Igor Munteanu este conferențiar universitar la Academia de Studii Economice de la Chișinău (ASEM) și, totodată, președinte al Consiliului Administrativ al Institutului pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS). În perioada anilor 2019-2021 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova și președinte al Comisiei Economie, Buget și Finanțe (CEB) în 2019 și președinte al Comisiei de Control al Finanțelor Publice (CFP) în 2020-2021. Între 2010-2015, Igor Munteanu a exercitat funcția de ambasador E.P. al Republicii Moldova în SUA (septembrie 2010-iunie 2015), Canada (februarie 2011-martie 2013) și Mexic (2010-2015).

Igor Munteanu este autorul mai multor volume scrise în Republica Moldova și în străinătate pe subiecte de politică externă, descentralizare politică și administrativă, securitate și apărare, tranziție în spațiul ex-sovietic. În 2019, Igor Munteanu a contribuit la volumul ”Democrația sub asediu. România în context regional” cu un capitol întitulat ”Democrația ghilotinată de oligarhi”, volum coordonat de Armand Goșu, Alexandru Gussi, la Editura Corint din București. Discuția cu domnia sa a fost purtată înainte de anunțul oficial al demarării tratativelor de aderare la Uniunea Europeană.

– Care credeți ca sunt metodele și mijloacele prin care Federația Rusă desfășoară activități de deturnare a atenției opiniei publice privitor la alegerile prezidențiale, cât și la parcursul european al Republicii Moldova?

Federația Rusă desfășoară de mai mulți ani un plan de măsuri active (active measures) prin care-și revendică un statut de ”jucător global” într-o lume multipolară. Moscova se dorește să fie unul din subiecții centrali ai unei ”reîmpărțiri” geopolitice a lumii și din acest motiv a investit atât de mult în creșterea BRICS, semnarea unor acorduri bilaterale majore cu India, China, implicându-se activ pe mai multe teatre de război. Ordinea actuală este, în opinia elitelor de la Moscova, nedreaptă față de Rusia, adoptată de Occident pentru a ”încercui și menține sub control Rusia”, drept urmare, Kremlinul nu recunoaște această ordine globală dominată de SUA și își promovează propria sa viziune a lumii. Războiul declanșat de Rusia contra Ucrainei este de fapt revendicarea controlului asupra unui spațiu vital, care i-ar aparține ”de drept”, adică istoric, de la Marea Baltică până la Adriatica și Marea Neagră, și care trebuie să sublinieze în ochii Occidentului că Rusia are puterea și ambiția de a-și restitui ceea ce-i aparține, inclusiv prin mijloace coercitive. După incursiunea sa militară în Georgia (2008), Rusia a decis că Occidentul ”nu-și va sacrifica propria bunăstare de dragul altora” și a început, în 2014, politica sa de anexare a regiunilor din Ucraina, inclusiv Peninsula Crimea, dar și regiunile Luhansk și Donețk, iar ulterior, la 24 februarie, 2022, a declanșat o amplă acțiune militară care urmărea capturarea capitalei Ucrainei, Kiev. După insuccesul acestei operațiuni, Rusia a trecut la un război pozițional, care urmărește scopul de a distruge zilnic orașele și populația Ucrainei, forțând-o să capituleze, într-o formă sau alta și, totodată, oferind prin acțiunile sale o versiune ”demo” despre cum ar putea să sfârșească toți cei care i s-ar opune planurilor sale hegemonice. Frica, incertitudinea și confuzia sunt temele pe care le folosesc pe larg grupurile de influență cu vederi pro-rusești în Republica Moldova pentru că, în acest fel, poate impune oamenii să se simtă într-o stare permanentă de instabilitate. Rusia poate exploata acest sentiment la scară largă mai ales în ani electorali.

– Care credeți ca sunt metodele Federației Ruse prin care acționează în a compromite aderarea Republicii Moldova la UE, prin implicarea în procesele electorale din 2024 și 2025?

Rusia are la dispoziția sa multe tehnici maligne și multe dintre acestea sunt folosite frecvent contra Republicii Moldova. Aș numi doar câteva dintre ele – politici de insurgență (Transnistria), sabotaj și destabilizare (frauda bancară din 2013-2014), conflicte etnice și separatism (Găgăuzia), compromiterea proceselor electorale (2023). Rusia se opune categoric integrării europene a Republicii Moldova și, din acest motiv, acțiunile sale sunt direct proporționale cu progresele noastre în raport cu UE. În 2014, Rusia a folosit breșele din sistemul bancar ca oportunități de a compromite ”povestea de succes” de la Chișinău, transformând-o într-o poveste de groază. Rusia respinge proiectul în care Occidentul reușește să ajute vecinilor săi să devină parte componentă a spațiului său politic și economic pentru că privește teritoriul statelor sale vecine drept propria sa ”moșie” ori ca un spațiu vital pentru propriile sale interese geopolitice. În 2013-2014, Rusia a încercat insistent să convingă Ucraina și Moldova să renunțe la semnarea Acordului de Asociere, iar atunci când nu a reușit, a recurs la măsuri extreme (anexarea cu forța a unor teritorii) și declanșarea unui război pentru a opri ceea ce Rusia numește ”expansiunea Occidentului colectiv (SUA+UE).

– Credeți ca Rusia se implica în crizele din Găgăuzia și Transnistria?

Fără îndoială, Rusia stă în spatele mișcărilor separatiste din aceste regiuni și sponsorizează de mulți ani diverse conflicte care apar între Comrat și Chișinău. În 2014, sponsori generoși din Federația Rusă au achitat costurile organizării unui referendum în Găgăuzia (UTAG) cu privire la așa-zisul ”statut juridic suspendat”, și care însemna o potențială declarare a independenței în cazul schimbării statutului de independență a Republicii Moldova. Din 1991, Transnistria continuă să fie administrată după legile Federației Ruse, iar elite ale regimului reușesc al patrulea deceniu să primească gaze naturale gratuite din Rusia, deopotrivă cu finanțări generoase, care-i asigură perpetuarea structurilor pe care le-au format după 1992. Din 2023, Ilan Șor se refugiază în Rusia, de unde reușește să execute un proces de extindere și preluare a controlului asupra unor regiuni importante.

– Cum comentați faptul ca Șor a primit cetățenia rusă?

Cetățenia rusă se dă destul de ușor, iar Moscova și-a făcut planuri de destabilizare prin Șor, dar și prin alte personaje care-i reprezintă interesele (Platon, arhitectul ”laundromatului” rusesc și a unor preluări agresive a unor bănci și companii de asigurări). Rusia a oferit cetățenie și altor bandiți originari din Republica Moldova, cum este Karamalak (Bulgarul) pentru că este o veche tradiție a serviciilor speciale rusești de a țese plasele sale de influență prin intermediul grupurilor infracționale, iar Șor se trage dintr-o familie de nomenclaturiști sovietici, cu afaceri patronate de aceste servicii speciale rusești. Șor este produsul serviciilor speciale rusești. Nu în ultimul rând, Rusia pretinde că ar avea peste 200.000 de cetățeni ruși pe teritoriul Republicii Moldova (și a Transnistriei), iar acest număr îi servește ca motiv pentru exercitarea unei garanții de securitate acestor cetățeni (Responsility to Protect), adoptând legi care obligă guvernul de la Moscova să intervină (inclusiv militar) peste tot unde cetățenii săi ruși sunt supuși unor presiuni ori tratamente discriminatorii. Acest argument a fost folosit în ajunul intervențiilor sale din Donbas și Luhansk, după cum aceste accente au apărut constant în ultima vreme și în raport cu Republica Moldova și raioanele sale estice (Transnistria).

– Subminarea puterii instituționale de la Chișinău afectează parteneriatul strategic și relațiile bilaterale dintre România și Republica Moldova?

Ar trebui ca acest parteneriat strategic să ajute la creșterea rezilienței Republicii Moldova, sub aspect politic, militar, dar și economic. Nu trebuie să ne iluzionăm. Parteneriatul este strategic atunci când funcționează în ambele sensuri, iar beneficiile sale sunt cât mai evidente. Personal, consider că relațiile dintre România și Republica Moldova nu sunt strict ca între vecini, așa cum spune actuala guvernare de la Chișinău, ci include o dimensiune mult mai profundă, care susține proiectul unei reîntregiri necesare și oportune. În condițiile în care Rusia desfășoară zeci de acțiuni și campanii ostile contra altor state, Republica Moldova și România sunt, inevitabil, țintele sigure ale acestor atacuri. Trebuie să fim capabili să deslușim din intenții liniile de atac și să prevenim daunele pe care o Rusie zădărâtă le poate provoca. Suficient să ne aducem aminte despre acțiunile de compromitere a scrutinelor din SUA, atacarea serverelor guvernamentale în Franța și Germania, stimularea mișcărilor separatiste în Spania și Marea Britanie, finanțarea grupurilor extremiste în Olanda și Franța, crearea unor mișcări organizate în Polonia, Bulgaria, România contra sprijinului oferit de Occident Ucrainei, etc. Este cert că Rusia practică activități largi de ”măsuri active”, care îmbină diversiunea, sabotajul cu elemente de insurgență și guerilă și își propune să submineze ordinea constituțională și stabilitatea sistemelor de guvernare, dar asta nu înseamnă că poate în mod necesar reuși în acest scop.

– Cum catalogați faptul că, deși oficial lichidat, partidul lui Șor, respectiv formațiunea Ai noștri, redenumita Șansa, este preluat de apropiați ai acestuia, suspectați de acte de corupție, finanțare ilegală și tentative de destabilizare a Republicii Moldova?

Există dovezi incontestabile că aceste partide legate de Șor sunt grupuri infracționale, finanțate din surse obscure, care se extind datorită practicilor de cumpărare a voturilor și activiștilor. Atunci când autoritățile obțin dovezi care incriminează aceste grupuri, procuratura intentează acțiuni în instanță și impun ulterior prin deciziile acestor instanțe sancțiuni. În 2023 a fost lichidat un partid politic, Șor, care s-a restabilit ulterior prin înregistrarea altor partide subsidiare, Șansa și Renașterea, probabil și altele. Ulterior, Curtea Constituțională a declarat lichidarea partidului Șor neconstituțională, luând în considerație jurisprudența europeană (CEDO) în privința motivelor care pot conduce la lichidarea unui partid politic. Tot în 2023, CEC a intervenit prin suspendarea acestor partide în ajunul alegerilor locale, astfel încât un număr foarte mare de candidați identificați de aceste partide nu au putut participa la alegerile locale din octombrie/noiembrie 2023, ceea ce a fost calificat ulterior de către observatorii OSCE/ODIHR drept o încălcare a bunelor practici în organizarea alegerilor. Deși există toate motivele ca aceste pseudo-partide să fie sancționate, statul nu le poate lichida atât de ușor pentru că trebuie să evite situația în care dreptul la asociere este lezat prin intervenții neproporționale din partea  autorităților.

– Ce părere aveți despre propunerea organizării în aceeași zi cu alegerile prezidențiale a unui referendum pe tema aderării Republicii Moldova la UE?

Practica organizării unui referendum în aceiași zi cu alt scrutin nu este în mod necesar pozitivă. De-a lungul timpului, Comisia de la Veneția a criticat decizia autorităților de la Chișinău de a convoca referendumuri cu prilejul alegerilor parlamentare din 2019, pe motiv că întrebarea supusă votului popular ”ar influența dispozițiile alegătorilor”. Rațiunea la care fac apel autoritățile este că în acest fel se economisesc niște bani pentru organizarea plebiscitului. Totuși, Comisia de la Veneția nu salută asemenea decizii, iar recomandările făcute Republicii Moldova sunt cele de a evita comasarea alegerilor cu referendumul, asta dacă privim strict formal la exercițiul consultării opiniei cetățenilor. Trebuie să explic însă că în 2024, cetățenii moldoveni vor răspunde la un plebiscit constituțional, adică rezultatul final al consultării opiniei lor va fi inserat în Constituție, nu doar va avea conținut de recomandare, iar întrebarea vizează ”dacă cetățenii susțin aderarea la Uniunea Europeană ca o direcție strategică de dezvoltare a țării?” Sondajele arată, în acest moment, o susținere fluctuantă de circa 50-55% din partea populației pentru cursul pro-UE, în timp ce sprijinul ucrainenilor pentru aderarea la UE se ridică la 75%. Motivele sunt diverse, dar cu siguranță ne putem confrunta cu riscul unei participări mai scăzute decât necesare ori cu o opoziție furibundă a grupurilor politice pro-rusești. În sfârșit, marea majoritate a statelor-candidat pentru aderare au convocat referendumuri asupra acestui subiect abia după încheierea negocierilor de aderare, nu înaintea lor. De ce autoritățile din Republica Moldova au decis să meargă altfel? Simplu, actuala putere politică de la Chișinău își dorește să profite electoral de pe urma interesului sporit al cetățenilor pentru Uniunea Europeană, în condițiile în care guvernarea sa din ultimii ani nu a rupt stele de pe cer, mai ales pe subiectele care lovesc în bunăstarea oamenilor simpli.

– Ce reacții ați primit din mediul de afaceri privind modificările legislative din Republica Moldova, conform cărora companiile și persoanele fizice din Rusia care au fost implicate până în prezent în afaceri din Moldova nu vor mai putea participa la achiziții publice, nici la privatizare, concesiuni sau parteneriate publice-private?

Nu știu exact la ce modificări vă referiți. Prin legea deoffshorizării, scrisă și promovată de mine personal în 2020, am dorit și am reușit să eliminăm participarea la licitații organizate de stat a companiilor din offshore, o sursă constantă de ilegalități și activități criminale, mai ales cu bani din ”laundromatul” rusesc ori din alte surse de bani murdari. Dincolo de restricțiile impuse prin această lege, care se referă la ”companii înregistrate în jurisdicții cu regim scăzut de transparență asupra beneficiarilor efectivi” nu există alte restricții privind persoanele fizice sau companiile din Rusia. Asta nu ar fi permis de lege.

– Ce ecouri a generat în Republica Moldova ultima deplasare în Federația Rusă a bașcanului, guvernatorului Gagauziei Evghenia Guțul,  context în care aceasta a denunțat presiuni din partea Chișinăului și a solicitat sprijinul Rusiei?

Guțul face parte din grupul infracțional Șor. Toată campania sa electorală a fost finanțată din bani iliciți și totuși, în ciuda unor acțiuni profilactice întreprinse de autorități, ea a fost aleasă la Comrat. Bașcanul este șeful puterii executive în cadrul acestei autonomii teritoriale, recunoscută astfel de Constituția RM, și totodată membru din oficiu în componența guvernului Republicii Moldova. Maia Sandu a refuzat să semneze decretul de confirmare a lui Guțul în componența guvernului, deși legislația cu privire la autonomie nu presupune existența unei discreții în această privință, astfel că disputele vor continua. În privința ecourilor legate de vizitele lui Guțul la Moscova și solicitarea de sprijin, Moscova este privită ca un stat agresor, adversar consecvent al Republicii Moldova de către cei care se identifică cu Europa și România și, totodată, ca o putere influentă, legitimă, de către cei care se simt legați politic și emoțional de Moscova. Și vorbesc acum de cetățenii moldoveni din dreapta Nistrului, fără a lua în considerație dispozițiile puternic pro-rusești din regiunea secesionistă transnistreană ori din autonomia găgăuză.

– Ce ne puteți spune despre actuala situație din Transnistria ?

Economia transnistreană continuă să scadă, dar încă rezistă datorită sponsorizărilor masive din partea Rusiei, atât sub forma gazelor naturale furnizate gratuit acestei regiuni, circa 2,1 miliarde metri cubi anual, consumat doar în stânga Nistrului, ceea ce explică motivele care fac produsele transnistrene mult mai ieftine și mai ușor de exportat (bare de metal topit la Râbnița, textile de la Tiraspol, etc). Anual, Transnistria exportă circa de 1 miliard euro pe piața europeană, exclusiv în temeiul preferințelor comerciale asimetrice, convenite de UE pentru Republica Moldova încă din 2011. Și cu toate acestea, Transnistria nu achită nici un ban în bugetul Republicii Moldova, iar tentativele recente de a impune anumite taxe vamale acestei regiuni a ieșit cu mare scandal și fricțiuni politice în zona de securitate existentă de-a lungul Nistrului, după 1992.

– Cum vedeți parcursul european al Moldovei?

Ca un drum care solicită foarte multă muncă de echipă. Pe un drum în care egoismul partinic și declarațiile heirupiste nu fac decât mult rău și confuzie. Astăzi, la butoanele puterii se găsește un singur partid, PAS, un partid prezidențial, care a scăzut mult în sondaje, deși păstrează datorită relației sale speciale cu actualul șef de stat, anumite șanse pentru viitoarele alegeri. Totodată, acest partid a eșuat să producă reformele profunde pe care le-a promis (justiție, economie, stat de drept), iar deficitul constant de persoane cu experiență de guvernare au purtat acest partid din scandal în scandal. Aderarea la Uniunea Europeană nu poate fi opera unui singur partid, iar riscul unei prăbușiri politice a partidului pro-prezidențial este mai mult decât o certitudine, dacă nu se va depăși egoismul lamentabil de astăzi.

– Ce așteptări averi de la viitoarele alegeri prezidențiale dar și de la viitorul președinte al Republicii Moldova?

În scrutinul din toamnă, actualul șef de stat pornește cu prima șansă în alegeri, ca urmare a profilului pe care și l-a creat Maia Sandu, în special pe plan extern. Totuși, bazinul ei din 2020 este epuizat, PAS nu și-a făcut mulți prieteni sau aliați printre partidele care pledează în egală măsură pentru aderarea la Uniunea Europeană, iar opoziția de stânga care își dorește un alt președinte decât al PAS-ului este mult mai organizată în 2024. Este posibil să asistăm la surprize dacă evoluții nedorite pe frontul ruso-ucrainean ar putea să se producă în următoarele luni.

– O eventuala înscriere în cursa prezidențială a domnului Ceban, primarul Chișinăului, ar schimba unele calcule politice?

Ion Ceban, primarul Chișinăului, nu va participa în calitate de candidat la alegerile prezidențiale din 2024, a anunțat recent chiar el, ceea ce înseamnă că acesta își rezervă privilegiul de a influența electoratul care l-a urmat în alegerile municipale din 2023, acolo unde-i va conveni.

A consemnat C.T. STURZU