Secția Oncologie a Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț are, din luna iunie a acestui an, un medic nou. Fără a avea un model în familie, Eduard Constantin Radu a urmat cursurile Facultății de Medicină Iași și a făcut rezidențiatul la Cluj. A debutat în profesie acum doi ani, la Galați, iar în vara acestui an a ales Piatra Neamț, pentru a fi mai aproape de orașul natal, Iași. Atragerea sa în echipa celei mai mari unități sanitare din județ este un câștig atât pentru Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț, cât mai ales pentru pacienții cu afecțiuni oncologice.

– Domnule doctor Radu, care a fost momentul în care ați decis să urmați medicina?

Eu am făcut liceul de informatică, dar mi-am dat seama că nu pot să stau în fața unui calculator. Vreau și îmi place să lucrez cu oamenii, nu mi se potrivește un job static. Medicina s-a mai schimbat în timp, dar tot se bazează pe interacțiunea umană. Nu am avut modele în familie, a fost pur și simplu alegerea mea și am considerat că medicină este un domeniu în care va fi permanentă nevoie de personal. Și, cumva, m-am regăsit în această arie. A fost o alegere simplă. Am terminat liceul la Iași, am dat admitere la facultate, tot în Iași, și de acolo lucrurile au mers în direcția bună, natural. Când îți place ce faci, lucrurile sunt mai ușoare.

– În studenție nu ați avut nici măcar o ezitare că nu ați ales _ucre_p și că nu acesta este drumul?

Nu. Tot timpul am considerat că a fost alegerea potrivită. Și drept dovadă, ce a urmat după. Dacă mă uit _ucre_pective, chiar a fost alegerea potrivită. Știți cum e vorba: „Lucrează unde-ți place și e ca și cum nu ai _ucre nici o zi în viață”. Dacă faci cu pasiune o meserie, nu o simți oricât de greu ar fi, oricât volum de muncă ar fi, nu ți se pare că nu poți realiza.

– Ați ales oncologia sau oncologia v-a ales?

La rezidențiat, în funcție de punctaj și specialitățile disponibile, am ales oncologie pentru că asta am dorit. Indiferent de situație, tot oncologie aș fi luat.

– De ce?

Pentru că oncologia e descrisă ca boala secolului. Din nefericire, incidența e din ce în ce mai mare. Din studiile demografice care s-au făcut la noi în țară populația e destul de îmbătrânită și incidența va fi din ce în ce mai mare. Bolile tumorale sunt preponderent niște afecțiuni ale adultului, persoanei vârstnice. Sunt și cazurile pediatrice și la tineri, dar incidența e mai mică. Global, cu cât speranța de viață crește, cu atât șansa unui om să dezvolte o patologie tumorală e mai mare. Și atunci e un domeniu care este în perpetuă mișcare și schimbare și se descoperă din ce în ce mai multe informații de la an la an. Și evident că e o specialitate dinamică.

– De loc din Iași, cu facultatea făcută acasă, ca să zic așa, dar rezidențiatul la Cluj, cum a ajuns medicul Radu la Piatra Neamț?

Adresabilitatea spre Institutul din Cluj-Napoca întotdeauna a fost foarte mare. Am avut norocul să dau peste niște doctori foarte, foarte buni acolo și nu regret faptul că m-am dus în Cluj-Napoca din Iași. Cred că a fost benefic pentru mine, pentru ce am învățat acolo și practic, cumva te definești și ca specialist ulterior.

– Era o perioadă, cred că este și acum, când se făcea „turism medical” la Cluj, pe partea oncologică.

Tendința asta persistă și azi. Evident că institutele regionale de profil de oncologie sau de alte specialități o să aibă o adresabilitate mult mai mare față de spitalele județene, municipale. Dar, cred că ce este important de știut este faptul că orice tratament oncologic care se face într-un institut, se face și într-un spital județean, totul fiind decontat prin casa de asigurări. Pacientul beneficiază de același tratament de care are parte într-un institut oncologic.

– Totuși, care-i diferența?

E vorba de partea de resursă umană. Practic, asta este important pentru un pacient. Evident, nu ne putem compara cu un spital care face numai oncologie, adică acesta e profil de institut de oncologie plus specialitățile conexe.

– Dar este institut oncologic și la Iași…

Este și la Iași, ceea ce e foarte bine, pentru că e normal să existe un centru de excelență într-o zonă. Dar pacientul din-un X județ poate beneficia de același tratament, de aceleași servicii în județul lui, fără să fie nevoit să facă distanțe de sute de kilometri pentru un tratament de o oră, două ore cât durează practic administrarea. E vorba și de percepția în societate civilă. Aici trebuie cumva lucrat puțin.

– În ce sens?

Oamenii, evident, dacă înțeleg și dacă au parte de un discurs medical, empatie, o compasiune a medicului, a personalului medical asemănătoare cu ceea dintr-un institut, vor alege să vină să facă tratamentul sau să își facă investigațiile fără nici o problemă și în județele de reședință să spun.

– În general, percepția publică este că un diagnostic oncologic echivalează cu o condamnare la moarte. Este eronat?

Percepția asta, evident, este adânc înrădăcinată în mentalul populației, să spun așa. Dar nu este justificată pentru că acum câteva zeci de ani, în momentul în care se punea diagnosticul de cancer, o boală tumorală malignă, opțiunile terapeutice erau limitate. Dar foarte mult contează și momentul prezentării la spital. Una este când vorbim de o boală într-un stadiu incipient, cu potențial curabil, chirurgical și alta este când vorbim de o boală diseminată, local avansată sau metastatică, unde din esență trebuie început tratamentul sistemic. Și, evident, orice tratament vine cu niște toxicități. Și atunci există frica efectelor adverse ale tratamentului. De aici pleacă una din marile probleme. Pentru că nu există medicament sau nu există substanță care să nu aibă un efect advers. Evident, contează foarte mult și bagajul de boli pe care îl are pacientul. Una este când vorbim de un pacient care e fără comorbidități și alta e când vorbim și de alte patologii. Când peste toate acestea vine un diagnostic oncologic, apare un sindrom depresiv.

– Dar un tonus bun, un psihic bun, ajută?

Evident. Este și demonstrat aspectul acesta, impactul psihologic asupra răspunsului la o boală. Și aici nu vorbim numai de partea oncologică, în principiu un mental puternic, o stare de optimism influențează într-un sens pozitiv evoluția unui boli, a unei patologii. Eu le spun pacienților că dacă te gândești că o să fii bine, e o șansă foarte mare să influențezi într-un sens pozitiv parcursul. Dacă din punct de vedere mental un pacient e căzut atunci poți să spui uneori că te lupți cu morile de vânt.

– Nu ați răspuns la întrebarea cum ați ajuns la spitalul din Piatra Neamț…

Tot timpul am gândit că trebuie să merg să muncesc acolo unde este nevoie și este important să fie o distribuție în țară care să asigure o echitate, ca să spun așa, a serviciilor medicale, pentru că populația României nu este numai în trei județe. Și trebuie să mergi să lucrezi acolo unde este nevoie, e important să vezi și să încerci locuri noi. După ce am terminat rezidențiatul am lucrat 2 ani la Spitalul Județean Galați, apoi, din iunie 2024, am venit la Piatra Neamț.

– Așa stând lucrurile, unde vă vedeți peste 10 ani?

Eu sper că tot la Piatra Neamț, pentru că de asta am venit aici. Este un oraș foarte frumos, mai liniștit și foarte verde.

– În actul medical elaborat, științific, mai are loc și intervenția divină?

Evident că partea aceasta, de credință, joacă un rol important. Pacientul tot timpul o să pună și pe fond divin anumite răspunsuri terapeutice, anumite minuni care se întâmplă la spital. Nu zic, poate există și o componentă divină în tot amalgamul acesta de factori. Cert este că tot timpul este o componentă individuală. Și o boală se manifestă diferit și în funcție de om, pentru că suntem diferiți ca și organism, ca structură. Chiar dacă e aceeași boală, se poate manifesta diferit și atunci există discrepanța asta: câteodată ai un pacient la care te aștepți să meargă bine și nu merge bine și ai un pacient la care poate te aștepți să meargă mai prost pentru că s-a prezentat cu un prognostic nefavorabil, care răspunde fabulos. Deci, e clar și o componentă legată de om pe lângă toate tratamentele disponibile.

– Totuși, care este cauza afecțiunilor oncologice?

Trebuie să înțelegem că boala oncologică nu are o cauză bine stabilită, e un cumul de factori la mijloc și, practic, nu trebuie să uităm că patologia oncologică, deci cancerul, pleacă de la o celulă de-a noastră care suportă o mutație și devine rebelă. Și asta se întâmplă din varii motive. Sunt atâția factori care predispun la carcinogeneză, la formarea celulelor tumorale, fumat, alimente, mediul profesional. Un pacient care lucrează 30 de ani în mină e mai predispus să facă cancer bronhopulmonar, decât un pacient care fumează pentru că e expunerea profesională. Deci e un cumul de factori care, amestecați în joben ca să zic așa, poate să declanșeze boala tumorală. În vremuri străvechi incidența mare era pe boli infecțioase, nu existau tratamente, pacienții nu apucau să facă tratament antibiotic să poată scăpa. După descoperirea antibioticelor a scăzut incidența, mortalitatea, prin boli infecțioase, în schimb a crescut speranța de viață. Și cu cât a crescut speranța de viață, cu atât a început să se dezvolte patologia tumorală. Înainte, oamenii nu aveau timp să dezvolte patologia tumorală pentru că nu ajungeau la vârsta la care să diagnostichezi o tumoră. Și de aceea acum incidența este foarte mare.e

– Dar sunt și cazuri la copii sau persoane foarte tinere…

Sunt anumite patologii tumorale, în special cele hematologice, leucemiile, limfoamele, care se dezvoltă preponderant la tineri și într-adevăr incidența e mai mare acolo. Deci e clar că sunt niște factori care predispun la apariția anumitor boli. Poate să existe și o componentă genetică implicată pe anumite tumori.

– În ce privește alimentația, putem preveni apariția bolii prin eliminarea unor alimente, de exemplu carnea roșie?

Eu nu sunt nutriționist, dar din punctul meu de vedere sunt multe mituri care s-au propagat și acum cu toată tehnologia, cu social media și cu rapiditate în care se propagă informația în ziua de azi, evident, nu ai voie să mănânci diverse. Este foarte bine că acum informația e disponibilă și pentru pacient și pentru aparținători. Dar sunt și foarte mituri care s-au propagat. Inclusiv cu vitaminele, cu tot felul de preparate care ar susține glucoza și așa mai departe, care ar susține creșterea tumorală. Păi, în principiu, în cazul acesta nu ar trebui să mai mâncăm nimic, căci toate au vitamine, toate au glucoză, toate au… Și nici regimurile spartane de înfometare nu sunt ok. Deci, nu s-a dovedit că ar aduce un beneficiu și nu există studii făcute care să-mi arate că, într-adevăr, e benefică sau nu-i benefică retragerea din consum a unui aliment anume. Practic, sunt multe speculații care cumva s-au propagat și odată ce ai aruncat piatra în apă… E greu după aceea să mai oprești bulgărele. Folclorul circulă mult mai repede decât informația corectă.

– Deci, în principiu, nu ar fi nici o interdicție alimentară…

Am observat că în județul Neamț speranța de viață e destul de mare și din nefericire unii, poate și la 85 de ani, au ajuns și la oncologie. Și îi mai întreb pe pacienți când au nelămuriri referitoare la regimul alimentar, cum trăiau oamenii înainte până la 90 de ani? Ce mâncau? Mâncau de toate. Deci este nevoie de un regim alimentar echilibrat, moderat, nu trebuie să faci carență nutrițională pe un anumit aliment. Dacă mănânci doar porumb o săptămână, nimic altceva, cum vrei să ai vigoare, cum vrei să ai vlagă? Practic, prin regimul respectiv îți faci mai mult rău. Deci trebuie mâncat echilibrat, din toate, cu moderație, fără excese. Și atunci, organismul își primește toți nutrienții. Totul trebuie făcut cu atenție, fără exces.

– Sunt pacienți care deși au venit la medic, ulterior au refuzat tratamentul?

Decizia de a face un tratament sau nu, evident că depinde de pacient. Eu propun. Unde am opțiunea, pot să propun și câte două, trei tratamente, iar pacientul poate alege pe care dorește să-l facă. Sunt efecte adverse la fiecare, în funcție de toxicitatea aferentă, comorbidității pacientului… Și eu propun, dar tu poți alege dacă faci sau nu tratamentul. Și pacientul alege. Asta recomandă ghidurile de bună practică la nivel internațional. Sunt pacienți care nu vor un anumit efect advers. Și atunci spun, dacă facem tratamentul care ar trebui să fie optimal, astea sunt efectele adverse, nu am cum să le evit. Și pot să fac un alt tratament care nu are efectul acesta, dar nu e același ca și eficacitate. Pacientul trebuie să știe, să fie informat că efectul respectiv o să apară și nu are cum să-l evite.

– Și aici punctăm comunicarea medic-pacient.

Da, este foarte importantă comunicarea cu pacientul. El trebuie să știe și să fie în cunoștință de cauză. Așa cum am spus, tratamentul este același, indiferent de clinica sau spitalul unde îl faci, că e la Viena, la Paris sau la Piatra Neamț. Ceea ce face diferența și contează foarte mult, este comunicarea cu pacientul. Asta este foarte important. O comunicare bună cu pacientul crește și complianța la tratament. Pacientul, dacă are încredere în medicul respectiv, o să fie mult mai compliant la tratament, va adera mai bine la tratament și răspunsurile tratamentului pot fi influențate.

– Ați vorbit de comunicarea medic-pacient. Reciproca este valabilă?

La mine ușa e tot timpul deschisă. Pacientul, dacă are vreo problemă, el mă găsește. Cât timp sunt la spital, mă găsește dacă are o neclaritate și vrea să discute cu mine. Trebuie să ne gândim și la faptul că într-un institut oncologic unde există și rezidenți, evident că altfel merg treburile, volumul de muncă e cumva altfel dispus, împărțit. Într-un spital județean ești tu, medicul curant, și atât. Chiar eu le spun să se informeze și dacă au nelămuriri să nu ezite să mă întrebe. Eu oricum le explic ce presupune tratamentul, cum se administrează, efectele adverse și așa mai departe. Le spun să citească prospectul medicamentului că e disponibil, acum îl vezi, îl găsești, și descrie în detaliu tot ce se poate întâmpla. E foarte bine să-l citești pentru că, da, e dreptul omului să se informeze. Un tratament trebuie să fie consimțit. Eu cred că orice pacient trebuie să știe ce face și când te duci undeva trebuie să cunoști toate datele problemei.

– Cum a fost acomodarea la noul loc de muncă de la Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț?

Eu am venit la Piatra Neamț pentru că aici a fost nevoie de un oncolog. Am venit cu inima deschisă și mă înțeleg foarte bune cu colegii mei. Există o comunicare bună, în general în spital, nu numai referitor la secția în care lucrez. E foarte importantă partea aceasta multidisciplinară, deoarece acum nu mai suntem în epoca în care doctorul și trata, și opera, făcea șapte specialități. Acum sunt specialități bine definite în care fiecare își face bucățica lui. La cum a evoluat medicina, nu mai are cum să facă un singur doctor tot. De aceea e foarte important să ai colegi, să te înțelegi. Când vine la spital, de multe ori un pacient este multidisciplinar, nu vine numai cu o singură patologie. Și atunci e important să te înțelegi. Eu cred că treaba asta ține în primul rând, de noi, ca și medici, să punem rotițele în mișcare. De altfel, așa trebuie să fie în orice unitate spitalicească. E o chestie de normalitate și asta ține numai de noi să o facem.

– În concluzie, ce este important de reținut?

Cel mai important pentru oameni, pentru societatea civilă, speranța mea este să se înțeleagă că serviciile medicale, din punctul meu de vedere, ar trebui să fie la fel. În orice județ din țară să fie la fel ca în centrele mari universitare. Și asta pur și simplu cred că ține de percepția pe care o au oamenii și, evident, de calitatea actului medical. Dacă actul medical se desfășoară cum trebuie, atunci și pacientul va veni la spital. Adresabilitatea pacientului, evident, ține și de partea medicală.

– Ce își dorește doctorul Radu?

Lucrând în domeniul oncologic și văzând atâția pacienți, diverse cazuri, îți dai seama că dacă ești sănătos, nu ai de ce să te plângi și, în principiu, trebuie să fii mulțumit cu ceea ce ai. Bucuria poate să fie în cele mai minimaliste lucruri.q

A consemnat Gabi SOFRONIA