„Campania electorală, mai ales acum primăvara, este resimțită de către țăran, ca ceva de prisos, o pierdere de timp și de bani”. – Ion Ion, din comuna Gloduri

Dramaturgul interbelic, Tudor Mușatescu s-a impus pe scândura teatrului național cu o singură piesă, ce-i drept remarcabilă: „Titanic Vals”. Asta nu înseamnă că talentatul și curajosul tânăr de la Câmpulung a fost „unicat celebru”. Ah nu, au existat și alți dramaturgi care au încântat și satisfăcut spectatorii. Să-i exemplificăm: Al. Kirițescu („Gaițele”), Gheorghe Mihail Zamfirescu („Domnișoara Nastasia”), I.L. Caragiale („O scrisoare pierdută”). Cum românii sunt bășcălioși de felul lor, i-au îndrăgit pe autorii de comedie. Pentru talentul lor, pentru filiațiile cu nenea Iancu, pentru influența bulevardieră franceză. Numai că talentul nu se „execută la comandă”. Niciunul dintre dramaturgii elogiați cu vorbe de alint n-au „recidivat”. Nici Caragiale n-a scris ceva mai „tare” ca „Scrisoarea prăpădită”, deși a trecut prin Piatra Neamț.

Cine a fost nenea Spirache?

Un terchea berchea. Un bun și conștiincios funcționar de Prefectură. Dacă a funcționat la Piatra? Nu-i exclus, că nu era prea aerisit la minte. Avea cotiere și servea gustarea din pachet. S-a îmbogățit într-o singură noapte, când a primit o moștenire fabuloasă de la un unchi bogat și îndepărtat. Cum gloata calicilor din mahala a aflat, a năvălit peste el. îl însoțea ca la urs. Îi șoptea vorbe plăcute: „Să ne trăiți, nea Spirache!”, „Să ne trăiești, că ne trebuiești!”, „Hai să te votăm!, că ești de-al nostru”. Paradoxal, Spirache s-a revoltat. Zicea răspicat: „Nu primesc candidatura. Ați înțeles? Nu primesc și gata. Nu primesc să fiu candidat pentru nimic în lume… nu primesc și pace”. De când a apărut cu panorama asta a alegerilor, nea Spirache n-a mai ieșit pe stradă. Nu s-a dus nici în Piața Mare după răsaduri de roșii și ardei, să planteze și el în grădină, că-i gospodar și e primăvară. Îi e frică să se uite și după cocorii ce se rotesc în jurul casei sale. Mai știi ce intenții au? Dacă sunt drone?

Care este motivul pentru care bietul funcționar refuză să candideze? Nedumerirea nu este numai a noastră, nici măcar cei din familie nu știu: „Spune omule, de ce, spune de ce ești contra? Care e motivul pentru care nu vrei să primești?”. Ce-i trebuie lui Spirache afirmare, mărire, strălucire, ștaif? Ce-i trebuie drogul puterii? N-a avut neam de neamul lui așa ceva. Toate rudele sale au palmele crăpate de munci agricole. Și atunci? „Mi-e frică că mă aleg, asta e!”. Auzi dom’le parascovenia! Judecată de tolomac!. Politica sucește mintea tuturor. Am citit recent într-un ziar local că „Pinalti” se lansează din nou în politică. E dreptul dumnealui, deși a avut probleme penale. Electoratul va hotărî dacă îi va da undă verde.

Problema e alta, cel care ne scoate din papuci este noul candidat – primar. Ascultați-l! „E mare onoare să-l am alături pe primarul care a revoluționat, a ridicat municipiul Piatra Neamț la nivelul de modernism și modernitate…”. „Și dă-i și luptă!”. Și amintește și de „Perla Moldovei” și de necazurile târgului nostru de azi. Nimic despre cele două cincinale cu probleme penale care le-au avut foștii care vor să revină din nou la conducere. Vaca mai dă lapte. E drept că kilogramul de fasole albă a ajuns la 27 de lei, iar apa de băut ne lipsește din două în două zile, dar nu e bai, e frumos. E cald. Sunt anunțate vremuri bune. Am văzut primii puișori  ieșiți de sub cloșcă. Cum să spui că viața e nesigură, urâtă?

Eu zic că nenea Spirache trebuie votat

Nea Spirache a avut două cumpene. Cât timp a fost calic, lipit pământului, nimeni nu se uita la el. Era un gunoi. După îmbogățirea de peste noapte, a devenit stimat, respectat, ascultat câteodată. Schimbarea asta rapidă l-a dat peste cap. Când au fost sinceri tovarășii săi de muncă? Atunci când era… sau atunci când…? De unde pleca frica lui Spirache? Îl întrebăm și pe el: „Ia spune-ne și nouă de ce ți-e frică că te alege?”. Răspunsul lui Spirache? „Pentru că: nu pot să mint pe nimeni, mamă, soacră, vecini, cunoscuți”. Pentru că a face politică astăzi înseamnă a amăgi, a spune minciuni cu carul, zilnic. Minciuna face flori, nu fructe. Într-un județ ca al nostru, fără industrie vizibilă, calitatea vieții e în grea suferință. Fericirea trece prin stomac. Când mergi la medicul urolog și plătești 250 de lei vizita, mai treci și pe la cardiolog (300 de lei), constați că pensia ți s-a terminat. Și apoi, mai e ceva de adăugat: pe Spirache l-a propus deputat, candidat la… abia după ce a ajuns milionar. De ce nu înainte? Căile Domnului sunt întortocheate…

Ca să împace și capra și varza, scumpul nostru Spirache vine cu o inovație „țais”. „De primit”, zice individul, „tot nu primeam”. Dar cel puțin mi-ar fi făcut onoare propunerea. Acuma, candidatura asta mă umilește… mă jignește… mă insultă”. (Sursa: „Spirache Nicșulescu”, de Val Condurache, Monitorul de Iași).

Ca să-i bucure pe cei din familie, Spirache schimbă foaia, se trezește zicând: „Mă duc la club ca să spui că primesc să-mi pui candidatura”. Din casă se aude o replică ciudată din partea Daciei, fiica lui. O rețineți? „Ticălosule… Și eu, care stau și cred ca o proastă tot ce-mi spui tu până acuma! Vin-o să te pup! Vai cât ești de diplomat.” Și Dacia continuă: „Cum se cunoaște că ai intrat în politică”. Spirache iese cu același surâs, plin de taină, escortat până la ușă de alaiul familiei.

Și se execută urgent. Ajuns în balcon, își scoate pălăria, se șterge pe frunte cu dosul palmei și se adresează mulțimii nerăbdătoare:

„Fraților!, vin în fața voastră pentru prima dată ca să vă rog să m-ascultați. N-am să vă spun decât două cuvinte. Și aceste vorbe sunt: Vă rog să nu mă votați! Să nu mă votați pentru că nu merit să intru în… pentru că nu am făcut nimic pentru voi și nici nu am să pot să fac. De ce să vă mint și să vă înșel buna credință”? (Sursa: Monitorul de Iași, 31 iulie 2000).

Admiratorii adevărați ai lui nenea Spirache s-au blocat total. Numai cei cu tupeu au mai avut curajul să vorbească: „Nene Spirache, nene Spirache… Ai fost piramidal! Piramidal. Mai rar am văzut un atâta grandios debut politic (…)”. Cerând alegătorilor să nu-l voteze, spunându-le că nu merită să fie ales, le-a câștigat încrederea. Numai așa îmi explic în sfârșit, cum anumiți candidați la funcții politice sunt aleși de „n” ori, „fără număr, fără număr”. Serviți un exemplu proaspăt. Florin Porge din orașul Vașcău (Bihor) a candidat în acest an pentru a șasea oară la funcția de primar în orașul său de baștină, cu sprijinul PUSL. Culmea, a fost respins pentru că și-a numit soția în funcția de manager într-un proiect care… Reclamația a venit din partea unui preot, care a rămas și el fără sutană din cauza implicării în politică. Și, uite-așa, primarul cu 5 mandate și-a încheiat cariera politică. Țineți-vă bine că urmează o perioadă tumultoasă, marcată de tot felul de surprize. Ziarul „Deșteptarea Bacăului” deja a publicat lista cu cei 9 candidați la fotoliul primăriei. Opoziția din municipiul Bacău deja întreabă dacă candidatul Sechelariu vrea să continue politica fratelui său. Și mai întreabă ceva: de unde a luat sloganul „Împreună vom aduce acest oraș acolo unde a fost”, că se folosește și la Neamț? L-am pastișat noi de la băcăuani sau viceversa?

Primar de veci

Nu vă speriați, încă n-a apărut primarul de veci. Nici în Nomenclatorul de meserii și profesii nu apare. Deocamdată se vorbește despre primarii putred de bogați care își numără averea în milioane de euro, despre corupții obișnuiți, de duzină, despre primarii mărunți din comunele noastre uitate de guvernanți, care nu au bani nici pentru salariile angajaților. Cum se salvează ultimii de la faliment? Prin șmecherii de tot felul. De la ei am aflat cum se păstrează în picioare o primărie. Cum orice comunitate de locuitori ține la curățenie și liniște, și locuitorii noștri contemporani doresc să fie curați și siguri. Dacă în localitatea în care locuiți domnesc curățenia și ordinea, sunteți de invidiat. Înseamnă că primarul se gândește și la altceva, nu numai la interesele persoanele.

Și urbea de sub Cozla a fost, la „vremea ei” o așezarea omenească caldă, primitoare pentru toți turiștii în trecere. Pe vremea monarhiei, la fiecare 10 mai, pietrenii se adunau în Grădina Publică a orașului și-l sărbătoreau pe Suveran. La aceeași vreme înfloreau și castanii, fapt ce-i determina pe băștinași să creadă că monarhia e acceptată și așteptată și de oameni. În primăvara anului 1950, ne-a vizitat orașul Nina Cassian, în fruntea unei delegații internaționale de femei (Eliza Trolet, Louis Aragon), în drum spre Bicaz, unde se construia Marea Hidrocentrală. Prilej cu care s-a vorbit cu căldură despre „bijuteria” de sub pădure. Despre „bijuteria” Piatra Neamț, înconjurată cu munți cu nume muzicale: Cozla, Pietricica, Cernegura”… Că se exagera o țâră, nu ne mirăm. Nu ascultăm prima dată că Piatra Neamț e „oraș de munte”, a greșit și Caragiale care ne-a vizitat de mai multe ori cetatea. Să clarificăm: orice ridicare de pământ și piatră, până la înălțimea de 1.000 de metri e deal. Peste 1.000 de metri înălțime, e munte. E formată din dealuri cu distincții clare: Cozla – care înseamnă Podraba (muncitor, în rusă), Pietricica – Straja, Cernegura – Acoperișul Orașului. E cel mai înalt deal…, nu munte cum se zice!

Deoarece nenea Spirache a dispărut din peisajul actual, deoarece cuvintele politice nu se împlinesc întotdeauna, e foarte ușor de dedus cine va câștiga alegerile din 9 iunie. Cum veți vota, ăla va ieși. Fericirea este mai mult o temă de contemplație, decât o realitate palpabilă. De la Spirache Necșulescu încoace, nu mai poate nimeni să-i roage pe alegători să nu fie votat, fără să apară cineva din culise și să aplaude: „Vai cât ești de diplomat. Cum se cunoaște că ai intrat în politică! Ticălosule, vin-o să te pup!” (Sursă: opera citată)

Prof. Dumitru RUSU