Lăsatul Secului pentru Postul Crăciunului este o zi plină de tradiții și obiceiuri frumoase. Această zi marchează începutul perioadei de post din calendarul creștin-ortodox. În această zi, credincioșii se reunesc alături de familie și prieteni pentru a se ospăta, înainte de intrarea în post. Cu voie bună, în jurul mesei, rudele, prietenii se iertau pentru a intra în post mai „curați”. În aceeași perioadă, erau serbați Filipii de toamnă. Era o sărbătoare ținută în unele sate numai de femeile măritate sau rămase văduve, în perioada 12-17 noiembrie. Ele nu munceau nimic. Lăsatul Secului de Crăciun este momentul de trecere către Postul Nașterii Domnului. În data de 14 noiembrie Calendarul creștin-ortodox marchează această sărbătoare ce are o puternică încărcătură spirituală în cultura populară românească. Este o sărbătoare a abundenței culinare, cu mese îmbelșugate și obiceiuri păstrate cu sfințenie, dar și cu interdicții și superstiții ce aveau rolul de a proteja familia și gospodăria.

Obiceiurile de Lăsatul Secului

De 14 noiembrie, nu se muncea nimic, țăranii crezând că vitele lor vor fi ferite de mușcătură de șarpe și de lup, scria etnologul T. Pamfile. Se spunea că cine lucrează în această zi, îl prind frigurile tot anul. Se putea prevedea vremea în ziua de Lăsatul secului. Unii cunoșteau cum va fi iarna, grea sau ușoară, după pieptul găinii. Dacă pieptul era gros, atunci iarna se anunța grea. Iar de era subțire, transparent, se anunța o iarnă ușoară și o vară mănoasă. Prin multe sate se mai păstrează obiceiul Spolocania ce urma Lăsatului de sec. Spolocania era un obicei practicat la începutul postului, în care gospodinele spălau vasele pentru a le curăța de grăsimi și a le pregăti pentru zilele de post. În unele zone, oamenii evitau să consume alcool sau preparate din carne în ziua de Spolocanie, crezând că, astfel, vor intra curați în perioada de post. După masă, toate oalele se puneau cu gura în jos, având credința că toți ai casei vor fi feriți de orice pagubă. După lăsatul de sec se adunau toate oasele și resturile de mâncare, se puneau într-o față de masă, iar a doua zi se aruncau afară spre răsărit, rostind: „Păsările cerului! Eu vă dau vouă hrană din masa mea, cu care să fiți îndestulate și de la holdele mele oprite!“

 Tradiții de Filipii de Toamnă

În credința populară, Filipii apărau casa de rele, de primejdii, de foc, de lupi, de șerpi. Prin unele părți se credea că Filipii sunt niște sfinți mai mari peste fiarele sălbatice sau peste lupi. Se spunea că Sf. Petru poruncește câinilor lui să mănânce vitele celui care nu ținea aceste zile. Filipii era o sărbătoare populară care se ținea de sătenii de altădată cu trei zile înaintea fiecărei lăsări de post. Astfel, trei erau serbați toamna, în ultimele zile ale dulcelui dinaintea Postului Crăciunului. Aceștia sunt mai buni, scria etnologul Th. Speranția.

În credința populară, Filipii au fost niște apostoli care, pe vremea prigonirilor în contra creștinilor, au fost dați într-o groapă cu lupi, de unde au scăpat nevinovați. Legendele populare urmau firul poveștii apostolice… Se credea că toți Filipii te mai pot ierta, dar Filipul Șchiop (21 noiembrie), niciodată. Această sărbătoare o țineau femeile și bărbații, iar mocanii o țineau atâtea zile câți cai aveau. De obicei se ținea trei zile, pe 12, 13 și 14 noiembrie. Ca să mai scape de ele, părinții le mai dădeau copiilor la căsătorie câte o zi de ținut. Prin alte sate, Filipii erau serbați patru-cinci zile, însă nu una după alta. Fiecare noră era datoare să țină atâtea zile câte a ținut soacra sa.

Obiceiuri la Începutul Postului Crăciunului

Pe 15 noiembrie începe Postul Crăciunului. Din rânduielile bisericești aflăm că acest post se încheie pe 24 decembrie. Durata postului este de 40 de zile și ne amintește de postul lui Moise de pe Muntele Sinai. Atâtea zile a postit și Moise, având speranța că va primi cuvintele lui Dumnezeu scrise pe Tablele Legii. Astfel, creștinii postind 40 de zile, se învrednicesc să primească Cuvântul Domnului în sufletul lor.

Rânduieli și dezlegări în Postul Crăciunului

După rânduiala creștină, în perioada Postului Crăciunului, miercurea și vinerea nu se mănâncă gătit cu untdelemn si nu se bea vin. Cine poate, în aceste două zile se postește până la ora 15-16. Atunci se poate mânca hrană uscată sau legume fierte. Daca se întâmplă ca miercuri sau vineri să fie praznicul vreunui sfânt care are Priveghere, este dezlegare la untdelemn, la vin și la peste. Și dacă se va întâmpla pomenirea sfântului al căruia este hramul Bisericii, miercuri sau vineri, de asemenea se mănâncă pește.

Dezlegări le pește în Postul Nașterii Domnului

În perioada 15 noiembriee-24 decembrie, creștinii care postesc își pot reface forțele mâncând pește în următoarele zile:

– 21 noiembrie – † Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (Vovidenia);

– 25 noiembrie – de Sf. M. Mc. Ecaterina;

– 3 decembrie – † Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica și Căldărușani;

– 5, 6 decembrie – de Sf. Cuv. Sava cel Sfințit și † Sf. Ier. Nicolae;

– 9 decembrie – Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Sf. Ana

– 12 decembrie, † Sf. Ier. Spiridon, ep. Trimitundei, făcătorul de minuni

În fiecare sâmbătă și duminică, până pe 15 decembrie

Tradiții Ajunul Vovideniei

Încă din cele mai vechi timpuri, Biserica Creștină a sărbătorit praznicul Aducerii Maicii Domnului la Templu. Se spune că împărăteasa Elena (prăznuită la 21 mai) a zidit o biserică închinată acestei sărbători a Maicii Domnului chiar în templul din Ierusalim. În popor această sărbătoare era cunoscută sub denumirea de Vovidenia. Este unul din Praznicele Împărătești ale Bisericii Ortodoxe, sărbătorit la 21 noiembrie. În credințele străvechi, se credea că într-o zi de Ovidenii s-a născut Domnul Hristos. Se spunea că în această noapte, de 20 noiembrie, cerul se deschide și vitele vorbesc. Exista credința că în această noapte pot fi văzute flăcările albastre ale banilor îngropați, iar asupra locurilor unde erau îngropate comori puteau fi văzute flăcări.

În noaptea din Ajunul Vovideniei se punea într-o strachină apă la privegheat. De strachină se lipea o lumânare aprinsă. De cu seară oamenii, băteau o sută de mătănii, la miezul nopții altă sută și în zorii zilei, alta. Această apă privegheată era considerată de mare ajutor pentru cine se spăla cu ea. Era folosită pentru sănătatea trupului și pentru protecție împotriva răutății omenești, scria etnologul T. Pamfile. În seara de Vovidenie se proorocea anul ce urmează. Dacă pe cer puteau fi văzute stelele și era senin, frumos, anul va fi rău. Iar dacă va fi ninsoare, lapoviță, un ger sec sau promoroacă, anul care vine va fi bun.