Prezent la Iași, în cadrul unor sesiuni de comunicări științifice și lansarea recentei sale cărți „Punctul de cotitură”, organizate de Universitatea „Petre Andrei”, reputatul politolog și profesor de științe politice la Universitatea din București, ne-a acordat în exclusivitate un interviu. De menționat că interviul cu distinsul profesor a fost realizat în ziua în care a primit titlul de Honoris Causa din partea universității ieșene.
– Ați vorbit în cadrul evenimentului organizat de Universitatea Petre Andrei din Iași despre dezinstituționalizarea clasei politice. Asta afectează și calitatea resursei umane a partidelor politice?
De exemplu, când ne referim la dezbaterile prezidențiale din SUA, între Trump și Biden, uităm că în spatele lor sunt partide. Când vorbim despre oamenii politici din România, la fel, uităm uneori a menționa din partea cărui partid politic vorbim. Politica este o chestiune instituțională, majoritatea dintre cei care candidează, candidează în numele unui partid politic și încearcă să maximizeze șansele acelui partid politic. Dezinstituționalizarea politicii este periculoasă pentru că personalizarea duce la reducerea politicii la un spectacol în care joacă doar câțiva actori, care sunt oameni politici. Iar în ultima perioadă s-au accentuat multe fenomene, respectiv scăderea bazei de selecție. Din ce în ce mai puține persoane fac parte din partide politice și partidele politice nu au de unde să selecteze elitele conducătoare ale unei națiuni. Aste se întâmplă, nu numai în România, ci peste tot în lume. Această scădere a interesului față de politică duce la o legitimitate mai redusă la nivelul politicii, acolo există o participare mai scăzută, evident că deciziile nu pot fi luate în numele alegătorilor, pentru că, în momentul în care un primar este ales cu 25% din alegători înseamnă că el a fost ales de fapt cu sub 10% din totalul celor care au votat și nu poate vorbi în numele tuturor. Este o mare problemă. Nu există decât soluția recăpătării interesului față de politică a cetățenilor. Și aici, și mass-media sunt responsabile pentru a transmite mesaje care țin de funcționarea instituțiilor și mai puțin despre oamenii politici ca atare. Desigur, sunt și ei importanți, dar mecanismele prin care funcționează instituțiile sunt mai puțin cunoscute.
– Lipsa calității resursei umane din clasa politică românească, a generat și absența unor adevărați oameni de stat din ultimii ani?
Dacă ne gândim la România ultimilor decenii putem număra pe degetele de la o mână pe acei oameni de stat care și-au înțeles misiunea, care au înțeles că în politică e bine uneori să aștepți, care au înțeles că în politică nu e totul să ai mandate unul după altul, indiferent de unde. Acești oameni de stat sunt printre noi, îi cunoaștem mai puțin, nu le acordăm suficientă recunoaștere dar putem spune că în această perioadă am avut câțiva oameni de stat. Ion Rațiu, care nu neapărat a urmărit o funcție politică. Corneliu Coposu, la fel. La o vârstă înaintată a dat totul pentru politică și nu a dorit nicio funcție în stat și a avut o demnitate morală. Emil Constantinescu, care de 25 de ani nu mai este președintele României, dar este invitat la nenumărate conferințe și forumuri internaționale, pentru a-și expune părerea. Sunt doar câteva exemple. Am avut oameni politici care au înțeles că interesul național este dincolo de interesul unui moment politic de moment.
– Ce așteptări aveți de la viitorul președinte al României?
E greu de spus, pentru că în momentul de față nu avem decât un singur candidat oficial, pe domnul George Simion cu un limbaj foarte agresiv (între timp și-a anunțat candidatura și Elena Lasconi de la USR – n.r.). Iar restul potențialilor candidați nu și-au anunțat oficial candidaturile. Dar, ce este important de reținut este că viitorul președinte ar trebui să știe să lucreze nu numai cu o majoritate politică, ci și, eventual, cu o minoritate. Aici este punctul slab al unor președinți din România, care în momentul variantei coabitării cu o minoritate politică, nu au știu cum să-și calibreze reacția. Sunt convins că în viitorul mandat de președinte vor apărea și astfel de situații, și sper să fie un om potrivit pentru a lucra și cu majoritatea dar și cu o minoritate politică.
– Ce șanse de reușită dați următorului scenariu: Mircea Geoană susținut de PSD sau PNL ori de ambele partide la alegerile prezidențiale.
Nu cred în acest scenariu pentru că ambele partide vor avea candidați membri din rândurile propriilor partide. Sunt partide puternice, cu filiale multe și puternice, și nu cred că riscă să lucreze cu un candidat independent. Bine, Mircea Geoană este susținut de către unii membri PSD dar nu e susținut deloc de PNL. Mircea Geoană nu corespunde profilului PNL de niciun fel. Partidele mari sunt nevoite să se lanseze în alegerile prezidențiale cu un candidat propriu.
– Recent, Federația Rusă a interzis pe teritoriul său difuzarea unor posturi TV românești: Pro TV, Digi 24 TV și B1 TV. În această listă nu se regăsesc Antena 3, Realitatea TV, România TV sau TVR 1. Cum vă explicați?
Sigur, Federația Rusă vrea să mențină această iluzie că, de fapt este un dialog conflictual pe mai multe planuri cu Occidentul. Atunci când activele rusești sunt înghețate în Occident, Rusia amenință că îngheață activele occidentale în Rusia. Propaganda rusă este reflectată pe foarte multe canale și a trebuit să intervină pentru a arăta publicului intern că Rusia este puternică. Dar nu au niciun efect. Nu cred că există telespectatori ruși care se uită la aceste posturi tv din România. Cred că intenționat s-a ocolit televiziunea publică din România, pentru că acolo există un raport instituțional, există și un corespondent la Moscova care a relatat obiectiv. De asemenea, au fost ocolite anumite posturi care au legături cu posturi tv americane, pentru a nu adăuga ceva la contenciosul cu SUA, nu datorită conținutului emisiunilor. Este o măsură care nu produce niciun efect. Interesant că decizia nu se aplică difuzării pe internet. Eu nu știu să existe vreun rus care să urmărească aceste posturi românești.
– Se mai respectă în România doctrina, ideologia unui partid politic? Că la prima vedere pare un talmeș-balmeș.
Aparent, nu. Însă, dacă ne uităm la constrângerile europene vedem că în rândul partidelor, cu cât de independente și neafiliate vor să fie în România, cu atât urmăresc o afiliere pe plan european. De exemplu, partidul SOS al doamnei Șoșoacă. Un partid fără nicio ideologie, dintr-o dată a vrut să se afilieze la un grup cu o ideologie foarte clară. A fost refuzat, dar va mai încerca.
– Ce vă îngrijorează cel mai mult la ora actuală? Din punct de vedere geopolitic.
Personal mă îngrijorează lipsa unei autorități la nivel internațional și colapsul ONU din ultimii ani, în sensul că nu mai poate să facă misiuni de menținere a păcii în lume. Nu pentru că nu ar avea resurse, ci pentru că în momentul de față duce lipsă de credibilitate și asta este o veste proastă pentru cei care cred în ordinea mondială. ONU de exemplu nu poate să intervină în Gaza, mai mult decât a făcut-o până acum. Și se pare că a făcut-o destul de deficitar. Ne lipsește această ordine mondială bazată pe lege, pe dreptul internațional care să se impună. Vedem că există tribunale internaționale care emit mandate de arestare, dar care nu pot fi puse în aplicare. Este o mare problemă, pentru că liderii autocrați vor profita de acest episod.
– Cum vedeți parcursul european al Republicii Moldova? Și cine sau ce l-ar putea opri?
Parcursul european al Republicii Moldova este unul foarte dificil, pentru că sunt foarte multe capitole de negociere. Republica Moldova este o țară care a fost complet distrusă de Uniunea Sovietică. Ea nu se află în situația țărilor baltice, unde Uniunea Sovietică nu a intervenit deloc. Uniunea Sovietică a distrus practic tot ce înseamnă mediul în Republica Moldova, care este acum nevoită să construiască totul de la zero. Uniunea Sovietică a distrus complet sistemul judiciar și s-au făcut puțini pași până la Maia Sandu pentru a reforma sistemul judiciar. Deci această moștenire sovietică, încă este prezentă în Republica Moldova, în aspecte care aparent n-ar avea legătură, dar de fapt au foarte mare legătură. Până când Republica Moldova nu va fi conectată pe cale rutieră, feroviară cu Europa, nu vor fi șanse de aderare într-un viitor apropiat, în sensul că aceștia sunt primii pași în a negocia. Ori, Republica Moldova, cu toate eforturile care au fost făcute, nu este în situația țărilor baltice. Dezastrul făcut de comunism este mult mai extins, ca să nu mai vorbim de problema transnistreană care este o mare necunoscută în momentul de față. Poate ar fi mers și o aderare rapidă, dar vedem ce va spune și noua comisie europeană. Dar se poate face și o integrare lentă dată de greutatea de a finaliza anumite dosare specifice.
A consemnat C.T. STURZU
