Folkul părea că va intra într-un con de umbră după închiderea Cenaclului „Flacăra” şi după accentuata tendinţă de uniformizare, de pierdere a specificităţii identitare, odată cu larga și entuziasta deschidere spre Occident. S-a acreditat ideea că patriotismul promovat de corifeii Cenaclului lui Adrian Păunescu era unul de multe ori forţat, patriotard. Şi se părea că folkul devine muzică de club, în general pentru nostalgici precum cei de pe la „Lăptăria lui Enache”. Adrian Păunescu a revenit în atenția publicului cu vechi şi mai noi folkişti, iar Andrei Păunescu, după moartea tatălui său a început un proiect deosebit: „Remember Cenaclul Flacăra” şi a strâns săli arhipline ca pe vremuri. La Piatra-Neamţ, spre exemplu, au sosit Ducu Bertzi, Emeric Imre, Magda Puskas, Vanghele Gogu, Mircea Vintilă şi atmosfera a fost senzaţională într/un concert de cinci ore și jumătate. Un impact deosebit a avut fenomenul (şi nu exagerăm prea mult) „Pasărea Colibri”.
În vara de până acum, o iniţiativă remarcabilă a angrenat numeroşi copii din Neamţ iubitori de folk: proiectul „Dăm Folk” iniţiat de Asociaţia Culturală „Eu Cred” în frunte cu veşnic-fremătândul-trubadur Marius Coşerariu. Şi s-a cântat la Bicazu Ardelean, la Hangu, la Pângăraţi, la Grinţieş sau la Taşca, un adevărat turneu al Taberei „Dăm folk”. Au fost adevăraţi ambasadori ai folkului în judeţ. Walter Ghicolescu, Emeric Imre, Andrei Păunescu, Cătălin Stepa sau Trupa TVA au fost profesorii şi mari şi mici au avut de învăţat.
O iniţiativă de lăudat a fost „B Zone folk” de la Târgu-Neamţ, unde tinerii folkişti au avut un recital. Mai mulţi foşti cenaclişti au urcat pe scenă şi la Amfiteatrul de lângă Stadionul „Cetatea” au fost momente când nu aveai unde arunca un ac, precum la duplexurile de pe vremuri. Şi s-a aplaudat, s-a strigat, s-a cântat. Muzică frumoasă, cu versuri frumoase, cu mulţime de metafore ce aşteptau să fie desluşite. Trupa lui Mărgineanu a interpretat senzaţional din „Metallica”, din „Nirvana” sau „Rapsodia Română” a lui Enescu şi „Balada” lui Porumbescu. Un meleu fericit şi necesar pentru tineri, prea mulţi în zilele noastre atraşi de subcultura manelelor. Folkul a fost şi va fi astfel un antidot (să nu folosim termenul vaccin, adus în desuetitudine în ultimii ani). 
Dăm Folk? Dăm folk!
Daniel Dieaconu
