Uite, c‐a venit vremea să constatăm că ceea ce nu îndrăznea lumea să spună în urmă cu doi ani, pentru a evita o corecție socială, sau mai grav, una familială, astăzi iese ca uleiul deasupra apei și împarte lumea în mai multe fracții. Unii care înjură și alții care se roagă. Mai este și categoria neutră care ar trebui să se așeze deoparte pentru a nu servi drept paratrăsnet pentru emisiile celorlalte două. Despre ce e vorba? Pandemia.
Dincolo de faptul că pare să fi fost o mare, mare făcătură, și nici ca afacere n-ar fi stat tocmai rău, scandalul
momentului învârte o sumă deloc neglijabilă, undeva în jurul miliardului. Până a se ajunge la ochiul necuratului, recte, banul, cred că s‐ar cuveni să ne aplecăm asupra mai multor cazuri de evoluții medicale cu sfârșit fatal, unde chiar medicii au arătat cu degetul înspre vaccinul care ne făcea imuni la virusul vedetă, dar de‐o manieră anonimă. Nu sunt legende, dar în realitatea imediată s‐au înregistrat cazuri cu evoluții deloc plăcute, spre încheierea socotelilor cu lumea asta, la vârste năucitor de mici. Vorbim aici de afecțiuni cardiace, vasculare, hepatice ori respiratorii care o iau razna și nu se domolesc, cum eram obișnuiți, la un tratament cumsecade ori unu mai abrupt, dar musai de prună. O banală gripă poate pune serioase
probleme. Și nu e glumă. Se moare de infarct miocardic la 20 de ani. Cum naiba e posibil? Destui medici ridică din umeri și fac cu ochiul înspre vaccin, dar evită să‐le pomenească, că nici nu știi cine mai trage
cu urechea și… ăla ești. Treaba asta cam îi bagă în depresie pe cei ce s‐au vaccinat, pentru că nu‐i cam plăcut să trăiești cu tăișul sabiei deasupra capului.
Tot în perioada de tristă amintire (și chiar pe bune asta), au fost medici care s‐au detașat de restul cohortei dusă pe fenta vaccinării și care s‐au luat la trântă cu nenorocitul invizibil, folosind armamentul lor din dotare și mai câte ceva. Încrederea în ceea ce știu. V‐aduceți aminte de doctorița din Oradea, care a scos multă lume la liman fără vaccin și care și‐a luat‐o pe cocoașă pentru că s‐a pus de‐a curmezișul orientării momentului?
Asemeni doamnei care a luat jurământul lui Hipocrate în serios, și alți slujitori în folosul sănătății noastre s‐au luat de gât cu virusul, pe care l‐au pus la punct, medici despre care nu se pomenește nimic. În acele momente ar fi fost victime sigure, duse spre eșafodul pedepsei publice, în calitate de criminali. Asta ca o
chestie de „par egzemplu“.
Acum va fi marele proces cu miliardul pentru vaccinuri. Bun. Dar aștept marele proces al înregimentării nejustificate, nici științific și nici etic, ba chiar complet gratuit al unei populații întregi într‐o nebunie națională. Supraviețuitorii pandemiei să se strângă într‐o asociație care să ceară socoteală. Exponenților
perioadei și mass mediei care i‐a ridicat în slăvi. Ba chiar și ăstora de‐or cumpărat vaccinul după cum i‐o tăiat capul sau a sunat telefonul. Atunci aș putea spune că am încredere în justiția autohtonă, spre deosebire de cea din mandatul președintelui călător și bine tăcut. Numai că, privind la firul ierbii, așa ceva e puțin probabil. Cel ce are nu se uită la restul lumii sau cel ce a scăpat lasă în urmă ceea ce era să‐l răpună. Dă‐l în măsa pe Covid. S‐o scumpit toate, nu ne primesc ăștia în Schengen și Ciolacu o arde prin State și nu se găsesc trufe la kil… `tu‐i mama ei de treabă! Pe mai încolo. (GD Patraucean)
