Șantierele atrag toți conducători, numiți sau aleși. Grindeanu, Cuc, Băsescu, mergeau pe șantiere și era de bon-ton, probabil și la îndemnul consultanților de imagine, să atașeze la cap și o cască. Dacă se poate, să fie una colorată și cu un îndemn mobilizator pentru prezumtivii urmăritori.
În Neamț, Arsene a lansat un adevărat brand cu al lui cască pe care scria Consiliul Județean Neamț, într-o încercare pe care oricine o poate înțelege, de a identifica instituția cu figura liderului cu orice preț și cu ideea de investiții. Fie că era la Luțca la inaugurare, la Spital sau pe drumurile județului, capul era atașat la cască, sau invers. În acest moment probabil casca respectivă este undeva în conservare pentru viitoarea casă memorială a vajnicului conducător sau pentru o anunțată revenire a acestuia la butoane, cel mai târziu prin noiembrie, după mesajele primite de la apropiați.
Pe principiul, ce este bun merită împrumutat chiar și de la dușmani, Andrei Carabelea și-a atașat și el o cască cu slogan (reușit ca mesaj) și a etalat-o în fața presei.
Comparațiile le oprim, deocamdată, aici. Ca să nu credeți că Arsene a inventat roata și Carabelea o folosește și el, mai publicăm, din arhivă, o fotografie din vremea de glorie a PDL-ului, cu Vasile Pruteanu ăn rol de Arsene și Ion Rotaru, pe post de gazdă care prezenta o viitoare investiție iluzorie pe delaul Bisericanilor, supraveghați de prefectul Mihai Archip. Evident, fiecare cu cască, doar erau pe șantier.
Toate aceste imagini duc spre o întrebare fundamentală: casca schimbă oficialul, că nu vorbim aici de oameni simpli, îl face mai aplecat spre politica de investiții sau e un simplu accesoriu necesar pentru o bună imagine cu tente vădit electorale? (V.B.)
