Societatea românească după 1990 suferă mult la un capitol esențial, anume la cel privind recunoașterea și promovarea valorilor. Au devenit exemple pentru tineri experții în șmecherie, care se laudă cum au făcut bani din nimic, oamenii care au profitat de filiera PCR – Pile, Cunoștințe, Relații – pentru a promova în funcții cu care n-au nici o legătură profesională, politicieni cu studii făcute aproape de vârsta la care militarii ies la pensie. Oamenii care mișcă lucruri, care produc, multiplică experiența spre alții tineri nu ating prim planul în societate pentru că, de cele mai multe ori, au păreri ferme, pe baza experienței de viață și au o problemă într-o societate în care mediocritatea este ridicată la rang de calitate.

Cristian Berbece, CEO de la 1st Criber, este un om cu principii și cu o mare dorință de a le împărtăși celor care doresc. A trecut prin atât de multe experiențe de viață – majoritatea provocate pentru a-și testa nu limitele, cât capacitățile, încât o discuție cu el face cât lectura a 4-5 cărți de dezvoltare personală, atât de la modă acum, care te învață să devii milionar, vestit, adulat după o simplă lectură în concediu. Iar discuția se poate transforma într-un monolog, dacă nu ai argumente cu care să încerci să faci față.

Cristian Berbece a făcut cam tot ce se putea face după 1990. A fost un simplu angajat, a fost și director, pătimaș de fiecare dată, a muncit unde și când i-a plăcut. A învățat și din greșeli, a furat meserie, a inovat, a depășit obstacole, dacă a simțit că ceva nu merge a luat-o de la capăt cu aceeași plăcere și chiar patimă de a face mai mult, mai bine și mai deosebit. Consideră că meritrocrația este adevăratul fundament pentru o democrație reală, nu mediocritatea și că fără ea nu putem vorbi despre democrație într-o societate, inclusiv cea românească. Și crede că dacă nu împărtășești ce știi irosești mult din ce-ai realizat.

Credința în destin și capacitatea de a fi lider

Omul care se află în spatele afacerii de succes, o afacere care a revoluționat și creat o piață neglijată în România nu-și ascunde credința că destinul are un rol fundamental în evoluția oamenilor. Și exemplifică cu ce s-a întâmplat cu el, în primul rând.

”Am fost un luptător de mic, am vrut să fiu lider de când mă știu. Fără falsă modestie, chiar am vrut și mi-a plăcut să organizez lucrurile, să așez oamenii, să fac lucrurile să meargă altfel. Și asta pornind chiar de la mine, atunci când eram copil, era acest ceva în mine, pe care nu l-am conștientizat atunci. Eu vroiam să conduc. Și mă uit la copii când se joacă pe maidan și nu pot să nu observ că este câte unu’, chiar dacă este el mai mărunțel de statură așa, și el îi organizează: «Tu să stai acolo, tu o să vii și o să faci asta»… E chestia asta pe care o ai în sânge. Și pe mine mă pasionează, că este în noi: destinul, nu e altceva!”, mărturisește Cristian Berbece.

De multe ori îi surprinde pe noii angajați când îi întreabă ce au vrut să se facă când erau mici. O întrebare aparent banală, în realitate ea reprezintă un test. Pentru că oamenii care aveau un vis pe care-l urmăresc încă te poți baza. ”Dacă înoți și nu vezi spre ce, parcă rămâi fără speranță. Trebuie să vezi ceva. Așa e și în dorința de dezvoltare”, zice interlocutorul nostru.

Și Cristian Berbece a înotat mult, dar a știut întotdeauna ce dorea să facă. Imediat după revoluție s-a angajat la mai multe firme, pe diferite paliere de activitate și pe funcții diferite, pentru că vroia să învețe și încă nu avea capital pentru a-și deschide propria afacere. În schimb avea o mare dorință. “M-am pus la dispoziția celor care aveau capital, niște antreprenori care au văzut ceva în mine și le mulțumesc. Am avut un prim antreprenor care m-a dat afară și îi mulțumesc, mai ales lui îi mulțumesc! Da, pentru că te obligă! Eu eram șofer la aprovizionare și am vrut să organizez lucrurile. Eram într-o firmă de electrice din Arad.  Am fost șef în căminul studențesc, în armată am fost șef. Eu sunt bucuros că nu m-am abătut de la drum. Și am putut să fac și nu m-am pus împotrivă și nu m-am uitat pe afară. Hai să vedem ce mai putem face! Ești cel mai bun? Și când stai în dialog tu cu tine și te cerți, devii mai bun de fiecare dată, pentru că îți asumi”, își amintește deloc nostalgic.

 ”M-am rugat de cineva să mă angajeze ca să învăț!”

Când chiar vrei să te dezvolți și să înveți nu există limite. Argumentează Cristian Berbece:  ”Am fost director într-o firmă în care am deranjat pentru că aveam curajul de a spune lucrurilor pe nume și m-au dat afară. Apoi m-am angajat într-o firmă din Piatra-Neamț, unde am vrut să învăț pur și simplu. Chiar m-am rugat să intru în firmă pe degeaba, să intru și să învăț. Era logic că nu vor accepta asta, dar eu am avut curajul să cer. Am lucrat pe urmă la o tipografie unde am avut posibilitatea să mă afirm și să evoluez profesional, ca director. Am avut lângă mine oameni de calitate, foști directori din Azochim, de pe platformă, de la care am învățat tot felul de lucruri. Am pus întrebări și am învățat, am învățat, am învățat. Nu se învață în două, trei luni. Am ajuns director într-o altă firmă a cărei conducere mi-a văzut capacitatea și m-a chemat. Numai că acolo nu am putut să stau mai mult pentru că eram prea vivace. Consider  toate aceste interacțiuni, pozitive sau negative, tot parte din destin”.

O experiență care, într-un fel, a modelat relațiile dintre asociațiile de proprietari și autorități se leagă de numele său. Pentru a fi la zi în domeniu a studiat informatica, softuri pentru gestiune, și-a făcut o mică firmă cu care a ajuns să gestioneze majoritatea asociațiilor de proprietari din Piatra-Neamț și mare parte din Bacău. A fost o provocare. A organizat lucrurile, i-a învățat pe administratori să lucreze în spiritul legii, a făcut cursuri pentru administratori. După care a mers mai departe.

Drumul spre performanța în afaceri

În acest moment, compania creată de el, 1st Criber, își desfășoară activitatea în noua locația de la Săvinești, ceea ce reprezintă o creștere cu peste 300% a capacității de producție, la un nivel tehnologic de top. Dar și termene mai scurte de producție și livrare. Până să ajungă aici lucrurile au evoluat spectaculos pentru cei din afară, firesc pentru Cristian Berbece: ”Suntem la a patra fabrică, prima era la tata acasă, când, din primii bani câștigați, am făcut o copertină. După aceea s-a ivit oportunitatea ca la Pângărați un vecin să vândă o magazie și am luat-o. Am început să producem acolo, dar hala era mică și nu mai încăpeam. Am vrut să ne ridicăm pe verticală, dar arhitectural era imposibil. Apoi, aveam un teren cu trifoi, pe care îl tot coseam cu tata, unde, cu un arhitect, am proiectat o hală nouă. Într-un an am crescut, am început alt ciclu. Trec 8 ani și nu mai încăpeam nici în hala albastră. Am chemat iar arhitectul, să mai facem un etaj, dar concluzia lui a fost că nu se poate, trebuie să căutăm altă locație. Asta m-a determinat ca în cea de-a doua săptămână să caut alt loc. Și așa am ajuns la Săvinești.”

Povestea fabricii, spusă așa simplu, ascunde multă muncă, pasiune, dorință de dezvoltare și un pic de hazard valorificat la maxim.

“Într-o vacanță, apropo de căutări, am ajuns la niște verișori din Arad. Unul dintre ei lucra într-o firmă de profil, făcea placă ondulată. Mi-a arătat cât de fascinat era că poți să calci pe ea și revine la forma inițială. Nu crapă, este elastică. Și l-am întrebat cum o faci? Din ce material? Întrebând și aflând mai multe informații am înțeles că este o oportunitate, că poți să faci foarte multe lucruri dintr-un astfel de material. Și am cumpărat mai întâi o cantitate mai mică, apoi m-am dus la București să iau materie primă și am făcut primul rezervor. Așa am început să facem rezervoare. Iar din primii bani mi-am cumpărat un flex”, rememorează momentul în care a descoperit oportunitatea care avea să-l aducă la inovația de succes.

Materialul respectiv era poliester cu fibră de sticlă căruia, împreună cu echipa sa, i-a găsit mult mai multe întrebuințări decât se întrevedea. A dezvoltat o afacere din ce în ce mai mare, pornind de la multitudinea de posibilități pe care acest material inovator le oferea. Așa a ajuns să dezvolte firma de un calibru unic în județul Neamț și să clădească pe această nișă. Firma s-a mutat de la Pângărați la Săvinești, a investit toți banii câștigați până atunci și a reușit să tripleze capacitatea de producție și să diversifice produsele.

De la banalele butoiașe de vin, de apă și alte produse de acest tip, în 2000, au trecut pe un alt palier, cel al sistemelor de epurare la standarde europene:  “Mă contactează prin e-mail o persoană, și mă întreabă dacă îi fac o fosă septică. Îmi scria că el este ofițer militar detașat la Bruxelles, el știa că acestea sunt condițiile europene. La vremea aceea nu existau în România, apăruseră prin alte țări civilizate, dar se cerea la standarde europene. Domnule, nu am mai făcut, dar pot să încerc!  Lasă-mă să încerc și preiau eu tot riscul. Și zice: Ok! Îl faci cu separator la standarde europene. Și am studiat problema pe toate fețele: să văd ce materiale trebuie, cum trebuie să funcționeze în final? Am văzut ce înseamnă standarde europene, am reușit să obținem aprobări pe standarde, să le traducem. De la o simplă încercare, am fost primul care am făcut, în România, prima fosă septică ce răspundea cerințelor europene. Cel mai greu nu a fost cu concurența italiană care aducea vase de plastic în acest domeniu. Cel mai greu a fost să ne batem cu betonul. Adică, să convingi clientul că nu are rost să faci buncărul de beton în pământ, de 10-15 mc, când poți să faci o fosă septică de 3 mc, cât e firesc și normal. I-am convins și am început să cresc”.

În ultimii 4 ani, din același poliester cu fibră de sticlă a început să realizeze ambarcațiuni și așa a apărut Criber Nautics. De la o barcă realizată în ideea de a vedea cum anume se face, a dezvoltat și acest concept. Cu succes, spun cei care-I folosesc produsele.

Învățăturile lui Cristian Berbece pentru reușita în afaceri

* Învață și din greșeli. “Știți cum se spune, e plin cimitirul de entuziaști. Toate cărțile sunt numai despre antreprenori care au reușit. Nu e bine. Hai să ne uităm și la câți au greșit și au murit, că mai ales de acolo avem de învățat! Eu am întâlnit oameni care au venit la interviuri de angajare la mine în firmă și avuseseră afaceri mari, bineînțeles că aveau cap, dar le lipsea ceva. Și asta lipsește din școală, experiența pe care nu ai acumulat-o, că nu ai avut de unde. De aceea trebuie să-ți pui problema: Ești tânăr? Nu visa neapărat să ajungi antreprenor. Adună experiență, stai ucenic și fură meserie! După aceea când ajungi să fii mai bun decât mentorul tău, decât cel de la care ai furat meserie, du-te și începe-ți activitatea. Așa, poate ajungem să evoluăm. Nu e o problemă că tu ai riscat pe banii tăi, banii vin și se duc, pentru asta sunt. Dar, riști și viețile altor oameni și asta este mai greu de iertat! Îi atragi, le vinzi un vis. Unii umblă la costum și vând iluzii”

* Nu visa cai verzi pe pereți. ”Hai să mergem treptat. Fă întâi un milion de lei, apoi 2, fă 10, după aceea un milion de euro și tot așa mai departe. Că, dacă ajungi în numai 10 ani la 10 milioane de euro, ceea ce se întâmplă în general, este ca și cu cei care câștigă la loto. Baloane de săpun. Mai aude cineva de ei după aceea? Nu știu să îi gestioneze, pentru că nu i-a învățat nimeni! Și ei nu au știut să se orienteze. De aceea se și spune despre copiii de bani gata că nu prea știu să aprecieze oamenii sau banii”.

* Evoluează continuu. ”Când am investit aici, în locația de la Săvinești, aveam bani să închid firma și să trăiesc liniștit cel puțin până la șaizeci și ceva de ani, cu o rentă lunară frumușică. Dar, am demonstrat multora că eu investesc o sumă care nu este la îndemâna oricui, pentru că îmi doresc asta: să evoluez. Și acum, la fel, am mai făcut o hală. Încă 2 milioane de euro. Altcineva, probabil, ar fi spus: Am 2 milioane de euro, gata, sunt în frunte, în cer!”,

* Dacă vrei să evoluezi, cere ajutor! “Nu poți să evoluezi, dacă nu ceri ajutor, de la cei care se pricep. Eu nu sunt priceput la toate, dar, la ce sunt bun, acolo aduc productivitate, fac lucrurile să meargă. Am atras oameni, buni profesioniști. Uneori, chiar dacă nu erau neapărat buni profesioniști de la început. Dar, vedeam în ei potențialul! M-am și înșelat uneori, asta este viața! Nu poți să tragi mereu lozul câștigător! Totul ar merge mult mai bine în țara asta, dacă fiecare ar face ceea ce știe și ceea ce-i place. Nu… e neapărat important acela de nota 10, mai important mi se pare cel de 7-8, dar să aibă dorința de a căuta, de a face: Hai să vedem ce iese de aici! Și experimentează… Viața e un șir de experimente, important este să înveți din ele și să evoluezi”.

* Încearcă să te diferențiezi prin ceea ce faci. ”În momentul acesta, din noi sunt peste 20 de firme care s-au desprins. Oameni care au crescut la noi, au învățat și au plecat în propria firmă. După aceea, directorii lor și-au deschis firmă de producție și tot așa mai departe. Cu mândrie o spun că, dacă ar fi fost și alții atenți, ar fi fost cu mult înaintea noastră. Dar, nu au fost atenți și s-au dus numai spre unde sunt bani mai mulți. Și erau bani în domeniul carcaselor de Dacie, a mobilierului de tren, a căzilor de baie. Eu nu fac ce fac toți, nu merg la grămadă”.

Valentin BĂLĂNESCU