Vovidenia este însoțită de puterea luminii, a focului, a vederii, a viziunii.
Se credea că în noaptea de „Vovidenie” comorile ascunse ard cu flacără albastră, cerurile se deschid iar fetele „văd” chipul ursitului în fântână, la lumina albă a unei lumânări.
Oamenii petreceau noaptea cu lumină, lumânări şi focuri aprinse, privesc cerul şi fac previziuni asupra vremii şi rodului noului an.
Tradiția populară se crede că, dacă în această zi este vreme caldă, anul ce urmează va fi unul rodnic, cu zile blânde și însorite.
În această zi din Postul Nașterii Domnului este dezlegare la pește.
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului – tradiții și obiceiuri
Pe 21 noiembrie, Biserica Creștin Ortodoxă sărbătorește Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, o zi cu semnificații spirituale și religioase respectate de creștini de peste 1400 de ani.
Acest eveniment, cunoscut și sub numele de Vovidenie, marchează un moment de lumină în perioada întunecată a iernii și este încărcat de credințe și practici străvechi creștine, dar și precreștine.
Conform tradiției creștine, la vârsta de trei ani, Sfânta Fecioară Maria a fost adusă de părinții săi, Ioachim și Ana, la Templul din Ierusalim, ei împlinindu-și astfel făgăduința față de Dumnezeu, „să aducă în dar lui Dumnezeu pe cel născut. Ei au mers cu cinste la biserică, ducând într-însa pre Biserica lui Dumnezeu cea însuflețită, pre prunca cea de trei ani, Prea curata Fecioară Maria”. Viețile sfinților
Semnificația pierdută a numelui Vovidenie
În limba rusă, termenul „vývedenie” semnifică „intrare” și este asociat cu sărbătoarea religioasă a Intrării Maicii Domnului în Biserică.
Pe de altă parte, unii lingviști sunt de acord că în limba română veche, „Vovidenia” sau „Văvădenie” poate fi tradus ca „cel/cea care se arată”.
Această denumire ar putea avea legături atât cu tradiția religioasă, cât și cu obiceiuri păgâne străvechi.
O credință populară spune că, în noaptea de 21 noiembrie, tinerele necăsătorite pot „vedea” chipul ursitului reflectat în apa unei fântâni, la lumina albă a unei lumânări aprinse. Acest ritual simbolizează dorința de cunoaștere a viitorului și de a răspunde unei întrebări chinuitoare pentru tinerele de altădată, aceea dacă se vor căsători și cu cine.
Vovidenia – Lumina sufletelor de pe Pământ și din Ceruri
Se spune că în noaptea de Vovidenie, cerurile se deschid, iar îngerii coboară pentru a alunga duhurile rele. Este o noapte în care rugăciunile capătă mai multă forță, iar lumânările aprinse aduc protecție și lumină sufletelor pelcate dintre noi.
Cei care sufereau de boli de ochi vegheau lângă o strachină cu apă și o lumânare aprinsă, considerând că apa astfel sfințită capătă puteri vindecătoare.
În această zi, se aprind lumânări pentru sufletele celor care au murit fără lumânare, iar rudele lor dau de pomană pentru odihna acestora.
În tradiția de veacuri, în această zi se aprindeau lumânări și pentru copiii morți nebotezați- și se rugau să fie binecuvântați cu alți copii. Se aprindeau și pentru oamenii înecați și morți fără lumânare- se făceau in aceasta zi praznice și li se împărțeau pomeni. Se făceau praznice și pentru cei care au murit de moarte năprasnică.
Fiind o sărbătoare care cade în Postul Crăciunului, Vovidenia aduce dezlegare la pește, oferind credincioșilor prilejul de a marca evenimentul printr-un festin simplu.
Obiceiuri și superstiții
Protecție împotriva spiritelor rele: În noaptea de Vovidenie, casele erau protejate prin ungerea ușilor și ferestrelor cu usturoi. De asemenea, focul nu trebuia stins pe tot parcursul nopții.
Ritualuri magice: Se crede că în această noapte vrăjitoarele își încep acumularea de puteri, iar fetele tinere pot descoperi, prin practici magice cine le va fi ursitul.
De asemenea, în Calendarul popular ziua este legată de Filipii de iarnă, protectori ai lupilor. Se credea că este bine să se respecte această zi pentru a fi protejați de atacurile lupilor.
Tot acum încep să vadă și vrăjitoarele, care încep să-și acumuleze putere demonică.
Mesajul spiritual al Ovideniei
Sărbătorile Vovidenie, Filipii de Toamnă, Noaptea Strigoilor de Sântandrei și Sânnicoară (Moș Nicolae) alcătuiau în lumea străbunilor noștri (13 noiembrie – 6 decembrie), un spațiu magic, un ritual de înnoire a timpului. Unii etnologi considerau această perioadă sinonimă cu Anul Nou dacic.
Vovidenia este o sărbătoare a luminii și a speranței, o chemare la rugăciune și comuniune cu divinitatea.
Este momentul ideal pentru a aduce mulțumiri și cereri de binecuvântare pentru sănătatea copiilor, pace sufletească și iertarea păcatelor celor adormiți.
Prin respectarea tradițiilor de Vovidenie se credea că oamenii vor avea parte de o lumină aparte în viața lor.
Hramuri de Vovidenie în județul Neamț
Schitul Hangu
În zona Hangu a existat Mănăstirea Buhalniţa, numită şi Schitul Hangu, având hramul Intrarea în biserică a Maicii Domnului. A fost rezidită în 1627 de Miron Barnovschi. Din secolul al XX-lea devine biserică de mir.
Mănăstirea Peştera din comuna Gârcina a fost înființată în anul 1993, mai întâi ca schit, apoi ridicată în anul 2002 la rang de mănăstire.
Slujba de sfinţire a Bisericii cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului“ a fost oficiată în data de 13 septembrie 1997 de către PF Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, însoţit de un sobor de preoţi şi diaconi.
Schitul Țibucani
Biserica monument istoric, cu hramul “Sfânta Maria Magdalena” este ctitoria spătarului Iordachi Cantacuzino Deleanu. Ea a fost construită în anul 1774 din lemn de stejar, pe temelie de piatră, în formă de cruce.
Lângă turnul clopotniţă mai există o altă biserică având hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, construită pe temelie de piatră în anul 1935, cu arhitectură caracteristică secolului al XX-lea. Aceasta a fost în ultimii ani într-un proces de consolidare, fiind îmbrăcată în exterior în şindrilă din lemn şi pictată în interior în frescă.
Schitul Vovidenia
La Schitul Vovidenia se roagă credincioși, călugări, preoți, sihaștri de peste trei sute de ani de existenţă. Este un reper spiritual în marea carte a istoriei Moldovei şi a Bisericii creștin ortodoxe româneşti.
Ctitorită de vrednicul episcop Ioanichie al Romanului în secolul al XVIII-lea, Vovidenia reflectă tradiția isihastă a ierarhilor moldoveni de acum două-trei secole. Această ctitorie vlădicească stă mărturie pentru influența spirituală profundă a monahismului în cultura religioasă a vremii.
Manuscrisele păstrate la Vovidenia, unele redactate chiar în acest așezământ călugăresc, acoperă teme variate – istorie, filocalie, omiletică, tipiconal-liturgică – și ilustrează preocupările cărturărești ale monahilor de aici, care viețuiau aproape de obștea starețului Paisie de la Neamț.
Alături de episcopul Ioanichie, un alt mare ctitor al Vovideniei a fost voievodul Constantin Racoviță al Moldovei, care a sprijinit schitul oferindu-i privilegii și scutiri de dări, consolidându-i rolul spiritual și cultural.
M.N.
