Teatrul Tineretului, cuțitul și osul

Ca Templu al Culturii recunoscut cvasiunanim, Teatrul Tineretului a fost un simbol pentru ce înseamnă Forța Teatrului timp de zeci și zeci de ani. A remodelat clasicismul, a dat tonul avangardei profunde, a cultivat cu încăpățânare sclipitoare chiar de la înființare tinerii actori și regizori, scenografi, coregrafi, creatori de costume și muzică dedicată teatrului. Le-a croit și un nou profil de excepție celor consacrați. Așa a devenit TT o referință imbatabilă, una recunoscută și pe plan internațional. Până în 2017. Atunci s-a produs o tulburare profundă în Forță, odată cu instalarea Gianinei Cărbunariu ca manager. Laurențiu Cristinel Amedeo Dulamă – fost vicepreședinte la CJ sub fugarul Gion Arsen(i)e, din partea cărui partid nu mai știe nici el, acum vedetă la PUSL – era din cale afară de mândru pe toate planurile și direcțiile pentru „invenție” și cât s-ar fi sacrificat el s-o convingă.

Ce s-a scris în presa locală reunită de-a lungul anilor despre deturnarea TT într-o zonă de maxim risc cultural, social și educațional, avea întărire dură cel puțin într-un material documentat de care nu a ținut cont nici Arsen(i)e, nici urmașul delegat Asaftei. Era despre criminalitate culturală organizată.

Urmează, la sfârșitul lunii, evaluarea actului de management al Gianinei Cărbunariu. E posibil ca până la apartiția acestui articol, redactat luni, 8 aprilie, să fie cunoscute atât comisia de evaluare, cât și cea de contestații.

În întâmpinare, săptămâna trecută, la CJ a fost înregistrat un memoriu devastator. Vine din interiorul TT. Nu seamănă deloc cu s-a expus vreodată, în termeni istorici, împotriva regretaților directori Corneliu Dan Borcia, Cornel Nicoară, ba și Niky Scarlat, inventatorul Festivalului Internațional de Teatru de la noi. Au avut contestatarii lor, la fel ca și supraviețuitorul Liviu Timuș, cel descăunat în favoarea Gianinei Cărbunariu. 

În continuare, o primă parte semnificativă din memoriu, ca probă a întâlnirii decisive a cuțitului cu osul în defunctul Templu. Lesne de înțeles de ce protejăm, în acest moment, identitatea autorului. (Viorel Cosma)

La TT nu există o politică repertorială care să cuprindă toate categoriile de public, ci doar publicul licean şi cel tânăr

Care este scopul-rolul unui teatru, singurul din judeţ, finanţat din bani publici?

1. să ofere un program de calitate care să faciliteze accesul cât mai multor cetățeni, indiferent de nivelul lor devenit, ca urmare a paradigmei democratizării culturale;
2. să fie etalonul teatral în teritoriul său;
3. să-și întărească identitatea și prestigiul local şi naţional (Doru Zaharia –Management în artele spectacolului).

Altfel spus, un teatru trebuie să producă spectacole de calitate, valoroase şi pentru toate categoriile de public.

Încă de la începutul mandatului puteţi observa o pondere mult prea mare a activităților şi a evenimentelor pseudo-artistice cu tematică socio-politică, în condițiile în care Teatrul Tineretului este un teatru județean, de stat, ce trebuie să prezinte spectacole pentru toate vârstele.

În primul proiect de management al actualului manager, pag.16, este notat: «Publicul de seniori (peste 65 de ani) este format atât din spectatori fideli ai teatrului, cât și din persoane care nu au mai fost niciodată la teatru. Conform unui studiu realizat de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală, apărut pe www.culturadata.ro, există un segment important al publicului de seniori care se simte exclus din oferta culturală actuală oferită de instituții și organizații culturale din România. Pentru a veni în întâmpinarea acestei categorii de public vor fi gândite activități incluzive, proiecte care să răspundă nevoilor acestor persoane (spectacole pe text clasic, seri de poezie, întâlniri cu actorii, tururi ghidate) și spectacole care să faciliteze dialogul între generații, precum programul „Spectacole pentru copii, părinți și bunici”».

La o simplă privire aruncată pe site-ul TT, acest program este de negăsit. Asumat doar scriptic, nicidecum pus în practică. Nu a fost realizată niciun fel de activitate incluzivă cu adresabilitate directă către publicul de peste 60-65 de ani: nici tururi ghidate, nici întâlniri cu actorii, nici seri de poezie. În 7 ani de mandat şi 34 de spectacole, doar două s-au pretat categoriei de public 60+, public numeros în judeţul nostru: Amintiri, spectacol concert de Ada Milea şi O scrisoare pierdută (deşi un spectacol foarte cerut, a avut un număr mediu de reprezentaţii din cauza unui management al resurselor umane defectuos).

TT spaţiu pentru încercări şi experimente al regizoarei Gianina Cărbunariu&Daniel Chirilă&friends

Nemaigăsindu-și locul pe scenele din țară, Teatrul Tineretului a devenit locul de încercări și experimente al regizoarei Gianina Cărbunariu&Daniel Chirilă&friends, exact ca într-un teatru independent, de nișă, nicidecum un teatru județean, finanțat din bani publici. Gianina Cărbunariu are deja la „activ” 4  montări în Piatra Neamț (2 tururi ghidate, Frontal și Va urma. Pe planeta Oglindă), dar au venit şi alţi prieteni regizori, precum regizorul Clemens Bechtel, cu care doamna manager a fost parteneră şi cu care a realizat în 2015 un proiect despre traficul de persoane. Clemens Bechtel are deja două spectacole montate la Piatra Neamț: Viitorul din trecut și Război și pace și…

Regizorul Christian Benedetti, ce urmează să monteze anul acesta la Teatrul Tineretului în perioada aprilie-mai, este tot un prieten de-al doamnei Cărbunariu. Mai mult decât atât, doamna manager este asociată al Teatrului „Studio Alfortville”, teatru condus de domnul Benedetti. La Theater Studio, domnul regizor Benedetti a montat deja 4 din piesele de teatru scrise de Gianina Cărbunariu. Quid pro quo.

Acestea sunt doar două exemple – nu sunt singurii colaboratori, prieteni ai doamnei manager aduşi la Piatra Neamţ şi plătiţi din bani publici. Pentru o exemplificare mai bună, vă invităm să căutaţi pe Google gianina carbunariu + orice alt nume ce apare pe afişele spectacolelor montate de doamna manager la TT. O să constataţi că persoanele respective se vor regăsi în producţii ale doamnei Cărbunariu, de dinainte de a deveni manager.

Astfel, în TT au ajuns să monteze numai prieteni de-ai doamnei manager și tineri la început de drum.

La TT ar fi urmat şi cea de a cincea producţie Cărbunariu, dar din motive financiare, această producţie se amână. În locul doamnei manager, a montat Mihai Gligan.

În perioada 2017-început de 2024, la TT au fost realizate 34 de spectacole, dintre care 4 au fost marca Gianina Cărbunariu şi 8 cu text sau regie, sau şi una şi alta, marca Daniel Chirilă. Deci, managerul şi şeful departamentului literar deţin un procentaj de 36% din totalul spectacolelor montate în toţi cei 7 ani, lucru de nepermis și revoltător pentru un teatru cu prestigiu și finanțat din bani publici.

Dar şi mai revoltătoare este următoarea situaţie. Să începem prin a nota din proiectul de management al doamnei manager Cărbunariu, pagina 32: Se remarcă faptul că, între 2014-2016, TT a produs spectacole mici și medii și foarte puține producții mari. Uneori, pe post de regizor au lucrat actori angajați ai teatrului, ceea ce a făcut ca cheltuielile pentru spectacol să fie reduse, însă acest lucru a fost realizat în detrimentul calității actului artistic.

Ce înţelegem de aici: că un actor angajat  nu are capacitatea de a realiza un spectacol valoros, doar un regizor are această capacitate, iar pentru text, un dramaturg (unul care să fi avut studii de scenaristică, sau măcar o Facultate de Litere absolvită). De acord. Şi aici apare una dintre cele mai mari dileme – domnul Daniel Chirilă, actor.

În momentul în care acesta a început colaborarea cu instituţia TT, era un simplu actor, cu studii de arta actorului la UNAGE Iaşi. Pe 8 noiembrie 2018, acesta are o premieră la TT, SuperOK! de Mircea Moroianu, în regia dumnealui. Acestui spectacol i se vor adăuga alte 7 la număr, unde domnul Chirilă realizează text, regie sau ambele.

În anul 2022, iese la public premiera BABEL 11:4 sau TOTUL A ÎNCEPUT, spectacol de dizertaţie al domnului Chirilă, textul şi regia aparţinându-i în totalitate, fiindcă numele Enoch Darli este fictiv. (Între 2020-2022, Daniel Chirilă a urmat un master în regie, la Târgu Mureş.) Deci, recapitulăm: de la actori regizori incapabili să producă spectacole de calitate, doar ieftine, am ajuns în 2022, să plătim din bani publici, spectacolul de dizertaţie al unui angajat preferat (actor) de actualul management. Ştim că cheltuielile de producţie ale acestui spectacol nu au fost deloc mici (compartimentul financiar al CJ are cu siguranţă aceste date) și încasările foarte reduse. Nu au fost realizate mai mult de 8 reprezentaţii, la a treia fiind sala deja pe jumătate goală. Cu alte cuvinte, un rateu.

Şi pentru că este un rateu, actualul management recompensează acest fapt cu distribuirea domnului Chirilă în rol creator pentru următoarele două premiere: Apocalipsa Gospodinelor şi aici.melancolia. Ambele spectacole sunt primite foarte prost în judeţ, dovadă vă stau încasările. Şi nu ne oprim aici. Pentru că face o treabă „foarte bună”, domnul Chirilă primeşte pe mână şi un proiect european, ce îşi va avea premiera în stagiunea 2024-2025.

Din surse sigure, ştim că şi alţi actori ai TT au propus spectacole direcțiunii și chiar dacă implicau costuri minime, au fost refuzați. Doar pentru că doamna Cărbunariu nu a avut chef, ceea ce ne întăreşte ideea că dacă faci parte din gaşca ei, ai acces la sala mare şi buget, iar dacă nu faci parte dintre prietenii ei, nu ai acces nici măcar la sala mică şi ne-buget.

Statutul unui regizor care ajunge să monteze într-un teatru de stat este diferit faţă de oricare alt angajat al unui teatru (excepţie face doar regizorul angajat, unde responsabilităţile sunt trasate în contractul de muncă şi fişa postului), pentru că presupune un sistem concurenţial. În România sunt foarte mulţi regizori, marea majoritate nici nu apucă să monteze vreodată vreun spectacol pe o scenă profesionistă de teatru. În majoritatea teatrelor există unul sau doi regizori angajaţi care fac un spectacol pe an, plus lupta teatrelor pentru regizorii titraţi doriţi, astfel încât, şansa pentru tinerii  creatori aflaţi la început de drum este foarte mică.

În condiţiile clamării agresive a susţinerii tinerilor creatori în domeniul regiei, doamna Cărbunariu şi domnul Daniel Chirilă, ambii trecuţi de titulatura „tânără speranţă”, montează fără limită în teatrul pe care îl conduc. Perfect neconcurențial, luând astfel locul tinerilor regizori pe care tocmai clamau că îi ajută. Suntem curioși cum se desfășoară susținerea proiectului, în fața cărui for susțin cei doi „concurs”? Adică la vremuri noi, tot noi?

Foarte important de precizat este numărul de spectacole pe care regizorul şi dramaturgul Gianina Cărbunariu l-a montat la un teatru de stat, incluzând şi pe cel pe care îl conduce. În România, nu există la ora actuală un teatru de stat unde Gianina Cărbunariu să fi montat 4 spectacole (şi la o distanţă atât de mică!). Ne-am săturat să ni se pară o favoare că doamna Gianina Cărbunariu montează în TT. Dacă este o aşa favoare şi ar trebui să fim atât de fericiţi, de ce nici un alt teatru din ţară nu a chemat-o să monteze la el? Ce să mai vorbim despre Daniel Chirilă, pe care nu îl cheamă niciun teatru de stat? Trebuie să înţelegem că valoarea unui regizor este dată în primul rând, printre altele, de numărul de angajamente care i se cer de către alte teatre. Revenind, pe lângă  Gianina Cărbunariu şi Chirilă, la TT montează regizori căutaţi foarte rar spre deloc: Irina Slate, Ciprian Nechita, Mihai Gligan, Cristi Avram, etc.

Ca şi o comparaţie, rugăm a se vedea ponderea montărilor managerului Erwin Şimşensohn la Teatrul de Stat Constanţa, ponderea managerului Radu Nichifor la Teatrul Maria Filotti Brăila şi câte a montat managerul Gianina Cărbunariu. Avem o montare la Constanţa, două la Brăila şi 4 la Piatra Neamţ. Am ales comparaţia cu aceste teatre pentru că ele se situează în partea estică a României, au aproximativ acelaşi număr de angajaţi cu cel al TT, dispun asemenea TT-ului de două săli de spectacole, iar managerii au aceeaşi profesie ca doamna Cărbunariu, cea de regizor. Puteti continua dvs cercetarea și la alte teatre de stat de prestigiu din ţară.

Neavând o secţie destinată producţiei de spectacole pentru copii (care au secţiuni de dramă, animaţie şi revistă), intră tot în sarcina Teatrului Tineretului să producă spectacole de teatru şi pentru aceştia. Este uitat cu desăvârşire publicul de 35 de ani +, dar şi cel foarte tânăr, 4-5 ani +. În 7 ani de mandat au fost realizate două spectacole pentru aceştia – Jurassic şi Legume, ambele la Sala Studio a teatrului, care are maxim 60 de locuri. În județul Neamț, este imperios necesară montarea unui spectacol exclusiv pentru copiii de până la 8 ani, la Sala mare.

Este foarte important de precizat faptul că, dacă un spectacol este clasat cu audienţă generală, el  înseamnă că este un spectacol dedicat şi copiilor de 6 ani, să zicem. Da, se pretează şi lor, în condiţiile în care pot însoţi restul familiei, dar nu le este dedicat. Chiar dacă spectacolele Adei Milea sunt pentru toată lumea, copiii de vârste mici sau liceeni nu sunt un public adecvat. Un spectacol pentru copii înseamnă o poveste, nu un spectacol oarecare, la care pot asista și ei doar pentru faptul că nu este limbaj licențios. Copiii de vârste de 4-8 ani nu înţeleg, iar liceeni nu sunt atraşi de acest gen de spectacole. Trebuie făcută o diferenţiere foarte clară între ceea ce înseamnă spectacol „pentru” şi spectacol care se pretează şi la…

Teatrul Tineretului a devenit în ultimii 7 ani un spaţiu destinat proiectelor social-educative, nicidecum un spaţiu unde regizori de renume sau tineri regizori aflaţi la început de drum să creeze spectacole de teatru valoroase, pe texte dramaturgice clasice, moderne sau contemporane premiate.

Spectacolele TT beneficiază de promovări diferențiate. Spre exemplu, spectacolele marca Gianina Cărbunariu sunt singurele care beneficiază de making off  (de exemplu, Va urma. Pe planeta Oglindă). În antiteză, spectacolul O scrisoare pierdută nu are nici măcar un trailer.

Clădirea teatrului este utilizată ca suport pentru exprimarea artistică personală a managerului (rădăcina de copac fixată în plafonul foayer-ului de la intrarea în TT, parte a decorului spectacolului Va urma.Pe planeta Oglindă, care, de fapt, nu poate fi demontat la finalul reprezentației, asemenea celorlalte elemente de decor ale altor spectacole, ci rămâne permanent fixată în plafon).

Va urma