Elena Mihaela Matei, maistru instructor al Școlii Postliceale Sanitare „Moldova” Roman 

A ales acum 11 ani să predea materia de specialitate și acum Elena Mihaela Matei a promovat cu brio definitivatul și va continua colaborarea cu Școala Postliceală Sanitară „Moldova” Roman. Își împarte timpul între activitatea principală, de asistent medical la Spitalul Municipal de Urgență Roman și familie. La 48 de ani, Mihaela se declară un om împlinit: fiul ei, Ștefan este student în anul VI la Medicină Iași, care i-a adus și primul nepoțel, iar fiica, Alexandra este proaspăt admisă la Medicină Iași, ambii fiind inspirați de mamă. Soțul, inspector principal Ciprian Vasile, împuternicit în funcția de șef al Biroului Investigații Criminale Roman, învață și el permanent, prin natura profesiei sale. Mihaela a absolvit în 1994 Liceul Sanitar Iași, s-a angajat ca asistentă medicală imediat și a urmat cursurile Școlii Postliceale Sanitare, absolvită în 1999:

„Activitatea în învățământ am început-o în 2012, am făcut și modulul psihopedagogic pentru a putea preda. Inițial, a fost ca o provocare, doamna director Olga Diaconu m-a invitat să predau și am acceptat. Pentru mine, a fi la catedră este o plăcere. Și observ că an de an vin tot mai mulți oameni maturi, unii care vor să-și schimbe locul de muncă, alții care pot acum să-și îndeplinească o dorință mai veche”.

Mihaela a decis să se dezvolte profesional și anul acesta s-a înscris la definitivat, obținând titlul de profesor cu drept de a preda în învățământul preuniversitar:

„M-am bucurat când am văzut că am obținut 10, fiindcă am muncit ani de zile ca asistent medical în Blocul operator al Spitalului Municipal de Urgență Roman, unde lucrez de 29 de ani, dar și învățând bibliografia de concurs. Cel mai dificil mi s-a părut subiectul privind evaluarea. Eu trebuie să aplic metode moderne prin care să verific dacă elevii și-au însușit atât informația, cât și terminologia de specialitate. Și trebuie să găsesc diverse metode de evaluare, adaptate elevilor. O parte dintre ei chiar vor ajunge asistenți medicali și vreau ca ei să stăpânească această meserie. Pe parte de metodică, a trebuit să învăț, să mă documentez, dar a venit instinctiv, sunt noțiuni ce mi s-au părut firești. Recunosc că m-a ajutat să înțeleg logic de ce trebuie să predau într-un anumit fel, să înțeleg activitatea la catedră și rolul profesorului. Metodica m-a ajutat să mă structurez mai bine în toate etapele și să urmăresc ca informațiile care ajung la elevi să fie înțelese și asimilate pentru a fi puse în practică. Acum, cu definitivatul luat, voi putea susține titularizarea, dacă va fi post cu normă întreagă, până acum aveam 12 ore, jumătate de normă”.

 Bianca Elena Darabă rămâne încă un an profesor suplinitor 

În doar un an la catedră, profesoara de limba franceză Bianca Elena Darabă a reușit să promoveze anul acesta ambele examene cruciale: definitivatul, pe care l-a luat cu 10 și titularizarea, la care a obținut 9,50. La acestea se adaugă recenta decernare a titlului de profesor Merito (alături de cele 11 cadre didactice din țară) – o distincție acordată într-un proiect susținut de mediul de afaceri privat prin care este recompensată inovarea, în cazul ei predă folosind benzile desenate:

„Cele două examene conțin trei mari subiecte: literatură, gramatică și didactică. Subiectul de literatură este adesea criticat de candidați, deoarece literatura nu este inclusă în programă și nu se regăsește nici în manuale. Eu consider însă că un profesor trebuie să cunoască toate nuanțele limbii, cultura limbii și literatura. Chiar dacă unele conținuturi nu se predau la școală, până la urmă un profesor de franceză este un filolog. În plus, cine spune că nu poți folosi texte extrase din literatură pentru a-ți atinge anumite obiective pe partea de gramatică sau de conversație?”.

Cu toate acestea, Bianca nu reușește să atingă acum stabilitatea mult râvnită, fiindcă nu sunt posturi titularizabile. Anul trecut a făcut naveta între Târgu Neamț și Roman, predând la 3 școli pentru a avea norma întreagă și a reușit ulterior să rămână doar la catedra de la Liceul „Vasile Conta” Târgu Neamț:

„A fost o perioadă foarte dificilă pentru mine, și cu pregătirea ambelor examene în același timp. A fost a doua oară când am susținut examenul de titularizare, nici anul trecut nu au existat posturi titularizabile și nici anul acesta nu există, așa că va trebui să mă prezint la examen și anul viitor. Pentru definitivat am pregătit tot anul un portofoliu și am susținut două inspecții la clasă, iar la sfârșit s-a făcut media cu examenul scris, nota mea fiind 10. Examenul de definitivat este unul foarte practic, deoarece îți permite să te gândești cum predai subiectele unor elevi, să concepi activitățile gândindu-te la ei și la nevoile lor. A spune că un examen este greu sau ușor, este ceva subiectiv. În funcție de timpul de pregătire, de încrederea pe care o ai în tine, în cunoștințele tale, de starea de moment, de puterea de concentrare, examenul poate părea simplu sau greu. Dar te pregătești pe tot parcursul anului. Așadar, m-am pregătit îndelung pentru acest examen și în ultimele luni am început să studiez cărțile din bibliografie”.

Totuși, Bianca este de părere că sistemul poate fi îmbunătățit:

„Consider că examenul de definitivat este relevant pentru a arăta că stăpânești esența materiei predate. Din păcate, ne concentrăm mai mult pe teorie decât pe practică, se vede și în ponderea pe care o are inspecția la clasă în media finală. Însă, pentru ca profesorii debutanți să se poată descurca la clasă imediat ce intră în sistem, ar fi necesară crearea unui master de didactică obligatoriu după 3 ani de licență în filologie. Ceea ce se face la modulul psihopedagogic sau în timpul practicii de specialitate în cadrul facultății este insuficient, deși profesorii fac eforturi mari. Consider că sunt necesari și mentorii, care acum există doar pe hârtie. Eu am fost norocoasă, deoarece am avut sprijinul fostei mele profesoare de limba franceză, doamna Cristina Grigori, însă puțini au șansa aceasta”.

Următorul pas pentru Bianca este să se înscrie imediat la examenul de gradul II, după cum a mărturisit.

 Lucian Gheorghe Cucoș, profesor de sport la LPS Roman 

Născut la Roman, pe 25 decembrie 1988, Lucian Gheorghe Cucoș a absolvit chiar Liceul cu Program Sportiv Roman, acolo unde s-a întors să profeseze după ce a terminat Facultatea de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității „Vasile Alecsandri” Bacău. Ca licean, a fost sportiv de performanță, specializarea atletism și a obținut numerose premii și medalii la Campionatele Naționale de Atletism, la proba de aruncare a ciocanului. După facultate, a urmat studiile de master la Facultatea de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” Suceava. Fiindcă sportul este și un mod de viață, Lucian a decis să împărtășească din experiență și să-i pregătească pe tinerii care aleg o carieră sportivă. Predă de aproape 9 ani și acum a decis să susțină definitivatul, pentru a putea promova profesional:

„Nu cred că se poate spune că subiectele au avut un grad ridicat de dificultate. Totul este să te pregătești temeinic. Eu consider că au fost accesibile tuturor. Din punctul meu de vedere, cred că ar trebui să existe o pondere egală între subiectul de metodică și cel de specialitate. Dar, având în vedere experiența pe care o am la catedră, precum și  participarea cu elevii la diferite concursuri și competiții școlare, acum, față de examenul susținut în 2014, subiectele mi s-au părut mult mai accesibile, deoarece am îmbinat teoria cu practica. Pentru examenul din acest an am studiat un pic mai mult, deoarece mi-am propus să susțin atât examenul de titularizare, cât și pe cel de definitivare în învățământ, astfel că perioada de învățare a fost mai lungă”.

Lucian a promovat și titularizarea, cu media 9, asta permițându-i angajarea pe perioadă nedeterminată, dacă există astfel de posturi. Cât privește structura acestor concursuri, profesorul de sport crede că ar trebui îmbunătățită:

„Consider că ar trebui să se pună mai mult accent pe partea practică, deoarece un bun profesor de educație fizică este cel care știe să explice elevilor modul corect de efectuare a exercițiilor, care știe să-i atragă pe elevi la orele de educație fizică. Știm cu toții că sportul este sănătate, iar mișcarea este absolut necesară la copii, ținând cont că elevii preferă să petreacă mai mult timp pe telefoane, decât să facă mișcare. La subiectele de anul acesta, cel mai interesant mi s-a părut subiectul II, care de regulă este provocator, deoarece îți oferă libertatea de a crea seturi de exerciții pe diferite teme, lucru care certifică activitatea practică ce o desfășori în cadrul orelor de educație fizică și îți permite să arăți cât ești de priceput. În genere, se știe că există multe discuții privind relevanța acestor examene din perspectiva artei de a preda, dar eu consider că sunt importante, deoarece contribuie la perfecționarea metodică și la cea științifică a cadrelor didactice care își doresc să rămână în sistemul de învățământ. Cei care privesc din exterior ar putea spune că nu este important, deoarece calitatea de dascăl, de bun profesor este înnăscută și că nu poate fi dobândită pe parcurs. Eu cred că un profesor bun este cel care se perfecționează constant, cel care adoptă metode și tehnici noi. Doar că, așa cum am mai spus, structura acestor examene ar trebui să fie axată pe ceea ce facem zi de zi la ore, la antrenamentele sportive”.

Decis să rămână în învățământ, Lucian Gheorghe Cucoș țintește, în continuare, obținerea gradului II, un alt examen dificil, pentru care va începe să se pregătească în curând și, de ce nu, apoi pentru gradul I, cea mai înaltă treaptă profesională în cariera de cadru didactic. 

Cristina IORDACHE