Un băiețel cu o figură angelică, Victor Simon Apetri, elev în clasa a VI-a B al Colegiului Național de Informatică, a reușit performanța de a câștiga, la numai 12 ani, Premiul I și Premiul de Excelență al competiției NextLab.Tech de anul acesta cu un roboțel realizat de el. Pasiunea sa pentru roboți și informatică a început încă din fragedă copilărie. La 6 ani tatăl lui i-a pus pistolul de lipit în mână și i-a explicat câteva lucruri simple, iar în clasa a III-a a început să studieze singur, acasă, din manualul de informatică al mamei sale de la facultate. De la un autodictat dedicat, care învăța mai mult de pe internet, a trecut la nivelul următor studiind la gimnaziul Colegiului Național de Informatică din Piatra-Neamț.
SafetyHouse – roboțelul cu care a câștigat
NextLab.Tech este cel mai avansat concurs național de robotică pentru elevii din România care învață cum să asambleze și să programeze roboți. Prima fază a concursului este bazată pe roboței virtuali și este 100% online. A doua fază presupune construirea unor roboți fizici și se derulează în format hibrid. Simon a primit kit-ul gratuit de roboţi și a participat la lecţiile şi sesiunile de roboajutor din cadrul concursului. “Participând, elevii se pregătesc pentru meseriile viitorului și învață să programeze roboți bazați pe placa microprogramabilă NEXTLAB.TECH A1 sau Arduino și să lucreze în Open Roberta, Tinkercad, Mixly, Arduino IDE, Python şi C. Toţi elevii beneficiază gratuit de cursuri de robotică susținute de profesori universitari din domeniul informaticii prin webinarii”, precizează organizatorii concursului. Tema concursului a fost realizarea unui roboțel de uz casnic, iar Simon a realizat un roboțel pe care l-a numit “SafetyHouse”, constând într- o machetă cu mai multe funcții prin care poate controla sistemul de securitate la incendii din bucătărie. Atunci când în încăpere se simte miros de gaz sau de fum, sună o alarmă, roboțelul pornește un ventilator pentru a aerisi, afișează pe ecranul telefonului și al calculatorului un mesaj de alertă. În cazul detectării unui incendiu, pe lângă aceste funcțiuni are și una care permite stingerea acestuia cu apă.
“Când m-am înscris la acest concurs targetul meu era doar să mă calific la etapa finală. Dar, în momentul în care a trebuit să realizăm roboții am fost foarte rapid, am reușit să-l termin destul de repede și m-am dus în sală să văd la ce lucrează ceilalți concurenți. În momentul în care i-am văzut și i-am analizat pe toți am început să-mi fac speranțe pentru locul întâi”, mărturisește Simon.
Înainte de acest concurs, Simon a mai realizat câțiva roboței, singur acasă. Unul dintre aceștia de exemplu poate urmări o bandă aplicată pe podea cu ajutorul senzorilor care i-au fost incluși în sistem. Roboțelul se poate conecta prin bluetooth la telefon și să fie folosit ca o telecomandă pentru diferite device-uri și pentru o jucărie. În palmaresul său intră și premiul al III-lea, anul trecut, la Olimpiada de informatică, faza județeană. Privește participarea la aceste concursuri ca o modalitate de a-și testa cunoștințele și nivelul și nu neapărat ca pe o competiție cu ceilalți, ci mai degrabă cu el însuși.
Colecția de cuburi Rubik și “Jurnalul Annei Frank”
Pentru el programarea a devenit o relaxare, o joacă mai sofisticată. Nu-l deranjează faptul că cel mai bun prieten al lui nu este la același nivel cu el, în privința roboticii, prietenia lor se bazează pe încredere și alte lucruri comune. După ce își termină temele și lecțiile pentru a doua zi, tot timpul liber și-l dedică acestei pasiuni, dar și bicicletei, cu care a participat doi ani la rând la BikeFest și a câștigat locul I la categoria lui de vârstă. O altă pasiune a lui sunt cuburile Rubik, înclinație moștenită de la tatăl său. Are o întreagă colecție cu 12 cuburi diferite pe care știe să le rezolve destul de repede. Din când în când mai joacă fotbal cu prietenii lui. Îi place și literatura, își face timp și pentru lectură. Ultima carte citită este “Jurnalul Annei Frank”, în care o fetiță evreică povestește întâmplări din ascunzătoarea în care a stat împreună cu familia sa și alți locatari în timpul ocupației naziste din Țările de Jos.
“Pentru 2024 îmi propun să lucrez mai mult, să studiez mai mult informatica, minim 3-4 ore pe zi. Pentru că, de exemplu, în ultima vacanță de vară am lucrat doar câteva zile, rar, din ce în ce mai puțin, ceea ce nu este ok. M-am relaxat prea mult. Dar, mă motivez singur și voi fi mai disciplinat cu siguranță. Îmi doresc să am mai multe proiecte de robotică reușite, pentru că, în ultimii doi ani am avut destul de multe pe care a trebuit să le refac”, mărturisește Simon.
Învață în continuare din propriile greșeli, este un copil ingenios, creativ și talentat pentru care viitorul se creionează frumos încă de pe acum. Liceul îl va continua cu siguranță la Colegiul Național de Informatică unde are profesori foarte bine pregătiți și care știu cum să-și apropie elevii. Cât privește facultatea încă mai are timp să ia o decizie, deocamdată s-ar orienta către centrul universitar de la Cluj. În orice caz, se declară îndrăgostit de robotică și dornic să avanseze cât mai mult pe acest palier al ingineriei informatice.
Orice greșeală din care înveți, este un câștig!
Studiind singur până a intrat la gimnaziul de la CNI, Simon este conștient că este posibil să nu fi înțeles toate lucrurile în profunzimea lor, nu este satisfăcut încă de nivelul la care a studiat până acum informatica, își dorește mai mult și mai bine. Este foarte atent la ore și continuă să studieze și singur acasă. Speră că materia de la cursurile pe această disciplină de la școală va deveni mai complexă și mai provocatoare pentru el, începând din clasa a VII-a. Îl tentează ideea de a face parte din colectivul redacțional al unui manual de informatică-robotică dedicat elevilor de gimnaziu. Își scrutează cu multă maturitate defectele și consideră că are nevoie de mai multă disciplină și organizare pentru a ajunge acolo unde și-a propus. Ultimul său proiect, la care lucrează, este un cub mare din led-uri care să afișeze tot felul de animații, pe care să-l folosească pentru divertisment.
“Vorbim despre un cub mare, de 8 pe 8 pe 8, care va avea aproximativ 100 de leduri și va fi destul de complicat de realizat, pentru că, practic, trebuie să programez fiecare led în parte. Deci, da, este ceva de lucrat la el și este o provocare pentru mine”, spune Simon Apetri.
Ambii părinți lucrează la o firmă de reparații telefoane mobile, deci are de la cine primi ajutor și sfaturi legate de partea electronică și îl susțin în tot ceea ce face. Se înțelege foarte bine cu fratele său, Teodor, cu doi ani mai mare, chiar dacă nu împărtășesc pasiunea pentru robotică. Își amintește cum, la 8 ani, după modelul părinților, a încercat să repare o tabletă, a desfăcut-o, a bijuterit la ea cum s-a priceput, dar în final nu a mai știut să pună toate piesele la loc. Însă experiența în sine i-a plăcut și l-a încurajat să continue. A reparat apoi cu succes câteva ceasuri de birou.
“Orice greșeală din care înveți ceva este, până la urmă, un câștig”, spune, cu maturitate, Simon.
Își dorește să găsească mai multe articole utile cu adevărat în domeniul roboticii, pentru că internetul abundă în informații inutile și articole cu titluri incitante care, în esență, nu spun nimic. De la simplele jocuri de lumini pe care le făcea cu încântare atunci când avea 8 ani, în viitor se vede un creator de roboți care să le ușureze oamenilor munca, accesul la informații, să fie printre pionierii unor tehnologii noi și revoluționare.
Angela CROITORU