Viața Sf. Ap. Andrei
Potrivit Sfintei Scripturi, Sf. Apostol Andrei a fost fratele Sf. Petru, fii ai pescarului Iona. Erau originari din Betsaida, localitate situată pe ţărmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, în nordul Palestinei, aflată sub ocupație romană. Ei au devenit apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos, după cum este relatat de către Matei şi Marcu. „Pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El” (Matei 4; 18-23). Andrei, un pescar sărac, lasă totul imediat şi pleacă după un străin. Și-a părăsit toată viața lui, barca, mrejele, familia pentru chemarea irezistibilă a lui Iisus. Nu a pus întrebări despre Cel care L-a chemat. Andrei, deşi simplu şi neînvăţat, avea ceea ce marii intelectuali din Ierusalim nu aveau: capacitatea de a-l recunoaşte pe Dumnezeu oriunde şi oricând. Sf. Ap. Andrei a fost răstignit la Patras, în Achaia, fiind legat în picioare de un măslin. Moaștele sale au fost înmormântate acolo.
Sărbătoarea Sf. Ap. Andrei
Ziua de 29 noiembrie este închinată Sfinţilor Mucenici Paramon şi Filumen, însă, în calendarul popular este cunoscută sub numele de Ajunul Sfântului Andrei. Sânandrei debutează cu Noaptea Strigoilor, iar următoarea, cea a Apostolului celui Întâi Chemat, este numită şi Ziua Lupului, Gădineţul Şchiop sau Moş Andrei. O altă valenţă creştină a zilei de 30 noiembrie este cea de ocrotitor al României. El este considerat apostolul care i-a creştinat pe locuitorii ținuturilor danubiano-pontice. În calendarul popular Sf. Ap. Andrei, Sf. Ap. Petru şi Sf. Ap. Filip sunt patronii lupilor.
Noaptea strigoilor de Sânandrei
În noaptea de Sântandrei toţi oamenii sunt vigilenţi, se ştie de când lumea că e noaptea în care bântuie strigoii, se bat între ei şi încearcă să pătrundă în case. Acolo unde dau de usturoiul pus în locurile de trecere, rătăcitoarele spirite malefice caută să-i cheme afară pe cei aflaţi înăuntru sau măcar să intre în vorbă cu ei. Noaptea de ajun a Sfântului Andrei se crede că ar fi vrăjită şi – ca în toate nopţile vrăjite de peste an – cerul se deschide, animalele grăiesc, spiritele morţilor se întorc acasă, strigoii hălăduiesc şi se adună în cete, vrăjitoarele au puteri de nestăvilit. Ai mâncat usturoi? Dacă omul răspunde, îl muţeşte, iar dacă tace, se îndepărtează. Până la începutul secolului trecut, în Moldova se organizau petreceri de veghe rituală, asemănătoare revelionului, ce purtau numele de „Păzitul Usturoiului”, fiind singurele manifestări de acest gen îngăduite în Postul Crăciunului. Usturoiul era adus de fete în „Noaptea Strigoilor”, depus într-o covată de lemn şi păzit de o bătrână la lumina unei lumânări. A doua zi dimineața tinerii scoteau usturoiul în curte, jucau cu el în mijlocul horei, apoi îl împărțeau tuturor celor prezenți. Femeile îl păstrau la icoană şi îl considerau un leac prețios la toate bolile de peste an, iar descântătoarele îl foloseau la farmece şi dezlegări.
Sânandrei, patronul fiarelor sălbatice
Sf. Ap. Andrei este considerat, alături de ceilalţi doi apostoli, Filip şi Petru, stăpân al fiarelor sălbatice foarte temut. În tradiția populară se spunea că, în ajunul praznicului său, el „le slobozeşte să umble pe la toate răspântiile şi pe toate drumurile, cu soroc a mânca vitele celor ce n-au păzit sărbătoarea”. Ca şi în alte nopţi vrăjite din calendarul popular (Bobotează, Sâmpetru de Iarnă), acum animalele prind grai, dar nimănui nu-i este îngăduit să le asculte sub pedeapsa cu moartea. Ziua Sfântului Andrei era păstrată cu atâta străşnicie în toate ţinuturile româneşti, încât, încă în urmă cu mai mult de un secol, se spunea în Moldova că poţi „să munceşti în orice zi, cât de mare, numai în această zi să serbezi”. Se credea că Sfântul Andrei îi cheamă pe lupi în fiecare an, în ajunul sărbătorii sale şi îi binecuvântează ca să se prăsească. Tot atunci se spune că ei capătă dezlegare să plece după pradă. Aceasta era o exagerare, deoarece obiceiurile nu se refereau la toate tipurile de munci, ci mai cu seamă la cele casnice feminine (tors, cusut, măturat). În jumătatea de sud ţării nu atragerea lupilor constituie pericolul la care se expun cei ce nu respectă aceste interdicţii, ci bolile, de la ciumă la simple dureri de cap.
Superstiții de SânAndrei
Țăranii în Ajunul praznicului Sfântului Andrei ungeau cercevelele ferestrelor și țâțânele ușilor cu usturoi, ca să nu se apropie duhurile rele și strigoii de casă. Până și ușile grajdurilor se ungeau, la Sfântul Gheorghe și la Sfântul Andrei, cu usturoi, ca să alunge strigoaicele care vin să ia mana vacilor. Se spunea că e bine să pui seara usturoi la fereastră, ca să nu se apropie nici o boală de casă, spuneau bătrânii. Vindecătoarele te sfătuiau să te ferești de friguri, legând la încheietura mâinii o ață roșie, de care e atârnat un cățel de usturoi sau se lega, tot acolo, într-o cârpuliță, puțin usturoi pisat. Acela care umblă cu pieptenele în ziua de Sf. Andrei va fi mâncat de lup. Fata de măritat prepara o ”Turtuca de Andrei”, turtiță subțire din faină de grâu, foarte sărată, coaptă pe plita sobei. Ea o mânca înainte de culcare. Băiatul care venea în vis să-i aducă apa ca să-și potolească setea, urma să o ceară de nevastă în cursul anului.
