Au trecut 23 de ani de la înființarea cartierului Speranța și îndeletnicirile localnicilor de etnie par să se fi schimbat, însă nu în esența lor: lucrează pe unde apucă, unii încă mai cerșesc sau își trimit copiii la cerșit, dar este clar că aceste fenomene sunt în scădere. Răbufnirile violente sunt mult mai rare acum, scandalurile de altădată au rămas, cumva, o amintire. Un câștig este faptul că ultimele generații au înțeles că trebuie să-și trimită copiii la școală, chiar dacă unii forțați de legislația care le taie ajutoarele financiare dacă nu frecventează cursurile. Un proiect necesar, construirea unei școli și a unei grădinițe, s-a împotmolit după ce clădirile au fost recepționate. Nici una nu funcționează din motive absurde, există o tentativă aproape de finalizare cu clădirea grădiniței, care să fie transformată în creșă. Proiectul privind grădina publică din cartier pare să fie o nouă gaură neagră. Teoretic, ar trebui să fie o zonă verde, dotată cu sistem automat de irigare, constând în parc și grădină, plantată cu arbori, arbuști, flori și gazon. Cu alei pietonale, locuri de joacă moderne pentru copii, fântâni arteziene, bănci cu mese pentru picnic, mese de șah, bănci stradale, cișmele și stâlpi de iluminat. Pentru că suntem în era IT, nu va lipsi Wi-Fi-ul gratuit, va fi și supraveghere video permanentă, pentru că, până la urmă este o investiție cu fonduri europene și se consideră că așa va putea fi protejată.
1.000 de locuitori mai puțin față de 2017
Dacă în 2017 locuiau în zonă 1.400 de persoane, în 2023 au rămas aproape o treime, mai exact 451, în 196 de locuințe. Dintre acestea, 131 au statut de locuințe sociale. Și aici mai sunt probleme care țin de întreținerea locuințelor, de persoane care locuiesc fără forme legale. Direcția de Asistență Socială Piatra Neamț a comunicat cum vede problema: “Din numărul total de locuințe, 131 au statut de locuințe sociale, iar administrarea și gestionarea acestora se realizează prin intermediul unei structuri din cadrul Direcției de Asistență Socială Piatra-Neamț. Aceste locuințe sunt date în folosință persoanelor cu probleme locative, care au îndeplinit criteriile de eligibilitate stabilite prin regulamentul privind administrarea fondului locativ. Odată cu administrarea și gestionarea fondului locativ al municipiului, personalul de specialitate, împreună cu agenți ai Poliției Locale au efectuat 7 controale, în urma cărora s-au identificat persoane care locuiesc fără forme legale, dar și locuințe ale căror titulari de contract nu au fost găsiți la domiciliu. Pentru intrarea în legalitate s-au lăsat notificări de prezentare la sediul Serviciului de Administrare și Gestionare Locuințe Sociale, dar și solicitări de eliberare a spațiilor ocupate abuziv”.
Ajutoare sociale și acces la educație
Familiile care au probleme de natură socială nu au fost lăsate în voia sorții, majoritatea primesc ajutoare sociale. Unii, puțini ce-i drept, lucrează la salubrizare sau în construcții. În multe dintre garsonierele din cartier trăiesc înghesuiți, pe metru pătrat, familii cu 4 până la 10 sau chiar 12 copii. În multe cazuri părinții trăiesc doar din ajutorul social și din alocațiile copiilor. “În evidențele instituției noastre există 25 de familii care beneficiază de venitul minim garantat și alocația pentru susținerea familiei. Totodată, acestor persoane li se acordă o paletă largă de servicii și beneficii sociale, printre care menționăm: servicii de consiliere și orientare profesională, acordarea ajutoarelor la încălzirea locuinței și a suplimentului de energie, servicii de cantină socială, acordarea de alimente prin Programul Operaţional Ajutorarea Persoanelor Defavorizate”, informează DAS Piatra-Neamț.
Instituțional problema este rezolvată. Pentru că teoretic sistemul are grijă de copiii: “În ceea ce privește facilitarea accesului la educație, copiii aflați în situație de risc și abandon școlar beneficiază de servicii socio-educaționale în funcție de vârstă. Astfel, copiii de vârstă antepreșcolară frecventează Centrul de zi «Primii Pași», cei de vârstă preșcolară sunt înscriși în Centrul de Zi «Castani», iar copiii de vârstă școlară beneficiază de suport în efectuarea temelor în cadrul Centrului de Sprijin și Asistență de Specialitate pentru Copii”.
”Astăzi, i-am trimis la școală fără pachet”
O familie reprezentativă pentru acest cartier este cea a Anei Didina Fieraru. Femeia crește singură 8 copii, cu vârste cuprinse între 3 și 15 ani, printre care și o fetiță, de 4 ani acum, pe care soțul ei a făcut-o cu o altă femeie și pe care i-a abandonat-o în brațe când avea doar 7 luni.
“Unde cresc atâția copii, încă unul nu se cunoaște! Și pentru mine copiii au rămas singura bucurie…”, spune Ana, ținându-și mâinile în poală, cu un aer resemnat.
Pe lângă cei 8 copii, a mai crescut două fete mai mari, una de 24 de ani și una de 22 de ani, măritate, având la rândul lor, de foarte tinere, 4, respectiv doi copii. Fetele au locuit o vreme tot aici, în cartier. Acum, una este plecată în străinătate ”să facă bani”, cum spune mama ei, iar celaltă locuiește într-un alt cartier. Ana provine și ea dintr-o familie destrămată, cu mulți copii. Își amintește figura paternă cu drag, pentru că, atunci când mama ei a fost arestată – nu-și mai amintește sau nu mai vrea să-și amintească pentru ce! – tatăl a fost cel care i-a luat de la casa de copii pe ea și alți 4 frați și i-a dus la bunică care i-a crescut.
Acum, la 42 de ani, crește singură 8 suflete, cu gândul la bărbatul care o abandonează mereu, revine de la… alte femei doar când dă de necaz și ea îl iartă de fiecare dată, cu speranța că poate, de data asta, va fi altfel, o va ajuta. Se trezește în fiecare dimineață la ora 6, pregătește totul pentru copii, la ora 7 îi trezește și îi trimite la școală.
“Astăzi, i-am trimis la școală fără pachet, vă spui drept. N-am avut de unde. Trăim doar din alocații”, oftează cu ochii pierduți în negura unui trecut care o bântuie mereu.
Uneori are ce le pune la toți ceva în farfurie, cât de cât mai consistent, alteori doar se consolează cu gândul că mâine va fi mai mult și mai bine.
Cum a ajuns în situația aceasta aproape disperată? Propria familie a ajutat-o din plin. Bărbatul a abandonat-o după ce a născut copiii, iar fetele mai mari au lăsat-o fiecare cu câte o mașină second hand trecută pe numele ei. După un timp le-au vândut, fără să le radieze, fără să le pese că actele au rămas în continuare pe numele Anei. Și că orice amendă sau contravenție legată de acele mașini va veni pe numele acesteia. Și, cel mai grav pentru Ana rămâne faptul că a pierdut ajutorul social din care trăia ceva mai bine decât acum. Dacă ai două mașini ca proprietar nu primești ajutor de la stat. Nici măcar unul juridic, cum să scapi de situația respectivă.
”Aici numai biserica Sf. Ilie te aduce mai aproape de Dumnezeu!”
Ana Fieraru speră în mai bine și a găsit un colac de salvare în credință. Necazurile au apropiat-o de Dumnezeu și de duhovnicii de la mănăstiri, la care caută alinare și sfat. Prieteni nu are, iar vecinii…“nu am treabă eu cu ei. Sunt invidioși… Dacă vine cineva să-mi aducă o hăinuță pentru copii, ei îl iau deoparte și zic să nu-mi dea!… Numai Dumnezeu e alături de mine mereu. Orice îi cer, se împlinește, nu imediat, dar când trebuie! Am vrut o canapea să am, colo, pe ce dormi cu copiii, mi-a dat, colea!… Am fost bolnavă, umflată de nu știam de mine. M-am dus la mănăstire și m-am rugat și Dumnezeu m-a făcut la loc subțire cum eram!”… și ochii Anei strălucesc de iubire când vorbește despre credința ei. Pare că atât i-a mai rămas: Dumnezeu și copiii!
Școală nu are multă, dar măcar a încercat la maturitate, cele două clase primare le-a completat cu opt la “A doua șansă”. Casa Anei e curată și copiii spălați, cu haine potrivite, ordonate. Stau cuminți și se uită la televizor. Dimineața sunt acasă doar trei dintre ei, o fată mai mărișoară care a răcit și cei doi de 3 și 4 ani. Copiii ceilalți sunt la școală, iar după cursuri merg “la centru unde fac temele cu doamnele de acolo”.
Ana spune că nu vrea averi, vrea doar să aibă strictul necesar să-și poată crește copiii. Ar vrea și fetele cele mari să-i fie mai aproape, chiar dacă cu ginerii nu prea se înțelege.
Despre cartier, atât cât a trăit ea acolo, în ultimii 7 ani, nu-i înțelege numele de Speranța: “Speranță e ceva pozitiv, e ceva ce te duce cu gândul la Dumnezeu! Aici numai biserica Sfântul Ilie te aduce mai aproape de Dumnezeu! În rest…nicio speranță”…
Angela CROITORU
