Ca om ce realizează că istoria curge pe sub ochii noștri, n‐aveam cum să nu fiu atins de filoxera inteligenței artificiale, fie măcar și sub imperiul curiozității, deși treaba asta, sub aspectul mecanismului, nu rupe gura
târgului. Da, este un nivel deosebit atins, prin complexitatea de a folosi datele, care nu mai sunt cele ce erau odată. Inteligența asta operează cu sunet, imagine, text în toate formele cunoscute până acum. Homo sapiens operează și el cu așa ceva, dar nu la volumul existent prin mediile de stocare. Câteva exemple,
dincolo de faptul că orice întrebare își găsește răspunsul, indiferent cât de cretină ar fi.
Cum era de așteptat, AI‐ul a început să se facă simțită prin diferite afaceri, on line. Grație unei promovări, destul de bine făcută, ochii mi s‐au oprit asupra unui site care nu‐ți cerea decât să trimiți o idee și el făcea restul sub forma unui montaj video. Măi să fie! Și a fost. I‐am cerut să‐mi arate calea de la pixeli la asfalt și m‐am pomenit cu vreo două minute de montaj video, foarte bine asamblat, care surprindea momentele cheie ale căii de la… pixeli la asfaltul așternut. Până aici totul splendid. La o privire mai atentă, crâmpeiele video erau tăiate din librării de profil (iStock și altele de genul), iar vocea era sensibil egală și fără pauze de respirație, dar plăcută, ce rostea un text ce ar fi făcut obiectul unui referat la vreo școală. Unde‐i partea de AI? La alegere. A cules cele mai reprezentative imagini pentru scopul enunțat, a compus montajul funcție de o linie cromatică pozitivă, asta în vreo 12 minute. Dacă era să filmez eu toate cadrele cheie, îmi lua vreo 12 zile. Cu trasee, cu scule și tot trusoul. Deci, la ce m‐o ajutat AI‐ul? Mi‐a redus semnificativ timpul de lucru. Montajul în sine nu te dă pe spate, poate cel mult pe o populație școlară în săptămâna cu educație altfel, dar nici acolo nu sunt sigur. În fine. Un alt site cerea să‐i dai o idee de imagine și în câteva minute aveai imaginea în șase variante. Există și pentru sunete, și pentru vorbe și multe altele. Rezultatele sunt uimitoare, dar fără tușa de homo sapiens, rămân simple exemple ale capacității de calcul uriașe ale mijloacelor secolului XXI. Aștept aplicații care să folosească inteligența artificială în realitatea augmentată, realitatea virtuală unde spectacolul este total.
Dincolo de orice, să rămânem cu picioarele pe cernoziom, pentru că, inteligența domnului Ciolacu dă cu stângu‐n dreptu și nu mai faultează banul peșin de parcă am fi fost în vreo curbă de sacrificiu. Mi‐aș putea imagina că a făcut uz de oarece inteligență artificială, dar domnu Boloș e viu și cu analizele la zi. Cert este că ceva l‐o tras strașnic de mânecă. Și nu intelighenția artificială, ci… perspectiva alegerilor din 2024. Așa că, până la cea artificială, să ne folosim inteligența nativă, că, slavă Domnului, avem la ce.
Pe mai încolo. (GD Patraucean)
Un comentariu
Pana la inteligenta artificiala ne manânca prostia naturala. Dupa imensul hype, cînd tot utilizatorul de word sau excel o avut impresia ca ChatGPT ii rezolva problemele de serviciu, ii spune numerele castigatoare la loto
sau ii scrie referatul de a doua zi, iaca venii trezirea. Tot un fel de GIGO (IT-istii stiu de ce vorbesc 🙂 ) Adica daca nu stii sa-i spui robotului ce doresti, saracu’ de unde sa-ti ghiceasca continutul neuronului. Si uite asa a aparut o stiinta nou nouta – prompt engineering – ca sa nu-ti mai bati capul sa formulezi o intrebare decenta.
E plin netul de tutoriale si pdf-uri ce ele. Un fel de intrebari gata digerate pentru cei mai putin dotati.
Deocamdata. Ce-o fi mai departe vom vedea