Europeanul din 2024 a avut 24 de echipe, dintr-o Europă cu aproximativ 44 de ţări, numărul precis fiind mai greu de stabilit. Între ele aflăm şi liliputanele Vatican, San Marino şi Liechtenstein sau Luxemburg şi Faroe, ultimele două fiind deja echipe periculoase şi să ne amintim ce am tremurat cu pescarii din Faroe în 2016. În 1984 s-au calificat 8 echipe, iar România a fost între acele 7, la fel ca în 2000, după calificarea din grupe. În 2008 au fost 16 echipe şi România nu a ieşit dintr-o grupă grea, deşi au fost şanse. În 2016, calificare la european cu 24 de echipe, fără a depăşi grupele. În 2024, România s-a calificat între primele 24 de echipe şi apoi între primele 16 şi s-a oprit, atât s-a putut. Performanţă deosebită, dar inferioară primelor două amintite anterior. Dar mai mult ca în 2016, o atitudine frumoasă, un public numeros şi entuziast, românii anului 2024 au avut posibilitatea de a ajunge în Germania, din România sau din alte ţări, mulţi şi-au dorit-o cu ardoare şi s-au comportat în consecinţă. Şi o echipă relativ tânără ne îndrituieşte să sperăm spre un nou mondial. De ce să nu se califice la următorul european 32 de echipe, să nu mai fie chinul celor mai bune locuri trei?!
O echipă frumoasă a Georgiei, una tenace a Turciei în spiritul parcă al primilor ieniceri otomani. O Portugalie cu prea mulţi jucători valoroşi, cu prea mulţi căpitani, cu un Ronaldo care şi-a dorit foarte multe, dar a reuşit mai puţine. Şi recomandăm să urmăriţi pentru comparaţie pe Ronaldo anului 2004 în imagini pe You Tube. Să ne considerăm privilegiaţi că am fost contemporani cu Ronaldo şi Messi şi competiţia titanică dintre ei. Au fost extraordinari şi amândoi odată. De nedepăşit, considerăm, şi ne-a dovedit-o Mbape, cu o evoluţie sub aşteptări. Poate foarte tinerii Yamal şi Bellingham, au tot viitorul în faţă.
Austria a avut o comportare meritorie, după mulţi ani, Ungaria s-a simţit nedreptățită, Slovacia a fost aproape, Slovenia lui Oblak şi Ceferin şi-a depăşit condiţia. Elveţia ne-a arătat cât de norocoşi am fost în preliminarii, Olanda s-a trezit cu noi, Belgia o echipă cu multe valori, dar nu cu valoare pe potrivă. Cei mai mulţi dintre suporterii nefrancezi s-au bucurat că Franţa nu a prins finala, fotbalul propus de echipa cocoşului galic fiind de multe ori jalnic. Germania a jucat frumos, dar a avut de înfruntat Spania, ce a jucat şi ea frumos, dar cu mai mult noroc şi eficienţă. Anglia a tremurat de multe ori, Southgate a fost încăpăţânat cu noroc şi inspirat şi au ajuns în finală. 8, 16 sau 24 – în finală au ajuns de fiecare dată 2 echipe. Anul acesta Spania şi Anglia cu cei doi puşti minune. Yamal sau Belingham?
A fost să fie Spania, a fost Yamal, au dăruit mai mult fotbalului. Chiar dacă a fost creditată cu cea de a şasea şansă la câştigarea titlului, a învins. Kane calcă hotărât pe urmele lui Ballack. A fost neşansa lui Pedri, dar a fost şansa lui Olmo şi a Spaniei. O nouă regină! Spania. Locul I este pentru istorie. (D. DIEACONU)
