„Prezentul este întotdeauna rezultatul unui trecut”
(Zicere populară)
S-a întâmplat la Piatra Neamț în ziua de 31 mai 1897. După niște ploi spăimoase, apocaliptice, garnisite bine cu fulgere și tunete, bătrânul munte Cozla a plecat „la plimbare”, singur, de capul lui. Practic, s-a prăvălit spre Turnul lui Ștefan cel Mare, strivind locuințe și oameni. Pietrenii, panicați, și-au suflecat mânicele și s-au luat la trântă cu Mama Natură cea rău supărată. Erau conduși de un gospodar priceput în toate, numit Nicu N. Albu, un fel de om providențial al momentului. Care a dus multă faimă târgului. La inițiativa acestuia încep ample lucrări de amenajare. „Versantul era terasat și peste 54.000 de puieți de pin și brad aduși în semn de omagiu din jurul Castelului Peleș sunt plantați aici. Toate lucrările hidroenergetice au fost concepute la standardele europene, multe rezistând și în zilele noastre” (sursă – Sergiu Gabureac „Parcul Cozla la 95 de ani”).
Așa a apărut în cetatea noastră cel mai vechi parc, numit Parcul „Cozla”. A fost ridicat prin muncă, pricepere, răbdare și transpirație. Meritul aparține înaintașilor noștri, harnici, cinstiți și demni. Ce obligație avem noi, cei de azi? Să-l păstrăm cu sfințenie, pentru că este „plămânul orașului” (D. Almaș), o oază de liniște și recreere. Parcul „Cozla”, existent de peste 100 de ani, nu aparține niciunui partid politic, e a poporenilor. Punct. Pentru vecie.
La pas prin parcul Grădină
Urbea noastră, Piatra Neamț a devenit oraș turistic începând cu anul 1923. Cum parcul „Cozla” a fost gândit ca o zonă de recreere, s-a mărit și el. intrarea în parc se făcea printr-o poartă de lemn monumentală iar Grota ursului Vasile, Cazinoul și pista de popice atrăgeau imediat atenția vizitatorilor. De ziua parcului, 15 august, de Sfânta Maria, iubitorii de muzică puteau asculta melodii nemuritoare interpretate de Fanfara Regimentului 15 Dorobanți – Infanterie Războieni și cea a unității de Pompieri din târg. Pavilionul muzicii trimitea asupra protipendadei cele mai plăcute melodii iar tineretul din acele vremi fredona arhicunoscutul șlagăr: „Aveam 20 de ani / Când treceam pe sub castani”. De ce castani? Pentru că Parcul „Cozla” era plin de castani. Pe 11 iunie 1924 în parc a izbucnit un adevărat incendiu care a distrus o parte din construcțiile ridicate cu atâta migală. Indiferent cum s-a numit, Parcul „Cozla”, Parcul Nicu C. Albu, sau Parcul ZOO, pietrenii se simt minunat în acest colț de rai și îl „ia în tălpi” cu plăcere. Parcul, datorat ideii unui om, e drept, unul dintre cei mai buni primari ai Pietrei (1901 – 1904) din toate timpurile care a știut să adune în jurul său întreaga suflare a târgului, găzduiește, în semn de recunoștință, bustul său. La dezvelirea sa, 30 septembrie 1923, au participat înalte oficialități ale vremii, primul ministru al României, Ionel Brătianu, rostind un emoționant discurs în memoria celui care a fost un bun gospodar, un prefect energic, un deputat și senator intransigent. În timpul mandatului de primar a acestui om deosebit s-au construit străzile C.V. Andrieș, Zânelor și Bulevardul Ferdinand. Că mai târziu străzile lui s-au numit Maiakovski, Kalinin, Lenin și Stalin, nu mai miră pe nimeni astăzi. Politica a pătruns și în Biserică și în școli și, și, și.
Marele istoric N. Iorga, care ne-a vizitat urbea de mai multe ori, a remarcat în 1903 faptul că „Piatra are o strălucire de stație de aer. Văzut noaptea la lumina globurilor și arcurilor electrice, orașul este copleșitor, dar impresia de curățenie și civilizație se menține și ziua”. În calitate de primar al orașului Piatra Neamț, Nicu Albu a modernizat cursul râului Bistrița construind diguri de stejar umplute cu bolovani ce apărau mahalaua Precista de inundații, a construit o baie populară, a adus gara în oraș, a prelungit calea ferată… Curios sau nu, în timpul regimului roșu, niciun istoric local nu l-a lăudat pentru faptele sale frumoase. Abia după Revoluție au apărut aplaudacii. Cine au fost aceștia? Politrucii de partid care văzut în el un dușman al poporului, un exploatator burghezo-moșieresc, evident în epoca societății socialiste multilateral dezvoltate. Când vrednicul primar Nicu Albu a închis ochii la 31 mai 1908, la 11 ani de la prăbușirea muntelui Cozla, răutăcioșii din Piatra n-au uitat să comenteze „pro” și „contra”. Așa e lumea. În anul 1995, Consiliul Local Piatra Neamț i-a acordat lui Nicu Albu titlul de „Cetățean de onoare” post mortem al municipiului. Bustul fostului edil poate fi admirat în Parcul Cozla, opera sa, nemuritoare.
Astăzi e ziua ta…
Și semnatarul acestor rânduri a hoinărit cândva prin cel mai vechi și mare parc din urbe. La început, ne-a însoțit învățătoarea noastră, d-na Bogdan, apoi diriginta Georeta Prale, care ne-a narat toată istoria parcului. Cum un coleg de clasă, Costel Topliceanu, locuia pe str. Ion Creangă, gard în gard cu parcul, după ore lăsam ghiozdanele la el și o tăiam în pădure. Era la modă filmul Tarzan, fiul junglei. Toți ne voiam Tarzani. Toți uitam de casă. „Pe vremea mea” Parcul Cozla avea animale: urși, lupi, vulpi, veverițe. Atracția era mare. Un havuz mare cu apă găzduia pești roșii și broaște țestoase. Povestea Parcului Cozla nu ar fi completă dacă nu am pomeni câte ceva și despre Dumitru Almaș din Negreștii Neamțului, valorosul istoric care a fost elevul liceului „Petru Rareș” din Piatra Neamț și a stat la Internatul de pe str. Ștefan cel Mare. Cunoștea cărările parcului ca pe propriile buzunare. A scris și o carte despre parc, intitulată „Ne cheamă primăvara”. Și totuși istoria nu i-a fost recunoscătoare. Nicio alee din parc nu-i poartă numele. Nu ne miră. Și legendarul Albu a fost dat uitării. Dovezi? Monumentul în suferință Casa Semaca (Casa Nicu Albu) prin care au trecut personalități galonate ale istoriei. Paradoxal, pietrenii vârstnici n-au uitat nici pe poetul surdo-mut Doru Hoinaru care stătea zile întregi pe o bancă din parc și compunea poezii de iubire perechilor ce-i treceau prin față. Atenție!, contra-cost, 5 lei, poezia. Bisnisul e bisnis.
Cea mai agitată zi a parcului era 15 august. De ce? Încă de la fondare înaintașii au hotărât ca Ziua Adormirii Maicii Domnului, 15 august, să fie ziua parcului și așa s-a întâmplat. Așa a fost, dar nu mai este. De Ziua Parcului Cozla pietrenii se buluceau, cu mic, cu mare, spre serbarea muntelui din centrul orașului. Fundația cultural sportivă „Nicu Albu – Parcul Cozla” constituită în acest scop, a înviorat atmosfera. În fruntea fundației au fost aleși să-i călăuzească destinul: „Sergiu Găbureac – președinte; Constantin Iacoban – vice-președinte; Cristina Costachi – secretar; Andrei Părpăuță – administrator. „Celor mai buni participanți la întrecerile organizate (desene pe asfalt, cros și ciclocros montan, biciclete, triciclete, șah, table, aruncă de precizie, alergări în saci) le-au fost acordate diploma de Campion al Cozlei pe anul 1999, premii în bani, dulciuri”. (Sursă – Informația Primăriei, art. Pietrenii Cozlei, semnat de C. Constantin). Între sponsori amintim: Tipostim, S.C. Urban S.A., Rifil, Clubul de Cartofilie, S.C. Zimca, A.F. Gabureac, Montana, Alpin A.G După programul artistic, pietrenii cu chimirul plin au tras la Cercul Gospodinelor, la un pui la ceaun cu mujdei, servit de frumoasele și onestele Ancuțe de odinioară! Cum am ajuns la o vârstă matusalemică și nu-l mai pot imita pe Ticu Lăcătuși, nu-mi rămâne decât să-i cânt bătrânei Cozla melodia „Azi e ziua ta / Zi frumoasă ca tine”.
Trecut-au anii!
În Parcul Cozla, de mult centenar, nu mai cântă fanfare în Pavilionul muzicii. Nici valsuri, nici mazurci, nici marșul lui… vorba lui Conu Iancu. Dintr-o pricină pe care o știți și dumneavoastră: stresează animalele din parcul Zoo care au dispărut miraculos. „În primăvara lui 1998, parcul adăpostea pe o suprafață de 1,8 ha, un număr de 23 de specii de animale. Activitatea era susținută financiar de societatea Urban S.A., care cheltuia pe lună 5 milioane de lei, fără salariile personalului”. (Sursă – Art. „Parcul Zoo” – semnat Diana Boghian).
Prichindeii veniți în parc cu bunici au văzut și lei și ponei. Așa era pe atunci. Cum e astăzi? Ne spune primarul municipiului capitală de județ: „Încep lucrările de modernizare a drumului de acces pe muntele Cozla. O investiție realizată cu fonduri de la bugetul local și are o valoare de 3.700.000 lei fără TVA (Sursă – Mesagerul de Neamț). Uraaa! Se asfaltează traseul de agrement turistic. Ajungem mai repede la Terasa Cercul Gospodinelor. Mai discutăm, mai discutăm ce și cum.
Și acum o veste rea: s-a închis Puntea de la Ștrand (Precista). Tocmai acum când s-a dat în folosință pasajul modern peste calea ferată apreciat de toți pietrenii. Nu-i bai, la ștrand ștrand se poate ajunge și pe la Podul Căprioara și pe la Barajul Bâtca Doamnei. Atenție, scara de la baraj are 50 de trepte. Vă țin balamalele? Încercați, că vara e pe gătate. Schimbarea la față bate la ușă. Vă invităm așadar să purcedeți la drumeție, să respirați voinicește și să vă împărtășiți din frumosul care potențează și înnobilează natura umană. „Luați aminte la tot ceea ce veți vedea, înclinați-vă cu pioșenie în fața a tot ce vă cotropește ființa și, fără îndoială, veți trăi clip inconfundabile. Drum bun!” (Maria Stupcanu – „Frumosul de lângă noi”).
Prof. Dumitru Rusu
Articol apărut fix acum un an în Mesagerul de Neamț. Actual, nu?
