Ocolul Silvic Poiana Teiului se individualizează cumva între celelate ocoale din Neamț printr-o interacțiune mai mare cu populația din zona pe care o deservește, care pe lângă suprafețele de fond forestier proprietate publică a statului și a UAT-urilor, are în jur de 3.000 de contracte de administrare a pădurii cu toți acești proprietari. Fiecare cu problemele și interesele sale imediate, care trebuie rezolvate cu celeritate și care nu întotdeauna sunt în concordanță cu procedurile. De aceea este o adevărată artă să fii tot timpul la dispoziția oamenilor, să-i mulțumești și să le explici de ce trebuie respectată legea și care sunt limitele ei. Omul care de 4 ani conduce ocolul și încearcă să facă bine și foarte bine aceste lucruri se numește Marius Eduard Caia, un inginer silvic din promoția 2007 a Universității Transilvania din Brașov, Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere. Este născut în 1983, a terminat un liceu de informatică în 2002 și a ajuns inginer silvic în primul rând ca o moștenire de familie, tatăl său fiind cel care i-a insuflat dragostea pentru pădure. Dialogul se înfiripă rapid atâta timp când este vorba despre pădure și familie.
– Domnule Caia, cum a reușit un absolvent de liceu de informatică să ajungă silvicultor, pare o distanță destul mare?
Da. Întrebarea asta mi-a fost pusă foarte des din momentul în care am dat examenul de admitere la Brașov de foarte multe persoane și pe bună dreptate, pentru că aproape 90% dintre colegii mei de clasă au urmat această cale a informaticii, fie automatizări și calculatoare, matematică-informatică sau efectiv ramura informaticii pure. Pe mine m-a ajutat foarte mult ceea ce am învățat și aplicat în anii de liceu și aici mă refer la partea algoritmică din informatică proiectată pe orice problematică, la modul de implementare și rezolvare a unei spețe într-un mod etapizat, gradual și ordonat. Astfel, obiectele reale informatica, matematica, fizica, chimia, m-au ajutat foarte mult în anii de facultate și apoi în viața de zi cu zi, în aplicarea silviculturii, ținând cont de faptul că pentru o aplicabilitate profesionistă a acestei meserii necesită cunoștințe vaste din domeniul real. Bineînțeles că în timpul liceului am mai avut gânduri și spre alte meserii, în clasa a IX a eram sigur că voi continua cu informatica, în clasa X-a mă gândeam la o altă meserie, dar totuși, în subconștientul meu, a rămas silvicultura și în ultimul an de liceu am hotărât că merg pe acest drum. Și nu regret nici o secundă.
– Prima amintire despre pădure?
Prima amintire? Jocul cu prietenii din pădurea copilăriei în punctul numit “Groapa Babei-Podiș” din satul Vădurele, unde ne jucam construind colibe din crăcile de rășinoase, unde admiram arborii, plantele și animalele. Regula de bază, de la care nu ne abăteam, chiar dacă mă ”costa” uneori, la finele fiecarei ieșiri în pădure, fiind înfometați și pentru a prelungi șederea, pregăteam un picnic binemeritat cu toți prietenii mei, constând din… delicioșii cartofi fierți la ceaun, luați de la bunica din beci. Și acum îmi aduc aminte frumusețea și unicitatea zonei respective și acum vreo trei ani, chiar m-am reîntors în acele locuri. O altă amintire este legată de tatăl meu, când era angajatul Ocolului Silvic Vaduri, am mers cu el la marcat și am văzut pentru prima oară cum se pun în valoare arborii, respectând un anumit tip de tratament silvic. Cred că eram prin clasa a cincea sau a șasea și nu uit nici acum cu câtă seriozitate și dedicare făcea lucrul respectiv.
– A contat mult faptul că tata a fost silvicultor, da?
Cu siguranță, cred că în proporție de 80% a contat asta pentru mine, pentru că am văzut patosul și profesionalismul cu care își făcea el meseria, și automat, coroborat cu acel drag de pădure pe care îl are orice copil, cultivat în timp, vă dați seama că s-a ajuns la ceea ce sunt acum.
– Ați făcut o facultate de profil și de obicei din sala de curs lucrurile arată foarte frumos. Profesorii vorbesc frumos despre pădure, despre importanță ei dar care a fost impactul cu realitatea din teren?
Cu totul și cu totul diferit. Asta pot să vă spun cu sinceritate. Cu toate că profesorii pe care i-am avut, și cărora le mulțumesc pe această cale, sunt niște profesioniști desăvârșiți. Au încercat să îmbine partea teoretică cu realitatea de pe teren în orele de practică. Totuși, momentul când te lovești de problemele din teren este cu totul și cu totul altceva. Eu am avut noroc foarte mare de colegii de la Direcția Silvică, care m-au ajutat la debutul meu în silvicultură. Pentru formarea mea ca inginer silvic a contat faptul că la 3 luni după absolvirea facultății, am dat un concurs pentru ocuparea unui post didactic și, ulterior am predat la Colegiul Tehnic Forestier, timp de cinci ani. Să știți că prin pregătirea și întocmirea criteriilor tematice metodologice am fost într-un studiu continuu și de ce să nu recunosc că am avut de învățat și eu lucruri practice chiar de la elevii pe care-i aveam la post-liceală, unii dintre ei fiind pădurari cu o foarte mare experiență practică.
– …după care ați ajuns la Direcția Silvică?
Debutul în silvicultură l-am făcut în cadrul Administrației Parcului Natural Vânători Neamț, pe atunci fiind o subunitate a Direcției Silvice Neamț, activând ca agent de teren-ranger. De acolo am fost transferat în aparatul central al Direcției Silvice, pe un post de inginer silvic în cadrul Biroului Comercial-Producție. Aici, repet, am avut noroc foarte mult de colegi, cei cu mai multă experiență mi-au arătat calea, mi-au deschis puțin ochii și mi-au împărtășit din profesionalismul dânșilor și, bineînțeles, conducerea Direcției, care a fost alături de mine.
– Acum sunteți șef de ocol, aici la Poiana Teiului. Nu pare o navetă ușoară să o faceți zilnic…
Nu chiar zilnic. Avem o locuință de serviciu în aceeași curte cu sediul de ocol, unde mai pot sta peste noapte, plus că am bunica care locuiește în Hangu și rude în Poiana Teiului. Și automat mai am unde să rămân după o zi istovitoare sau dacă este mult prea târziu pentru deplasare.
– Și familia cum se împacă cu acest program?
Aici am mare noroc. Soția îmi înțelege pasiunea și chiar este alături de mine în meseria pe care o desfășor. Mă înțelege chiar dacă știu sigur că nu-i este ușor. Fetița mea, la fel, chiar îi place domeniul acesta. Încerc să îi explic realitatea și pericolele care pot apărea dacă nu respecți traseele marcate, să îi mai iau un pic din elan, pentru că ea vrea tot timpul să exploreze pe diferite trasee în pădure.
– Care este specificul activității ca șef de ocol la Poiana Teiului?
Suprafața totală arondată Ocolului Silvic Poiana Teiului, la data prezentă, este de 14.801,26 ha, activitatea în sine presupunând asigurarea integrităţii, conservării şi dezvoltării fondului forestier, organizarea și desfășurarea activităților: de pază a fondului forestier, gospodărirea durabilă a pădurilor din administrare, de fond funciar, de resurse umane, de investiții, împăduriri, certificarea pădurilor, derularea contractelor de masă lemnoasă/material lemnos, precum și asigurarea în condiții legale și de productivitate a serviciilor de pază și prestări silvice aferente proprietăților private de fond forestier, precum și a fondului forestier proprietatea UAT-urilor arondate Ocolului Silvic. Problemele mai mari sunt la persoanele fizice, pentru că dânșii au o suprafață de fond forestier, ori pe numele lor, ori moștenită, deținută legal printr-un act de proprietate și pentru care trebuie conform legislației în vigoare să încheie un contract de prestări servicii-pază pentru suprafața deținută. Ulterior parafării acestui contract, persoana fizică depune o cerere de marcare în vederea recoltării unor arbori din suprafața deținută, în unele cazuri, fără a înțelege că nu toți arborii indicați de acesta pot face obiectul punerii în valoare, terenul forestier având o altă apartenență, și o legislație aparte. Să vă dau un exemplu, la fondul forestier neamenajat, în condițiile legii, ai voie să marci doar 5 m cubi pe an și pe hectar și în funcție de caracteristicile structurale ale arboretului respectiv. Este stipulat acest articol în legislație. Dar și aici există o excepție, de exemplu, dacă pe această suprafață sunt produse accidentale, adică doborâturi de vânt, arbori rupți sau doborâți de fenomene naturale deosebite, se procedează la punerea în valoare a acestora cu respectarea normelor 
silvice și a legislației, cu verificarea partizilor constituite de către Garda forestieră, după care se poate trece la exploatarea efectivă a suprafeței respective și bineînțeles, pentru aceste suprafețe se vor elabora devize/proiecte tehnice și se vor executa lucrări de regenerare. Și aici intervine ce vă spuneam și eu, abilitatea de a discuta cu fiecare persoană cu răbdare, de a-i explica situația, cadrul legislativ și de la caz la caz oferindu-i totodată, dacă legea o permite soluțiile la cererile dânșilor. Țin să precizez că atât eu, cât și colegii mei am reușit întotdeauna să empatizăm cu persoanele fizice colaboratoare, aceștia însușindu-și și înțelegând după explicațiile oferite, toate prevederile legislative și recomandările date, relația noastră bazându-se pe respect reciproc. Aș mai adăuga un lucru foarte important și anume că, în conformitate cu art. 97 din Codul Silvic, în scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice, statul acordă ajutoare de stat în silvicultură, beneficiarii ajutoarelor de stat fiind și proprietarii de fond forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice. Prin urmare, la nivel de ocol silvic s-a procedat la informarea continuă a persoanelor fizice interesate care îndeplinesc condițiile legale pentru acordarea acestui ajutor de stat pentru asigurarea serviciilor silvice/pază și profit de această oportunitate și trasmit persoanelor interesate să se prezinte la sediul ocolului silvic sau telefonic, pentru a le oferi mai multe detalii și consultanță în acest sens.
– Cred că este foarte greu dacă ai 3.000 de contracte cu persoane fizice. Omul zice, domnule, vreau lemne, că este pădurea mea… repet, cred că este destul de complicat.
Așa este. Dar căutăm să găsim soluții pentru cetățenii respectivi. De exemplu, au fost situații în care anumitor persoane fizice nu li s-a dat curs cererilor, nu s-a procedat la punerea în valoare din diferite restricții legislative, recomandându-le zona de fânețuri. Sunt foarte mulți proprietari de păduri care au și fânețuri. Acolo se poate marca și se poate extrage materialul lemnos la solicitarea proprietarului. Nu este o restricție pentru a recolta arborii respectivi, pentru că acolo ei au chiar obligația să întrețină fâneața, mai ales că foarte mulți au contract cu APIA. Deci automat, au obligația de a întreține zona respectivă. În plus, vă aducem la cunoștință despre faptul că Ocolul Silvic Poiana Teiului a valorificat la populație până la data prezentei un volum de aproximativ 950 mc, material lemnos provenit din fondul forestier proprietate publică a statului.
– Vorbiți-mi un pic despre colegii dv. Bănuiesc că fără o colaborare perfectă este greu să gestionezi fondul forestier al atâtor oameni și a cinci primării, plus pădurea statului.
Toți oamenii de aici sunt profesioniști, pentru că în domeniul ăsta și în zona asta a noastră situația e complicată, nu poți lucra decât cu profesioniști. Gândiți-vă, gestionăm activitatea silvică pe raza a 5 primării: Hangu, Poiana Teiului, Farcașa, Ceahlău și Grințieș. Chiar vreau să mulțumesc pe această cale primarilor care au înțeles importanța activității noastre și cu care colaborăm perfect. Lucrurile trebuie rezolvate legal, dar și cu celeritate și automat toată lumea trebuie să știe exact ce are de făcut. Suntem un colectiv unit, ne ajutăm unii pe alții. Sunt momente când 80% dintre noi suntem pe teren. Trebuie făcută și treaba la birou și atunci ne completăm unul pe altul, ne ajutăm, știe fiecare ce face celălalt, activitatea desfășurându-se într-un mediu armonios. Și aici îmi vin în gând două citate definitorii pentru munca de echipă ale lui John C. Maxwell, în cartea Leadership de Aur: “Fii o persoană care creează legături, nu doar una care se cațără” și “Dacă ești singur în vârf, greșești ceva”.
– Ce-ar mai trebui amintit în legătură cu activitatea pe care o gestionați?
Multe. Despre activitatea de împădurire, despre pepiniera noastră, despre activitatea de educație din școli, despre colaborarea cu primăriile, multe despre oamenii din Ocol, despre colaborarea cu conducerea Direcției Silvice. Și vă dau un exemplu de colaborare și sprijin. Cu ajutor de la Direcție ne lăudăm chiar cu două cabane foarte frumoase. Una este Cabana Silvică Durău, care a fost anul trecut în reparații capitale și arată foarte bine, lucru confirmat chiar de turiști. Cea de-a doua este cabana de la 
Pârâul Teiului de la Farcașa. La fel, anul trecut s-au făcut reparații la acest obiectiv. La Durău sunt 5 camere de cazare cu 4 băi, cu 2 holuri mari, unul jos și unul sus. La cabana de la Pârâul Teiului din Farcașa acolo avem 5 camere, sunt mai mici ca cele de la Durău și doar cu 2 băi una sus și una jos. A fost mai mult o cabana de vânătoare, dar ușor-ușor am dus-o spre domeniul turistic. Și lucrurile merg destul de bine. Totodată, avem în lucru un proiect pentru construcții și amenajări hidrotehnice privind corectarea torenților și consolidare a alunecărilor de teren din fondul forestier al OS Poiana Teiului, pe raza comunei Ceahlău, în 9 formațiuni torențiale (bazine hidrografice torențiale), lucrări ce presupun pe scurt construcții hidrotehnice a 4 traverse, 12 baraje și 3 canale.
A consemnat Valentin BĂLĂNESCU
Ocolul Silvic Poiana Teiului a fost constituit prin fuzionarea Ocolului Silvic Galu şi a Ocolului Silvic Ceahlău, conform Conferinţei a II-a de amenajare din data 30.03.2011. Sediul acestui ocol se află în comuna Poiana Teiului în sediul fostului Ocol Silvic Galu, ocol subordonat Direcţiei Silvice Neamţ, R.N.P.-Romsilva Bucureşti. Suprafața totală arondată Ocolului Silvic Poiana Teiului, la data prezentă este de 14.801,26 ha, din care fond forestier proprietate publică a statului – 4.980,96 ha, fond forestier proprietate a UAT-urilor administrat cu contracte (Ceahlău, Poiana Teiului, Hangu, Grințieș, Farcașa) – 3.616,0 ha, fond forestier administrat cu contracte de prestări servicii persoane juridice – 1.192,3 ha, fond forestier cu contracte de prestări servicii silvice, persoane fizice – 4.948,0 ha (cu un număr de 2.790 de contracte), și fond forestier preluat în pază conform art. 16 din Codul Silvic – 64,0 ha. Fondul forestier proprietate publică a statului gospodărit de către Ocolul Silvic Poiana Teiului, este constituit din 4 unităţi de producţie sau protecție (U.P.), având totodată în administrare o rețea de 75 de drumuri cu o lungime de 285 km. Din punct de vedere geografic Ocolul Silvic Poiana Teiului se situează pe ambii versanţi ai Bistriţei, între localităţile Farcaşa (la nord), Hangu (la sud), versantul (Nord) şi Izvorul Alb (sud), versantul drept. Pădurile ocupă versantul vestic al Munţilor Stânişoarei, estic al Muntelui Grinţieş şi Munţilor Ceahlău.
