A obținut medalia de aur a Jocurilor Olimpice de la Paris 2024, în echipă, la opt rame plus cârmaci și medalia de argint, alături de Roxana Anghel, acestea fiind doar două dintre marile reușite dintr-un palmares impresionant. Pasiune, enorm de multă muncă, o disciplină de fier și multe sacrificii personale se ascund în spatele acestor performanțe. Este, pe scurt, povestea unei fete ambițioase din Neamț care a performat la cel mai înalt nivel.

Era să rateze selecția la canotaj din cauza uniformei!

Ioana Vrînceanu s-a născut la Târgu Neamț, în ziua de 7 martie 1994 și a copilărit în satul Pluton din comuna Pipirig. A ajuns să practice canotajul dintr-o întâmplare, la 14 ani și, la început, a luat antrenamentele ca pe o joacă. Își amintește cum era să rateze întâlnirea cu antrenorii Vasile Avrămia și Ioan Despa, pentru că dirigintele o trimisese acasă să-și ia uniforma. Selecționerii căutau posibili viitori canotori în rândul elevilor din Târgu-Neamț. Când măsurătorile au început, două dintre colegele ei le-au zis: “Stați că mai e o fată ca noi, trebuia să vină!”.

“M-au chemat la Fălticeni să mă măsoare. Știu că a venit cineva din federație și ne-a măsurat din nou și după aceea mi-a spus că, dacă îmi doresc să fac sport, să mă duc duminică seara la internat și să mă mut cu școala acolo. Am fost foarte încordată la început, sincer… așa am început sportul. Am învățat prima dată mișcarea în sală, deoarece era iarnă și nu se putea ieși pe apă și, în primăvară, am început să ieșim pe apă, să ne învețe să vâslim. După aceea, treptat, am participat la concursuri naționale, am mai luat medalii, a început să-mi placă și mai mult. Îmi plăcea senzația de a fi pe podium și, după un timp, când au început selecțiile, tot timpul am fost în primii selectați pentru loturile naționale. Începând de la juniori, tineret, tot timpul am fost în loturi și așa am ajuns și la lotul de tineret și la cel de seniori”, avea să povestească Ioana, după Jocurile Olimpice de la Paris.

Dintre cele 3 fete înalte din școală doar pe ea au sunat-o și au o chemat-o la Fălticeni. Chiar dacă nu știa nimic despre canotaj, din dorința de a vedea lumea și văzând în sport o frumoasă oportunitate, Ioana și-a făcut bagajul și a plecat. Una dintre piedici, încă de la bun început, a fost faptul că spre deosebire de alte fete cu care se antrena acolo, Ioana nu știa să înoate și nici nu-i plăcea apa, care îi producea o stare de anxietate.

Multiplă campioană națională, europeană și mondială

Dar, a trecut peste toate, a perseverat și după 4 ani la Fălticeni, Ioana Vrînceanu a ajuns la București, unde este legitimată la Clubul Sportiv al Armatei “Steaua” București. Și medaliile au început să curgă una câte una. Mai întâi la Campionatele Mondiale de juniori, de la Plovdiv, în 2013, unde a făcut parte din echipajul bărcii de 4 vâsle, alături de Andreea Tătaru, Dorina Otea și Viviana Bejinariu, cu care a câștigat medalii de aur, chiar dacă antrenorii de atunci nu le dădeau mari șanse. Au fost o surpriză, cu atât mai plăcută! La următoarele competiții internaționale a urcat în barca de două vâsle alături de Viviana Bejinariu, reușind să câștige aurul la Campionatul Mondial Under 23 în 2014 și 2015. Au urmat medaliile din 2017, când a luat aurul cu echipajul de 8+1 rame al României atât la Europenele de la Račice, cât și la Mondialele de la Sarasota, Florida. În noiembrie 2017, a fost inclusă în ”Samurai 2020”, programul de asistență specială a sportivilor cu potențial de a obține medalii la cea de a XXXII-a ediție de vară a JO Tokyo 2020. De asemenea, a câștigat medalii de aur și argint la mai multe Campionate Europene. Împreună cu Roxana Anghel a luat titlurile europene din 2023 în proba de dublu rame. La Campionatul Mondial din 2023 au obținut medalia de bronz.

”În viața fiecărui sportiv cred că sunt momente când e greu și nimic nu merge. Mai sunt clipe când zic: nu mai pot, nu mai vreau! Dar, ușor-ușor, în maximum o jumătate de oră, mă calmez și o iau de la capăt, și asta e”, mărturisea Ioana.

“Într-adevăr este foarte multă muncă. Colegii mei, cei din înalta performanță, știu. Fără o selecție, fără foarte multă muncă, nu se obțin rezultatele. Sâmbăta, duminica, știți foarte bine, sunt competițiile. Ei nu au casă, de fapt, pleacă în cantonamente. Lasă familia, îi lasă pe cei dragi și obțin aceste performanțe!… Chiar dacă sunt sacrificii este și cea mai mare bucurie și a ta și a sportivului și a familiei. Este momentul în care îi vezi pe acești copii pe cele mai frumoase trepte. Dar, să nu uităm, imnul cântă doar pentru locul unu!”, a punctat Valentin Gavril, președintele Federației Române de Canotaj, în cadrul festivității de la Palatul administrativ.

Antrenorul italian care simte românește!

“Acești copii pleacă din sânul familiei și ajung într-un cantonament unde totul este aproape ca la armată: deșteptarea foarte devreme, cu program de masă, de cazare, școală. Și vă spun asta, pentru că dacă aceste programe nu sunt în sufletul și în inima copilului, nu va face performanță! Bineînțeles că rolul antrenorului este de a-i informa, în primul rând în acele momente foarte grele de la început, în care acești copii, chiar și eu am fost încurajat! Dacă nu vei face față, vino acasă! Unii renunță. Dar cei mai mulți, dacă doresc să-și facă un țel, trebuie să-i lăsăm! Știu că sunt vremuri influențabile, cu televiziune, cu telefon, calculator. Și zice: nu, stai acasă! Este mult mai ușor dacă copilul are un vis și vrea să-l ducă până la capăt! Trebuie încurajat, pentru că, în ziua de astăzi, știți foarte bine cu democrația, cu libertatea… Hai să-i încurajăm peste tot să facă, nu numai educația fizică și sportul, dar și sportul de înaltă performanță! Țin minte că în momentul în care iau copiii de acasă, pot spune și cum va fi acolo și ce va fi. Păi, haideți să vedeți cum este! Câteodată este mai bine ca acasă. Pe federația de canotaj și la juniori, în cele 4 baze pe care le avem, avem medici, avem profesioniști, avem nutriționiști, avem personal care se ocupă de acești copii. La început este mai greu pentru că nu sunt acomodați cu efortul, deoarece, să recunoaștem, ar trebui colegii de educație fizică și sport să pună un accent mai puternic pe dezvoltarea fizică generală. În al doilea rând, acei 2-3 ani de la început în care este totul foarte greu, ei, deși sunt trepte firești de pregătire, ei vor să renunțe. Atunci părinții trebuie să-i încurajeze, să le spună: mai rabdă puțin, mai stai câteva zile! Dar, din păcate, să vă spun drept, nici la țară nu se mai muncește! Deci, mama în clasa a VIII-a nu punea pe fată să întindă rufele! Vă dați seama ce sport se face acum, în zilele noastre! E greu, vă spun și n-am să dau numele localităților, dar nu se poate să avem copii deosebiți, dar noi să nu-i îndrumăm către sport! Uitați, acești copii care sunt în sală, fiecare își dorește să fie campion național, fiecare își dorește să aibă o medalie! Dar fără toată această muncă și disciplină nu se obțin aceste medalii! Aș vrea să spun, după cum știți, la canotaj noi am adus un antrenor din Italia, acum este român! Și-a luat cetățenia chiar înainte de a ajunge la Jocurile Olimpice, la Paris. Zice: nu, eu vreau să fiu român! Zice: au fost rezultatele acestei țări și vreau să fiu român! Și și-a luat cetățenia!”, povestește Valentin Gavril.

“Antrenorul italian Antonio Colamonici, care conduce de 7 ani lotul olimpic de canotaj al României, a primit cetăţenia română ca o recunoaştere a meritelor sale în performanţele din ultima perioadă. Iubeşte România, se simte acasă aici şi poartă cu mândrie tricolorul la competiţiile internaţionale”, preciza Federația Română de Canotaj într-un comunicat de presă, în iulie anul acesta.

Ioana Vrînceanu a povestit cum Antonio Colamonici le-a cerut, încă de la începutul pregătirii la lotul național de canotaj, să-l privească ca pe un prieten, nu ca pe un antrenor, punctând în acest mod deschiderea pe care o are față de aceste sportive și faptul că o mai mare apropiere le va ajuta să reziste la efort susținut și să obțină performanța.

“Mi-am dorit să evoluez și să câștig o medalie la JO!”

După victoriile obținute la Jocurile Olimpice de la Paris 2024, care au încheiat anul competițional, pentru Ioana urmează o lungă și binemeritată vacanță.

“Nu am o medalie sau un titlu la care să țin cel mai mult, toate îmi sunt foarte dragi și au povestea lor. De-a lungul timpului am obținut medalii și la campionatul european, mondial, acum și la Jocurile Olimpice. Pot spune că am medalii de la toate competițiile în palmares și de toate culorile. Însă, la Jocurile Olimpice de la Tokyo mi-aș fi dorit o medalie, dar nu am luat acolo decât un loc 6. Nu am un record pe care să îl depășesc, când am intrat în proba de dublu rame mi-am dorit să evoluez cât mai bine în aceasta și să reușesc să câștig o medalie la Jocurile Olimpice. Am prins drag de această probă, iar acesta a fost obiectivul meu. Sincer, nu cred că îmi doresc ceva în plus față de cum sunt acum. Îmi place să las lucrurile să vină singure”, a declarat canotoarea Ioana Vrînceanu, pentru “Mesagerul de Neamț”.

Ioana este conștientă cât de mult contează susținerea familiei, mai ales atunci când ești departe și cei dragi te văd doar la televizor: “Toată familia mă susține, ar fi imposibil fără ei și să aleg între ei!”.

Deocamdată nu își face planuri pentru viitor, îi place viața activă, tensionată, pe care o are. Am întrebat-o dacă ar vrea să devină, cândva, la rândul ei, antrenor. “⁠Momentan nu mă gândesc la viitor sau la ce o să fac pe viitor. Dar, sigur, nu cred că o să fac o carieră în antrenoriat”, a fost răspunsul ei.

Cât privește unitatea și disciplina într-o echipă de 8+1 rame: “Sportul nostru cam asta ne învață să fim echipă! De mici învățăm să vâslim în echipaje, să ne adaptăm la schimbări. Cu timpul căpătăm foarte multă experiență, iar în momentele critice știm cum să reacționăm”.

Campioanele Neamțului de la Paris au primit recunoștința comunității

O festivitate organizată la Palatul Administrativ din Piatra-Neamț, marți, 13 august, le-a avut în centru pe campioanele Olimpiadei 2024 de la Paris, canotoarea Ioana Vrînceanu și atleta Bianca Perie Ghelber, ambele din județul Neamț. Inițiativa prefectului Adrian Bourceanu, i-a adunat la un loc pe reprezentanți ai autorităților județene, politicieni, tineri de la cluburile sportive din județ, nemțeni, cu toții dornici să le cunoască și să le felicite pe fetele care au făcut ca Imnul României să răsune pe podiumul din capitala Franței. Cele două campioane au fost însoțite de doi dintre antrenorii care au avut un rol major în formarea lor, Valentin Gavril, președintele interimar al Federației Române de Canotaj și profesorul Lucică Cucoș, cel care a descoperit-o pe Bianca când încă era doar un copil.

Prefectul Adrian Bourceanu le-a înmânat câte o plachetă, o diplomă de recunoștință, un tablou al pictorului Dumitru Bezem, o bijuterie cu sigla jocurilor olimpice – un dar de la același artist plastic și buchete de flori. Primarul comunei Pipirig, Vasile Dorneanu, (locul nașterii Ioanei Vrînceanu), a ținut să le felicite personal cu câte un aranjament floral din partea întregii comune. Și cei doi antrenori au primit câte o atenție din partea organizatorilor, publicul manifestându-și cu mare căldură recunoștința pentru efortul lor de zeci de ani din spatele acestor performanțe.

Prefectul Adrian Bourceanu și Dragoș Chitic, vicepreședintele Consiliului Județean Neamț, au vorbit despre multiplele performanțe obținute de cele două sportive, medalia de aur la canoe 8 rame cu cârmaci și argint la dublu rame feminin împreună cu Roxana Anghel pentru Ioana Vrînceanu și romașcanca Bianca Gherlber (34 de ani), cu recordul de a reprezenta România pentru a patra oară la jocurile olimpice, clasată pe locul 9 în finala la aruncarea cu ciocanul de pe Stade de France.

De remarcat modestia celor două multiple campioane, reținute în declarații, cu un vocabular simplu, lipsit de superlative și foarte direct, care au adresat părinților îndemnul de a-și susține copiii pentru a face mai mult sport și mișcare, arătând că sportul face din ei “oameni adevărați”, după cum a punctat Bianca.

“După două zile după ce s-au încheiat jocurile, realizez că am două medalii, dar parcă tot e un vis! Mă simt foarte împlinită pentru că munca mea s-a văzut în aceste medalii. Am așteptat mult o medalie olimpică. Cred că toată cariera mea până acum asta îmi doream, asta îmi lipsea și mă simt împlinită că am reușit să le câștig!”, a spus Ioana.

Antrenorul Valentin Gavril, președintele interimar al Federației Române de Canotaj, a vorbit despre eforturile sportivilor, ale întregii echipe de pregătire și ale federației. “Sportiva (Ioana Vrînceanu -n.r.) efectiv a fost selecționată de un club din Suceava, a plecat de la noi din păcate, asta a fost o altă discuție. Eu am ajutat-o din Biroul Executiv cu ceea ce reprezintă antrenamente, cu ceea ce reprezintă partea tehnică și am aprobat finanțările. Nu-mi place să-mi asum un rezultat pe care nu-l am.

Vă spun drept că a fost o muncă de vreo 10 ani de când sunt la Federația de Canotaj, în Biroul Executiv, alături de doamna președinte Elisabeta Lipă. Adică am luat lucrurile de la zero în condițiile în care canotajul a avut o pauză mai mare la medaliile de la campionate, la mondiale, la jocurile olimpice. Am reușit să ne mobilizăm și astăzi suntem federația numărul unu în sportul românesc. Invit și celelalte federații să ne urmeze! Vă spun este foarte multă muncă! Bineînțeles că organizarea contează, seriozitatea, munca și banii pe care trebuie să-i investim. Dar, mulțumim Comitetului Olimpic și nu numai, celor câteva zeci de sponsori care ne ajută în pregătirea sportivilor. Este o echipă și nu mă feresc să o spun: chiar de la bucătărie pornește până la ultimul, să zicem, de fapt, primul antrenor, antrenorul italian care a schimbat radical concepția despre sport, performanță și obținerea rezultatelor. De aceea, rog antrenorii să vorbească foarte mult cu sportivii, părinții să-i lase pe acești copii să participe la toate activitățile sportive, începând de la ora de educație fizică până la sportul de înaltă performanță. Știu, sunt vremuri grele, dar și sportul face parte din educație. Sunt foarte buni antrenori în județul Neamț și uitați, rezultatele, nu încetează să apară! Le mulțumesc în primul rând și colegilor de la Clubul Sportiv Ceahlăul, unde am avut nenumărate sau poate zeci și sute de medalii, atât în anii trecuți, cât și în anul acesta, și competițiile nu s-au sfârșit încă. O să trec la canotaj, un număr de 22 de sportivi convocați la loturi naționale, atletismul, 5, karatele, luptele. Deci suntem pe un drum foarte bun și de ce nu putem ca acești copii să-i formăm mult mai mult în sportul de performanță, dar și pentru pentru viață? Ca și români, noi nu știm să ne bucurăm de aceste rezultate. Din ce în ce vrem mai mult, dar rezultatele au fost excelente, la nivel de analiză a Comitetului Olimpic și a federației. Normal că se puteau încă alte două medalii de aur!”, a spus Valentin Gavril.

Întâlnirea din sala mare a Consiliului Județean Neamț a fost un prilej pentru a le cunoaște mai bine pe cele două performere, care au răspuns la întrebări venite din partea moderatorului, dar și de la tinerii elevi ai unor cluburi sportive, care au dorit să afle cum au gestionat emoțiile, de ce și-au dorit să audă Imnul Național pe podiumul olimpic de la Paris și cât de multă muncă se ascunde în spatele acestor performanțe deosebite. Festivitatea s-a încheiat cu o ședință foto cu admiratori din public care și-au manifestat dragostea față de ele și cu autografe din partea campioanelor.

România a înregistrat un rezultat istoric la Jocurile Olimpice de la Paris din acest an, cucerind nu mai puțin de nouă medalii, ceea ce a plasat țara noastră pe locul 23 în clasamentul celor 84 de state care au luat medalii, aceasta fiind cea mai bună clasare a României în ultimele două decenii.

În spatele fiecărei medalii și distincții se află zeci de ani de muncă zilnică, eforturi susținute nu numai din partea sportivilor! Ci și a antrenorilor, medicilor, nutriționiștilor, celor care se ocupă de pregătirea tehnică, a psihologilor și mulți alți experți în lucruri care, pentru cei ce nu fac parte din această lume par rupte dintr-un film SF, toți acești oameni care fac echipă pentru a le asigura celor care evoluează pe marile arene sportive ale lumii climatul și pregătirea necesare pentru a obține victoria!

Mesajul Ioanei Vrînceanu pentru cititorii “Mesagerului de Neamț” – cărora le-a oferit și un autograf de campioană – este următorul: “Vreau să mulțumesc tuturor celor care mi-ați urmărit evoluția de până acum și mi-ați transmis un mesaj sau un gând bun!”.

Angela CROITORU