„O luptă-i viața, deci te luptă

Cu dragostea de ea, cu dor

Oricare-ar fi sfârșitul luptei

Rămâi să lupți că ești dator” – George Coșbuc

Am citit admirabila carte semnată de Acad. Prof. dr. Leon Dănăilă intitulată „Secretul longevității creierului”, ed. Bookzone, București, 2023. Pomenitul autor e fiu de țăran sărac din Darabani, județul Botoșani, unde cuvântul „bogăție” nu se prea folosește. În consecință, puștiul necăjit despre care facem vorbire a fost văzut muncind și la coarnele plugului și pe ogor, și în bătătura „ogrăzii” strămoșești și în curtea școlii din sat. Nimeni nu i-a zis: „Munca l-a creat la om” dar a înțeles singur că cine nu prășește primăvara, nu mănâncă păpușoi toamna. Muncești – mănânci, lenevești – mori de foame. Oare de ce lumea nu gândește și astăzi la fel? De ce se apelează la șmecherii? Cât privește vocația pentru medicină, aceasta apare mai târziu, în clasele mai mari.

O divagație obligatorie

După sfârșitul ultimei conflagrații mondiale, lumea s-a schimbat. și școala românească s-a comunizat. Notele se puneau la jumate, de la 1 la 5, iar limba lui Ilici a devenit materie obligatorie. Și cum regele Mihai a fost alungat din țară, s-a umblat și la Imnul național, chiar din toamna lui 1947. Pe atunci se cânta:

„Roșu, galben și albastru

Este steagul nostru sfânt

Pentru el ne dăm viața,

Pentru steag și-acest pământ”

Așa „suna”, ca o poezioară patriotică ușor de memorat. Și pentru ca versurile să fie mai convingătoare, un băiețel și o fetiță țineau cu mâinile lor drapelul tricolor, cu stema regală în mijloc.

Și minunea s-a produs. În noile manuale, apărute după vacanța de Crăciun, după alungarea Regelui, Tricolorul a căpătat altă formă:

„Roșu, galben și albastru

Este steagul nostru sfânt

Să trăiască România

Steagul și democrația”

Diferența de nivel literar între cele două variante sărea în ochi: pe cât de riguroasă fusese prima poezie, pe atât de improvizată părea varianta ei „republicată”, însăilată în viteză prin cabinetele de partid. Ce spunea viitorul cărturar, iubitorul lui Hippocrate despre „radicalele” schimbări politice? Nu spunea nimic, era „necopt” în chestiunile politice și total fermecat de puterea incredibilă a creierului, despre care „nu se știe tot”.

„M-am născut sărac”!

Acad. Leon Dănăilă a văzut lumina zilei la 1 iulie 1933 în Darabani – Botoșani. Unde au apărut pe lume și alți mari români: Eminescu, Enescu, Iorga, Luchian… Locuri sfinte pentru neamul românesc. Asta nu înseamnă că suntem un popor de deștepți. Țin minte că prin clasa a IV-a, doamna noastră învățătoare se străduia să ne învețe epopeea „Sunt soldat și călăreț”. Colegul meu de bancă, Corneliu Simionescu, fiul dascălului de la Biserica Precista din mahalaua noastră se făcea că nu înțelege ce-i cu „calul cel isteț” și zicea „Calistețul”. Mamăăăăă!, ce scandal ieșea. În zadar s-a străduit doamna Bogdan, învățătoarea să respectăm textul scris: „Sunt soldat și cal isteț”. Amicul meu, „Câinele roșu” o ținea în „Calistețul”. De ce îl porecleam așa? Avea părul roșu și semăna cu conducătorul statului, Mareșalul Antonescu. L-am iubit pe „câinele roșu” pentru că era sărac, ca mine. Nu avea după ce bea apă, dar era isteț foc și-i funcționau toate instalațiile. A luat din prima la Medicină (Iași) și a terminat cu brio, cu bisturiul în geantă, prin țară. A fost văzut în halat alb cu ecuson și la Siret, și la Bacău, și la Buhuși, și la Piatra Neamț. De aceea am „obrăznicia” să-l asemăn o țâră cu academicianul în discuție. Atenție!, am zis „o țâră”. Din întâmplare, academicianul este mai longeviv, poate c-a tras la sapă mai vârtos. Să-l ascultăm!

„Sunt doar un țăran din… și motivația cea mai mare pentru a excela în domeniul neurochirurgiei a fost și încă este pasiunea pentru ceea ce fac. Mi-am dedicat toată viața acestei meniri, nu am fost ahtiat să dețin bunuri materiale, ci să aduc în viața oamenilor sănătate” (Sursa – „Neuroplasticitatea” – de Leon Dănăilă).

A tras cu dinții de carte. Ascultați-l pe academicianul de 91 de ani cum și-a drămăluit viața de om necăjit. „În copilărie, am fost nevoit să lucrez pământul și să trag zdravăn la sapă. Nimeni nu mi-a zis niciodată că voi ajunge «dom’ doctor», sau care este menirea mea pe pământ. Vocația mi-am descoperit-o târziu, pe băncile școlii și de atunci am început să mă educ singur, urmându-mi cu perseverență marea mea dragoste, creierul” (Sursa – „Secretul longevității creierului”).

În lumina amintirilor

Nimic din această carte nu este ficțiune, iar toate informațiile se bazează pe memorii, jurnale adevărate, documente de familie. Și după ce a ajuns student la Iași, tot din prima, fiul de țărani din Botoșani n-a uitat de ce a venit în centrul universitar din Sărăcie. Se scula cu noaptea în cap, la ora 3:00 și învăța cursurile predate ziua de somitățile vremii. Dimineața, creierul este mai odihnit și asimilează cu mai mare putere. În medie, un creier adult cântărește 1,3 kg, reprezentând minim 2% din greutatea corpului, 60% din greutatea netă a acestuia o reprezintă grăsimea. Descris sumar, creierul pare o masă amorfă de culoare roz-cenușiu, având o densitate puțin mai mare ca a apei. Doar apă și grăsime? Academicianul ne promite mai mult.

După absolvirea Facultății de Medicină din Iași (1958), a lucrat timp de doi ani ca medic stagiar la Spitalul din Comănești (1958-1960) și apoi un an la Circumscripția Spitalului din Dărmănești (1960-1961). În 1961 a ocupat, prin concurs, postul de medic secundar la Clinica de Neurologie de la Spitalul „Gh. Marinescu” din București. (Sursa – opera citată).

Omul cu viața organizată

Folosind tot mai des bisturiul, a trebuit să se supună legilor stabilite de el. Culcatul devreme și sculatul de dimineață a intrat automat în programul său zilnic. În restul timpului, citea. Citește ca un sacerdot al binelui. Recunoaște singur că toată viața a luptat pentru dreptate, frumos, adevăr, sănătate și credință. De câte ori se află în sala de „trepanații” și are operație grea, se uită sus, spre Cer, se roagă pentru reușită. După 40.000 de intervenții chirurgicale, 50 de cărți de specialitate și tratate publicate, precum și 18 brevete de inventator, dl. prof. Leon Dănăilă continuă să opereze pe creier, în ciuda vârstei înaintate, demonstrând astfel o agilitate mintală și o dexteritate care „conform ultimelor descoperiri medicale, pot fi la îndemâna tuturor”. (Sursa – „Moartea celulară programată” de Leon Dănăilă).

Câte examene a dat în viața de licean, student și medic stagiar? Fără număr. De aceea a stat și stă cu cartea în mână, pentru informație. E om de știință.

A fost distins cu titlul de „Cetățean de onoare” a orașelor Darabani, Dorohoi și Botoșani. A fost decorat de trei președinți ai României: Emil Constantinescu (2000), Traian Băsescu (2010) și Klaus Werner Iohannis (2020). A studiat neurochirurgia timp de un an la New York și a participat la mai multe specializări, cursuri și schimburi de experiență la Budapesta (1979), Moscova (1982)… Este membru a nouă academii din străinătate.

Este un om profund și folosește numai cuvintele cu miez. Academicianul iubește viața și frumusețile satului românesc. Este un om teribil de echilibrat. Când se prăbușește un astfel de stejar? Când îi cade bisturiul din mâna tremurândă. La mulți ani, domnule profesor! Numai cu medici ca dumneavoastră sănătatea se va înzdrăveni. Să-l lăsăm între cărțile dumnealui!

Prof. Dumitru RUSU