Născut la 3 septembrie 1949, în comuna Hangu, județul Neamț, preot Teoctist Caia face primele clase în comuna natală, apoi, este strămutat împreună cu părinții în satul Leghin, comuna Pipirig, județul Neamț, unde continuă clasa a III-a și a IV-a și clasele V-VII le face la Școala Stânca, comuna Pipirig. În 1964 reușește la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, cu media 9,00, menținându-se în toți cei cinci ani de studiu ca premiant. În toamna anului 1969 reușește, printre primii la Institutul Teologic de grad universitar București (așa se numea Facultatea de Teologie).  Aici se inițiază un examen pentru a pleca la studii în Uniunea Sovietică. Participă 30 de candidați, rămân 3, din care reușește singur studentul Caia Teoctist și pleacă la Academia Teologică Ortodoxă de la Zagorsk-Moscova, unde studiază, în limba rusă, patru ani și obține calificativul Excepțional. Pentru învățătură și purtare exemplară, obține din partea Patriarhului Pimen, al Rusiei, o invitație oficială pentru logodnica, viitoarea soție, Olga Creangă. O lună de zile au vizitat adâncimile ortodoxiei și culturii ruse, apoi s-a căsătorit, fiind trimis de Înaltpreasfințitul Iustin profesor la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, unde a predat Limba rusă și Limba franceză timp de 20 de ani. Între timp, în 1974 este hirotonit preot pe seama Parohiei Nemțișor, comuna Vânători-Neamț, apoi în 1998 este transferat la Parohia Sfântul Haralambie Târgu Neamț, ieșind la pensie în 2020, activând liturgic la Biserica Sf Haralambie. În tot acest timp a găsit forța necesară să traducă din Sfinții părinți ruși, la îndemnul fostului Patriarh Teoctist, a actualului Patriarh Daniel și a Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Are aproape patruzeci de cărți traduse. Muncă și rugăciune, împletită cu refacerea Bisericii Sf. Haralambie din Târgu-Neamț: ridicarea acoperișului cu șapte metri, construcția unui acoperiș ștefanian, spălarea și aurirea picturii, construirea Casei Sociale de pe iarbă verde, resfințirea bisericii oficiată de Înaltpreasfințitul Mitropolit Teofan. Pentru toate acestea i s-a acordat Distincții, printre care Crucea Mitropolitană, dăruită de Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Este căsătorit și are trei fiice: Ana Maria este Diplomat la Comisia Europeană, la Bruxelles, Claudia- mezzosoprană și Olga – soprană. Are șase nepoți. Cu sute de enoriași ai Parohiei Sf. Haralambie și alți creștini din Târgu-Neamț a organizat, în decursul a trei decenii, zeci de pelerinaje în Rusia Ortodoxă, la unele din cele două mii de Biserici și Mănăstiri din Moscova, Inelul de Aur al Rusiei și Sankt Petersburg. În Ucraina, la Lavra Pecerska, Lavra Poceaev, Bănceni, Sfânta Ana, iar la parohie a înființat corul de copii Angeli, cu care a participat, vreme de trei decenii la Concursuri la Patriarhia Română, Palatul Parlamentului, la Mitropolia Moldovei, Palatul Culturii Iași și la Chișinău.   Cu frații din Basarabia, vreme de trei decenii, s-a străduit și a adus în tabără la Târgu-Neamț în jur de zece mii de copii și scriitori basarabeni, întru Reîntregire.

**********

– Sunteți unul din cei mai renumiți teologi și traducători de limbă rusă și slavonă. Care a fost parcursul Sfinției Voastre în această misiune?

Sunt unul dintre traducătorii Bisericii Ortodoxe Române. Am tradus mulțime de cărți despre Sfinții Bisericii Ortodoxe Rusă. Am tradus din limba slavonă pentru că toate cărțile de cult, toate slujbele bisericești sunt în această limbă. Am avut privilegiul să studiez la Academia Teologică din Zagorsk-Moscova, patru ani, în care mi-am putut însuși aceste limbi. Am făcut parte din corul Academiei. Prima carte tradusă a fost ”Despre Rugăciune”, de părintele Sofronie Saharov, sfânt contemporan nouă, care a înființat Mănăstirea Essex, în Anglia și care l-a avut ucenic pe părintele Rafael Noica, fiul filozofului Constantin Noica. Apoi cartea Despre Sfântul Siluan Athonitul. Am tradus Colecția „Cuvioși Stareți de la Optina” – 14 volume, cu Prefață de Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, care a scris că aceste volume sunt un omagiu adus Sfântului Paisie Velicikovski, de la Mănăstirea Neamț. A urmat colecția „Pe malul râului Dumnezeiesc”, de Serghei Nilus – 6 volume, Patericul Lavrei Peșterilor de la Kiev, toate acestea publicate la Editura Doxologia Iași, sub Binecuvântarea Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Am tradus și publicat Acatistele Praznicelor Împărătești și multe alte cărți religioase. Mă apropii de numărul patruzeci.

– Cum a fost copilăria Părintelui Teoctist Caia? Care a fost rolul familiei sau cine v-a îndrumat spre Seminar? Cum a fost viața de seminarist la Seminarul de la Mănăstirea Neamț?

Copilăria mi-am petrecut-o în satul Hangu și prin strămutarea părinților, când aveam nouă ani, am venit în satul Leghin, Pipirig. A fost o copilărie, cumva îngreunată de treburile din gospodărie, vara ajutam la cosit fânul, la strâns și toate cele. Înainte de a intra la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, mergeam cu părinții la Hramul Mănăstirii Neamț, de Înălțarea Domnului și participam la Sfânta Liturghie, oficiată, pe atunci, de Î.P.S. Mitropolit Iustin Moisescu, viitorul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Uneori mergeam și duminica la slujbele divine din Mănăstirea Neamț.

– În ce an ați intrat la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț? A fost greu examenul?

În 1964 am dat examen de admitere, eram mai mulți pe un loc, dar m-a ajutat Dumnezeu încât am intrat primul, cu media 9. Examenul a fost destul de greu și cinci ani de seminar cu prea multe examene, și de sfârșit de fiecare an în cei cinci ani de studiu. Am răzbit și am fost în fiecare an printre premianți.

– Cum ați ajuns să studiați în Rusia, la Academia Teologică de la Zagorsk-Moscova?

În septembrie, 1969 am dat examen de admitere la Institutul Teologic de grad universitar din București. După ce am reușit printre primii, am participat la un concurs pentru un loc la Academia Teologică din Zagorsk- Moscova. De la Seminarul de la Neamț am participat 14 studenți, de la Seminariile din Buzău și București, tot câte 14. Examenul a fost la: Dogmatică, Ecumenism și Limba rusă. Ca examinator a participat și P.S. Episcop Antim Nica, cel care fusese episcop în Basarabia. Acesta mi-a pus câteva întrebări mai grele din limba rusă și a fost tare mulțumit de răspunsurile mele și am fost singurul admis. Până în luna noiembrie nu s-a mai vorbit nimic de plecare, abia în noiembrie am fost chemat la Departamentul Cultelor și au făcut demersuri pentru a-mi face pașaportul, pe care l-am primit pe 20 decembrie, așa că am plecat pe 31 decembrie 1969. Am ajuns la Moscova, în gara Kiev, pe 3 ianuarie 1970, unde m-au așteptat doi studenți. Am primit informațiile necesare viețuirii în Academie și în aprilie am dat primele examene și vorbeam destul de bine rusește. Am rămas uimit de ordinea și disciplina din Academie. Se dădea mare importanță slujbelor religioase. Eu am făcut parte din corul numărul doi. O sâmbătă și o duminică cântam în Lavră, iar o sâmbătă și o duminică, în Biserica Academiei. Pentru buna informare a studenților, seara venea presa din Rusia și din toate țările socialiste. Prima predică am ținut-o, în Joia Mare a aceluiași an, în fața a 24 de episcopi, care au slujit în Biserica Academiei. Am terminat cei patru ani de studiu cu media 5, calificativul Excepțional. Și la Lucrarea de Licență „Relațiile dintre Moldova și Rusia în secolul XVII am primit tot nota 5.

– Ce pelerinaje ați făcut acolo? Cum a fost viața la Academie?

Am făcut pelerinaje la: Sankt Petersburg, muzeul Ermitaj, Muzeul rus, marile catedrale, palatele țarilor, palatul de vară al țarului Petru I. M-am închinat și pe Inelul de Aur al Rusiei: Vladimir, Suzdali, Kostroma, Iaroslav, cu biserici din secolele XI-XII. După primul an nu mi s-a dat voie să vin acasă și m-au trimis la Marea Neagră, la Ialta, unde în afară de plajă, participam la slujbele din catedralele de acolo. Vizitam muzee și monumente istorice.

– Cum și unde ați cunoscut-o pe domnișoara Olguța Creangă?

Era Duminică, 4 mai 1969 și domnișoara Olguța Creangă a participat la Sfânta Liturghie, la Mănăstirea Sihăstria, unde a primit Sfânta Împărtășanie, fiind mărturisită de părintele Ilie Cleopa. A plecat spre casă și eu, fără să ne cunoaștem, așteptam la intersecția Secu cu Pipirigul, căci și eu participasem la Sfânta Liturghie de la Biserica din Leghin. Era în clasa a XI-a, la Liceul ”Ștefan cel Mare” din Târgu Neamț, iar eu în anul V de Seminar, la Mănăstirea Neamț. După prietenia de patru ani, în 1973, când eu am terminat studiile, ne-am căsătorit. Aducem slavă lui Dumnezeu.

– Cum de a fost posibil sa fie invitată pentru pelerinaje în adâncimea ortodoxiei ruse, logodnica dumneavoastră, domnișoara Olguța Creangă, de către Biserica Ortodoxă Rusă, atunci când ați terminat studiile?

Spre sfârșitul anului IV, eu și cu părintele diacon Petre David, care își scria teza de doctorat la Academie, am mers la Relațiile Externe ale Bisericii Ruse și am depus eu cerere pentru logodnica mea, Olga Creangă și părintele pentru soția sa. Patriarhul Pimen a aprobat imediat cererea mea, motivând „pentru încurajarea unei viitoare preotese”. Pelerinajele au început: Moscova cu unele din cele peste două mii de Biserici și Mănăstiri, Sankt Petersburg, Pescov, Kiev cu Lavra Pecerska, Odesa și multe alte locuri încărcate de vestigii.

– Când ați venit de la studii, unde v-ați încadrat?

Mitropolitul Iustin Moisescu m-a trimis profesor de Limbi moderne: Franceză și Rusă, la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț. Am mai predat și Limba elină și Noul Testament. Am fost o perioadă și directorul acestui Seminar. În 1974 am fost hirotonit preot pe seama Parohiei Nemțișor, unde am fost paroh vreme de 25 de ani, apoi, în 1998 m-am transferat la Parohia Sfântul Haralambie din Târgu Neamț, unde slujesc și în prezent, ca preot pensionar.

– Care dintre actualii ierarhi și preoți v-au fost aici elevi?

Dintre cei care au ajuns ierarhi, amintesc: Înaltpreasfințitul Teodosie al Tomisului, Înaltpreasfințitul Ioachim al Romanului și Bacăului, Preasfințitul Timotei Prahoveanul, Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul și Preasfințitul Ambrozie al Giurgiului. Stareți de Mănăstire, o mulțime, _rinter care: Benedict Sauciuc de la Mănăstirea Neamț, Melchisedec Velnic de la Mănăstirea Putna și mulți alții.

– În casa Sfinției Voastre au poposit sau au fost în ospeție mari personalități culturale și teologice, îmi puteți enumera câteva dintre ele?

Am avut privilegiul ca în casa noastră să vină mari personalități culturale, teologice, politice, îndeosebi scriitori, mari artiști și academicieni: Grigore Vieru, Spiridon Vangheli, Nicolae Dabija, Ion și Maria Hadârcă, Larisa și Valeriu Turea, Claudia Balaban, Eugenia Bejan, Claudia Partole, Tamara Pereteatcu, Raisa Vieru, Eleonora Vangheli, Radu Vangheli, Iulian Filip, Ianoș Țurcanu, Adrian Ghicov, Larisa și Aurelian Silvestru, Mihai Cimpoi, Gheorghe Constantin Marinescu, Corina Elena Marinescu, Violeta Diordiev, Constantin Dragomir, Catinca Agache, Laurențiu Ulici, Grigore Ilisei, Sergiu Adam, Nicolae Turtureanu, Elena și Cornel Cotea, Adrian Păunescu cu Cenaclul Flacăra, cu Andrei Păunescu și Tatiana Stepa, Mircea Ioan Pașcu, Marius Munteanu, Victor Opaschi,  Mariana Nicolescu, părintele Ioan G. Coman, Părintele Ilie Cleopa, Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, care ne-a făcut Sfințirea Muzeului David Creangă, din casa noastră.

– Împreună cu soția dumneavoastră, Preoteasa Olguța Creangă Caia ați ctitorit o punte de legătură între Basarabia și România-mamă. În ce a constat? Câți copii din Basarabia ați adus în Tabără de creație la Târgu Neamț, în decursul a trei decenii?

Da, am creat o punte de legătură între Basarabia și Patria Mamă, România, prin faptul că am invitat în Tabără la Nemțișor și Târgu Neamț multe mii de copii, profesori, scriitori, bibliotecari și de alte profesii. Începând din anul 1993 și continuând și astăzi, cu responsabilitatea și grija absolută a Familiei noastre, am invitat frați de peste Prut și am făcut pelerinaje întru cunoașterea patrimoniului comun. Prima tabără s-a desfășurat la Nemțișor. Îi cazam la enoriași, la casele lor și se înfrățeau. Aici, Grigore Vieru a scris un catren: ”La Nemțișor mi-i mai ușor/La Nemțișor mi-i mult mai dor/La Nemțișor aș vrea să mor”. Noi avem un fond de carte în Limba Română, deschis la Biblioteca pentru copii „Ion Creangă” din Chișinău, unde director general a fost patruzeci de ani Claudia Balaban-apostol al Neamului Românesc și Creștinesc, coorganizatoare a Taberelor de Creație de la noi. În ziua de azi, director general este Eugenia Bejan, crescută în flacăra cărților din această Bibliotecă, continuând aducerea acasă a fraților. Datorăm Părintelui Stareț, Benedict Sauciuc, ajutor neprețuit, căci le dă fraților din Basarabia ospitalitate părintească la Mănăstirea Neamț. Mulțumim și Primarului Daniel Harpa pentru iubirea și grija manifestată față de frații basarabeni.

– În Republica Moldova există două Mitropolii, cum vedeți o rezolvare?

Ambele Mitropolii slujesc lui Dumnezeu. Să fie pace și înțelegere între ele. În ziua de azi, mulți preoți trec cu enoriașii la Mitropolia Basarabiei. Ei știu cel mai bine ce e de făcut.

– Sunteți un teolog desăvârșit. Cum vedeți faptul că Patriarhul Kiril a Binecuvântat războiul provocat de Federația Rusă Ucrainei și cum credeți că se va încheia?

Nu, Preafericirea Sa a binecuvântat oștirea să se întoarcă vie, sănătoasă și victorioasă. În Molitfelnice găsim rugăciuni de binecuvântare a oștirii, să se întoarcă acasă vie, sănătoasă și cu victorie. Să ne rugăm să fie Pace!

– Câți copii v-a dăruit Dumnezeu și ce profesiuni au îmbrățișat, știind că educația lor ați făcut-o mai mult în Biserică, decât acasă?

Copiii au participat la Concursuri naționale de muzică și pictură, la Palatul Parlamentului și la Palatul Patriarhiei, unde au primit Premii de Excelență de la fostul Patriarh Teoctist Arăpașu și de la părintele Sofian Boghiu, care era Președintele juriului. Dumnezeu ne-a dăruit trei fiice: Ana Maria – filozof – consilier la Comisia Europeană, Claudia – mezzosoprană – membră a Corului Academic Radio București și colaboratoare a Operei Române și Olga – soprană, membră a corului Academic Radio București. Binecuvântare cerească peste noi cu șase nepoți: Anais – studentă la Relații Sociale, la Bruxelles, Efrem – în clasa a III-a, ei sunt copiii Anei Maria. Ioan Teoctist – în clasa a I-a, este copilul Claudiei și Amos – în clasa a II-a, Lev – la Grădiniță, Xenia Maria – mezina – sunt copiii Olgăi.

A consemnat C.T. STURZU