
Așa că au început discuții, para-discuții, unii regretă că au semnat pe uscat, alții nu regretă, că au găsit prilej de arătat cu degetul și de căutat țapi ispășitori printre semnatari, în timp ce la muzeu angajații disperați testează la greu dezumidificatoare, se țin geamuri și uși deschise, în speranța că va dispărea umezeala și odată cu ea și ciuperca nepericuloasă pentru exponate, zice gura lumii bazată pe două comandate separat.
Problema nu este că nu vom avea o expoziție permanentă, o vom avea, că sunt oameni pricepuți și vor găsi o săli în clădire care să ia ochii specialiștilor de la ADR-NE, obișnuiți să privească mai puțin atent când este vorba despre acest gen de lucrări (cazul Curtea Domnească și al reabilitării TT-ul sunt notorii), problema este de depozit pentru restul materialelor. Multe, de mare valoare și care au nevoie de un depozit curat, aerisit și uscat. Dacă interesează asta pe cineva. Evident, nu așteptăm reacții de la Consiliul Județean și nici de la Muzeu, deoarece nu le-am adresat nici o întrebare. dar am participa la o conferință de presă sau un tur al muzeului recepționat deja de la constructor.
V.B.





