Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, cunoscut și ca Ioan Iacob Hozevitul, este o personalitate importantă a spiritualității românești, sărbătorit pe 5 august. Născut pe 23 iulie 1913 în satul Crăiniceni, județul Botoșani, a fost botezat Ilie și a rămas orfan de mic, fiind crescut de bunica sa.
De tânăr, Ilie a simțit chemarea spre viața religioasă și la 20 de ani a intrat în Mănăstirea Neamț, unde a primit numele de Ioan. Era cunoscut pentru dedicarea sa față de rugăciune și simplitatea vieții. În 1936, a plecat împreună cu alți călugări într-un pelerinaj în Țara Sfântă, dorind să trăiască în locurile unde Iisus Hristos a trăit și a predicat. Ajuns în Țara Sfântă, Ioan Iacob s-a stabilit la Mănăstirea Sfântul Sava, unde a trăit 10 ani dedicat rugăciunii și vieții simple. Apoi, a devenit liderul unui schit românesc de la Iordan și ulterior s-a retras în pustia Hozevei, la Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul. Aici, el a trăit ultimii ani ai vieții în rugăciune și asceză, fiind apreciat pentru scrierile sale pline de înțelepciune. Ioan Iacob a trecut la cele veșnice pe 5 august 1960, la vârsta de 47 de ani, în peștera unde trăia.
După moartea sa, mulți oameni au venit să se roage la mormântul său, iar în 1980, Patriarhia Ierusalimului a hotărât deshumarea moaștelor sale, care au fost găsite întregi și bine mirositoare, ceea ce a fost considerat un semn al sfințeniei sale. În 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat pe Ioan Iacob de la Neamț, iar prăznuirea sa a fost stabilită pe 5 august. Astăzi, Sfântul Ioan Iacob de la Neamț este venerat de credincioșii ortodocși din întreaga lume, fiind considerat un model de sfințenie și de trăire monahală autentică. Viața și scrierile sale continuă să inspire și să ofere alinare sufletească tuturor celor care îi cer ajutorul.
Alexandru ANDRIEȘ
