Au trecut aproximativ doi ani de când domnul general în rezervă Ștefan Dănilă, fostul șef al Statului Major General al Armatei Române, ne-a acordat în exclusivitate un interviu. Domnia sa nu are nevoie de prea multă prezentare, de la începutul războiului din Ucraina fiind invitat pe mai multe posturi naționale de televiziune, oferind analize militare prin prisma expertizei sale profesionale.

– Au trecut doi ani de război în Ucraina. Ce s-a schimbat și ce credeți că urmează?

„Operația specială” inițială a rușilor a eșuat, întrucât obiectivul a fost schimbarea rapidă, prin intervenție în forță a conducerii politice de la Kiev. A urmat „năvălirea” în est și ocuparea unui teritoriu important din Ucraina, în care se găsesc importante resurse minerale, funcționau întreprinderi mari (cum a fost Azovstal), ocuparea centralelor nucleare de la Cernobîl și Zaporojie, realizarea legăturii terestre între Federația Rusă și peninsula Crimeea, ocuparea unor orașe importante, cum ar fi Mariupol, un teritoriu care înseamnă aproximativ 18-20% din suprafața totală a Ucrainei. Au fost lupte grele, Ucraina a rezistat eroic, dar rușii au reușit să obțină alipirea a 4 regiuni din Ucraina, în urma unor referendumuri realizate sub presiunea armelor în toamna primului an de război. A urmat o contraofensivă în primăvara anului trecut, cu așteptări mult peste posibilitățile reale ale forțelor armate ucrainene, fără insurecții semnificative în zonele ocupate. Rușii au fost pregătiți pentru apărare, cu fortificații și dispozitiv de luptă întărit cu militari proaspăt mobilizați. Gruparea Wagner s-a remarcat prin cucerirea Bahmut, dar a devenit periculoasă pentru conducerea Federației Ruse, amenințând direct conducerea militară. Prigojin a sfârșit ca toți disidenții, într-o catastrofă aeriană, după ce forțele sale amenințaseră că vor ocupa Moscova. Statele occidentale au sprijinit cu armament și financiar Ucraina, au impus sancțiuni economice și financiare Rusiei. Sancțiunile nu au produs efectul așteptat, răsfrângându-se negativ împotriva celor care le-au impus, în unele situații, armamentul și munițiile nu au fost suficiente pentru a asigura succesul contraofensivei ucrainene, în timp ce unele persoane importante din conducerea Ucrainei au fost acuzate de corupție și deturnarea fondurilor primite. Au fost schimbați comandanți militari în ambele tabere, au fost pierderi imense de vieți (numărul acestora este dificil de aproximat în această perioadă). S-au remarcat dronele, ca instrument important în războiul modern, au fost folosite rachete supersonice, apărarea antiaeriană și-a demonstrat importanța. Artileria, în special cea cu bătaie mare este foarte importantă, dar cantitatea de muniții necesară este mult peste stocurile gândite pentru descurajare. Ce urmează în Ucraina, e complicat. Cel mai grav scenariu pentru România ar fi ca Rusia să încorporeze sudul Ucrainei, până la granița cu România. Aceasta ar avea consecințe deosebit de grave, iar vecinătatea cu Rusia ar pune în pericol resursele României, precum și securitatea noastră. Un alt scenariu grav ar fi recâștigarea controlului politic al întregii Ucraine de către Federația Rusă și transformarea Ucrainei într-un inamic al NATO, cu frustrări și nemulțumiri față de SUA, NATO și UE. România ar deveni o țintă pentru o Ucraină ostilă, distrusă, fără capacitatea economică de a se reface, fără posibilitatea de a primi sprijin occidental. Toată capacitatea militară a Ucrainei ar fi redirecționată către Moldova și România. Rusia nu ar acționa direct, ar folosi Ucraina, care a avut dispute cu România și anterior medierii de către instituții internaționale. Așadar, suntem direct interesați ca niciunul dintre aceste scenarii să nu se întâmple! NATO a aprobat un nou concept strategic, posibilitatea unei confruntări directe cu Federația Rusă a determinat creșterea capacității de reacție rapidă la aproximativ 300.000 de oameni. Secretarului General al NATO i s-a prelungit mandatul, deoarece nu s-a reușit obținerea consensului pentru un alt candidat, situație care ar putea continua, cu toate că actualul lider politic a declarat că se retrage în octombrie. Unitatea și solidaritatea Alianței a fost și este pusă la încercare, pe de altă parte, aderarea Finlandei și Suediei a întărit Alianța și a expus-o, în același timp, în relația cu Rusia. A izbucnit un alt război, în Orientul mijlociu, pe fondul operației de retaliere a Israelului împotriva Hamas, după o operație teroristă a grupării palestiniene care avea controlul Fâșiei Gaza. Iranul a devenit principalul adversar al Israelului, iar Marea Roșie a devenit o zonă de risc pentru transportul maritim din cauza atacurilor din Yemen.

– Spre finalul anului trecut, Vladimir Putin a avut parcă o premoniție în cadrul unei declarații: „Imaginați-vă că ajutorul pentru Ucraina se oprește mâine. Ucraina va trăi doar o săptămână când vor rămâne fără muniție”. La această dată, știm că sprijinul SUA pentru Ucraina se lasă întârziat de mai mult timp. Există riscul încetării ajutorului financiar? Și dacă da, cu ce efecte asupra zonei de Est a Europei și în special asupra României?

Ucraina a rezistat și va rezista doar cu sprijin material și financiar extern. Principalul sprijin a venit din partea SUA, iar blocarea ajutorului financiar de la sfârșitul anului trecut a avut un impact negativ major pentru Ucraina. Uniunea Europeană a făcut eforturi pentru a compensa întârzierile în deciziile americane, dar opoziția Ungariei a întârziat și sprijinul european. Slovacia se alătură Ungariei împotriva sprijinului european. Turcia are o poziție de neutralitate care favorizează mai mult Federația Rusă, dar rolul său cheie în controlul strâmtorilor la Marea Neagră o menține actor important de către toate părțile. Victoria președintelui Erdogan a întărit poziția Turciei. (Între timp ajutorul american a fost deblocat-n.r.)

– Prelungirea războiului Israel-Hamas ar putea obliga SUA să trimită echipamente militare necesare Kievului spre Tel Aviv. Este un scenariu plauzibil? Și în ce context nu ar fi plauzibil?

Nu consider că ar fi o dependență de acest fel între cele două părți, dimpotrivă. SUA are resurse pentru a sprijini atât Ucraina, cât și Israel. Important este să ia decizia politică, iar aceasta este tot mai complicată în acest an electoral.

– Kremlinul deja exploatează conflictul dintre Israel și Hamas. Care este impactul războiului din Orientul Mijlociu asupra celui din Ucraina?

Cel mai important efect este cel psihologic, adică afectează moralul forțelor ucrainene. Implicarea directă a SUA în apărarea Israelului împotriva recentului atac al Iranului a generat o nemulțumire a ucrainenilor, care se consideră abandonați de către SUA.

– Poate oare America să se implice în două războaie și să se mai descurce cu China?

SUA și-a asumat rolul de lider mondial și trebuie să gestioneze toate problemele care pot schimba această ordine mondială. China și Rusia invocă exact necesitatea modificării acestei ordini, în care SUA are hegemonia, recunoașterea Chinei și Rusiei ca puteri regionale și chiar globale, adică o lume multipolară. Nu pot să apreciez care este capacitatea reală a SUA, dar un conflict militar cu China ar însemna o confruntare majoră, între două puteri nucleare, iar aceasta a fost evitată până acum de SUA. 

– Care sunt interesele și scopurile Iranului în acest conflict Israel-Hamas? Sabotarea acordului dintre Israel și Arabia Saudită, care era aproape de a fi încheiat, poate fi unul din motive? Un astfel de acord ar putea slăbi influența Iranului în regiune.

Este posibil, atacurile teroriste din 7 octombrie 2023 nu au fost o operațiune desfășurată într-o logică simplu de înțeles, cel puțin nu pentru noi europenii. Cum am putea să înțelegem un atac cu armament individual împotriva unei armate așa cum este IDF? A fost clar că vor urma răspunsuri dure ale Israelului.

– Și-a băgat Rusia coada în războiul din Israel?

Nu aș putea spune, nici nu aș vrea să îi subestimăm pe ruși, dar nici nu aș supralicita, fără nicio dovadă. Rușii acționează în Africa și au reușit să schimbe regimuri proamericane sau profranceze. Nu știu ce influență au în Hamas și Hezbollah.

– Cât de mult va conta numele noului președinte al României, în actualul context geopolitic din lume?

Noul Președinte al României va conta foarte mult pentru România. Conform Constituției, Președintele are un rol important în reprezentarea României pe plan extern, pentru menținerea securității României, dar are un rol important și ca mediator la nivelul societății românești, de calitățile sale de negociator depinde starea de liniște și de siguranță a cetățeanului, încrederea în justiție, pentru că are un rol important în numirile de procurori și judecători, este un garant al justiției drepte și al libertății presei. Vă voi surprinde, eu nu aștept de la viitorul Președinte un proiect de viitor al României, eu aștept să garanteze viitorul României, al cetățenilor români în România.

– Este pregătită România pentru un eventual război? Are capacitatea militară și logistica necesară pentru a face față unui război?

La această întrebare nu pot să vă răspund decât că România are șansa de a fi parte a NATO. Mai multe nu pot, ar însemna să dau unele informații pe care nu am dreptul să le fac publice.

– Se spune că un rol decisiv în câștigarea unor războaie l-au avut serviciile de informații din țările implicate în conflict. Considerați că serviciile noastre de informații au sau pot avea un rol determinant în gestionarea unor conflicte de la granițele țării?

Serviciile de informații au un rol important, dar ca instrumente ale conducerii politice, ale diplomației. Serviciile de informații nu pot și nu trebuie să facă politica unui stat, nu subordonează diplomația, așa cum nu trebuie să impună ordinea în interiorul statului, dar trebuie să contribuie cu informații pentru luarea deciziilor potrivite pentru fiecare situație. Dacă un serviciu își face datoria, decidentul poate să ia decizia în cunoștință de cauză, iar întreaga răspundere este a sa. Dacă informațiile nu sunt oferite la timp sau sunt alterate, atunci acel serviciu nu își face datoria. Așadar, serviciile de informații au un rol important, dar nu sunt instrumente de putere prin ele însele.

A consemnat Ciprian Traian STURZU