O revedere emoționantă după 30 de ani de la terminarea liceului- prima promoție a Liceului de Informatică

În 1990, la inițiativa directorilor de atunci, Elena Roșu și Puiu Mangâr, fostul Liceu Industrial Energetic și-a schimbat profilul devenind Liceul de Informatică, actualul Colegiu Național de Informatică din Piatra-Neamț. Patru ani mai târziu, prima generație de informaticieni absolvea și ducea mai departe renumele unei școli recunoscute deja pentru calitatea actului educațional.

Vineri, 21 iunie 2024, la Colegiul Național de Informatică din Piatra-Neamț a avut loc revederea de 30 de ani, cu emoții, satisfacții și bucurii, a clasei a XII-a A, promoția 1994. Pentru că mulți dintre ei și-au făcut o carieră în alte colțuri ale lumii – U.K., Suedia, SUA, Italia, Grecia, Suedia, chiar și Antartica – doar jumătate dintre ei au răspuns “Prezent” atunci când actualul director adjunct, Vasile Diaconu, a strigat catalogul chiar în sala de clasă în care au învățat. La această frumoasă revedere au fost prezenți și o parte dintre profesorii de atunci, precum Iulius Buțincu – profesor de istorie sau Constantin Crețu – profesorul de informatică.

“Vă aflați în clasa unde, acum 30 de ani, dumneavoastră terminați a XII-a A, era prima promoție a Liceului de Informatică din Piatra Neamț, înființat în 90. Fiind prima promoție, doar dumneavoastră ați prins în clasa a IX-a 9 ore de informatică pe săptămână. Erau 5 ore de laborator, 4 ore de informatică. Ați fost singura generație care făceați, într- a X-a, bazele informaticii, făceați sisteme de operare și într-a XII-a ați făcut bazele informaticii, respectiv analiză numerică. Nu s-a mai făcut analiză numerică de-atunci. Ca fapt divers, ceea ce dumneavoastră dădeați la matematică, la bacalaureat, nu se mai studiază nici la facultate acum!”, a spus directorul adjunct Vasile Diaconu deschizând catalogul.

Înainte de a face prezența s-a ținut un moment de reculegere pentru profesorii plecați să predea în altă dimensiune. Generația care a prins profesori foarte exigenți, notele maxime se obțineau foarte greu, ceea ce se reflectă și în mediile obținute pe atunci, când cea mai mare medie era de 8,74.

“Sunteți o parte din legenda acestei școli, pentru că am ajuns după ce ați terminat, sunteți pentru mine exact ca o legendă. Știți cum? Undeva departe, departe, sunt niște oameni pe care nu i-a văzut nimeni niciodată, dar toți au auzit despre ei”, le-a spus emoționată dar și amuzată actualul director al CNI, prof. dr. Daniela Neamțu, care le-a oferit în dar de aducere aminte un Anuar la 50 de ani de la înființarea școlii, în care apare și o fotografie cu clasa lor.

Fiecare dintre foștii elevi s-a prezentat în câteva fraze vorbind despre carieră, familie și locul în care i-a condus viața, unii chiar în Piatra-Neamț, alții… pe cine știe ce insulă exotică, păstrând o colecție de vinuri pentru a ciocni cu foștii prieteni din liceu.

Profesoara Brândușa Anghel, cea care predă limba și literatura română chiar la CNI, s-a aflat printre foștii absolvenți veniți la această revedere: “Am ajuns elevă aici, la informatică, dintr-o revoltă împotriva familiei pentru că nu am dorit să merg la Petru Rareș. Am avut o clasă extraordinară și niște profesori minunați, dedicați, dăruiți cu har, cum rar mai întâlnești în învățământul românesc. Și o spun din perspectiva celei care am venit ca profesor de limba și literatura română chiar aici, în liceul pe care l-am absolvit. Când mi-a reîntâlnit foștii profesori în cancelarie m-am blocat, nu știam cum să reacționez”.

Profesorul Iulius Buțincu, acum pensionar și-i amintește ca elevi extraordinari, bine pregătiți, conștiincioși “ca toți elevii pe care i-am avut aici, generație după generație. Am avut ocazia să predau în această minunată școală la trei generații la rând din aceeași familie. Este vorba despre prestigioasa familie a profesorului Țifui, i-am predat bunicului, copiilor și apoi nepoților. În 1990, a fost o mișcare foarte bună atunci când a fost schimbat profilul liceului, au venit generații foarte bune de atunci încoace”.

Și pentru profesorul Crețu, cel care i-a inițiat în tainele informaticii, așa cum se făcea ea pe vremea când calculatoarele erau 386 sau 486, despre care unii nici nu-și mai amintesc acum: “Am umplut lumea cu fete frumoase și băieți deștepți! Avem absolvenți și în Londra și în Texas, avem la Microsoft, unii și-au dat doctoratul la Oxford, avem până și în Antarctica, în toate colțurile pământului! Sunt foarte emoționat să-i revăd, pe unii dintre ei după 30 de ani, alții mi-au ajuns chiar colegi la catedră. Asta e viața!”.

Mihaela Galinescu, cea care a absolvit cu cea mai mare medie, 8,74, locuiește de 11 ani la Londra, are o fetiță de 16 ani și un băiat major, student la știința calculatoarelor și inteligență artificială într-o universitate de top din B.A.F, Anglia. Mihaela lucrează în sistemul bancar. “Vă mulțumesc foarte mult, sunt ceea ce sunt astăzi datorită dumneavoastră, m-ați format frumos”, a spus ea emoționată.

Angela CROITORU