună apa, duc balastru în fiecare an şi în fiecare an îl ia la vale şi nu mai are rost investiţia. Sunt bani care se pierd acolo, trebuie asfaltat. Cum vă spuneam, nu se pot face toate într-un an. Trebuie să înţelegem, trebuie să avem răbdare.
– Oamenii vă înţeleg, din acest punct de vedere?
Am înţelegerea oamenilor, dar nu toţi sunt de acord cu ce le spun. Așa este de când lumea. Probabil, pot să fac oricât de mult, ei tot sunt nemulţumiţi. Ştiţi cum e? Sunt şi din ăştia care sunt poate în opoziţie sau care nu înţeleg. Sau nu vor să înţeleagă. Dar, eu le spun la fiecare: nu le poţi face toate într-un an, oricât ai încerca! Îţi faci un plan pe termen scurt, pe termen mediu și lung. Pentru mine, comuna Țibucani este totul, iar activitatea mea trebuie să se desfășoare numai în folosul oamenilor. Nu spun lucruri mari, dar acesta este adevărul. Acum trei ani m-a votat un număr important de cetățeni, iar acum lucrez în folosul lor. Aceasta este misiunea mea, acesta este crezul pentru care m-am decis să continui lupta de a aduce bani în comună. Fără fonduri, nu se poate realiza nimic. Poți obține un proiect, două, dar nu mai mult. Pentru realizarea și modernizarea întregii infrastructuri avem nevoie de bani, fiind necesare multe drumuri, multe uși deschise. Aici este marea problemă, să găsești ușa potrivită. (Rep.)