„Istoria românilor este istoria unui popor statornic, plămădit unitar în vatra vechii Dacii” – conf. univ. dr Mircea Mușat
De când e lumea și pământul, VOTUL a fost un premiu, o recompensă pentru învingători, dar și… o sancțiune pentru cei învinși. La orice competiție, indiferent de izul ei, la linia de start se adună, și „forțoșii”, și „bicisnicii”. Uitați-vă la cei 14 candidați admiși pentru tronul de la Cotroceni, sunt egali între ei? Nicidecum. Unii, sunt cum sunt, alții sunt mai altcum. Cum deschid gura se desconspiră. Nu mai e nevoie să spună cât a luat la „bac”, la matematică. Votanții, ochi și urechi, bagă la cap, pe cine să conteze, restul haști!
Completare: Votul îndeplinește funcții importante pentru consolidarea democrației exprimând voința poporului, responsabilitatea politicienilor, legitimează conducerea statului! Că lucrurile nu stau chiar așa, o știe toată lumea. Prima țară din Europa care s-a agitat „până peste poate”, pentru legea electorală a fost Franța, sora mai mare latină a noastră. Țara lui Voltaire are la activ mai multe revoluții și tot de acolo s-a auzit strigând de pe baricade: „Libertate, egalitate, fraternitate” sau moarte! La români, deviza completă a Revoluției Franceze se descompune comic-absurdist, parțial. La noi, mioriticii circulă principiul „Noi și ai noștri”. Nu ajunge? În Țările Române despre unire, parlament, și camere se discută de mult timp. Și în glumă și în serios. În 1884, când pe scândura Naționalului din București se juca piesa de moravuri „O scrisoare pierdută”, protipendada târgului Piatra Neamț a înghețat. Era convinsă că se referă la pietreni.
Mulți candidați cu idei puține
Cârcotașii de serviciu, pretind că actualele alegeri electorale se vor termina în „coadă de pește”. Traducere? „Victoria la alegeri va fi un eșec”! Ce, nu s-a mai întâmplat?. Mai grav este că întreaga clasă politică, mass-media și autoritățile europene au acceptat frauda și abuzurile guvernului Năstase. Erau abuzuri prin care se ușura sarcina celor preocupați de distrugerea României.
După prăbușirea comunismului, cel mai important eveniment care i-a bucurat pe români a fost „Duminica orbului”, din 20 mai 1990. De ce? Au mers la vot. Primul vot liber, democratic. Rezultatul procentual? O participare masivă, 86,19% din alegătorii votanți înscriși pe liste. Niciodată absenteismul n-a fost atât de mic. Practic pentru FSN s-au prezentat la urne: 9 runde de alegători pentru alegerile locale – 1990, 1992, 2000, 2004, 2008, 2012…, 9 runde pentru alegerile parlamentare – 1990, 1992, 1996, 2000, 2004…, 8 runde de alegeri prezidențiale – 1990, 1992, 1996…, la două referendumuri constituționale – 1991, 2003…, două referendumuri pentru demiterea președintelui României – 2007 și 2012: un referendum Constituțional și tot așa. Nimeni nu poate zice că în cei 35 de ani, nu s-a muncit cu ștampila, votul, mapa și urna. Și totuși, mai există oameni votanți nedeciși, nemulțumiți, dezorientați, ofensați. Și astăzi mai auzi celebrele vorbe ale Cetățeanului turmentat: „Eu cu cine votez?”. Vorba unui cărturar: „Masele fac istorie, dar nu știu mereu ce istorie fac”. Normal. Politica, nu este o știință exactă.
Toamna este anotimpul marilor speranțe
Și cum ne aflăm la sfârșitul toamnei așteptăm „Ziua Recoltei” sau nu o mai așteptăm că era „sărbătoare comunistă”. Atunci, mergem la vot că e an electoral și apar aranjorii, fripturiștii și mafioții sub acoperire, aflați de atâta timp la butoane. Clasa politică de la noi, nu este nici mai bună, nici mai rea, decât sunt cetățenii în general. Logica elementară arată că ar trebui să devenim mai buni pentru a spera ca aleșii noștri să fie altceva decât activități de partid. Ne-am săturat de replica: „Pe oricine ați vota, voi rămâneți aceeași!”
Vecinul meu, veteranul de război, mi-a suflat conspirativ peste gard, că vrea să-mi spună ceva. L-am așteptat pe banca de sub nuc, curios. A început așa: „M-am hotărât, îi scriu lui Iliescu o scrisoare deschisă cu toate mizeriile pe care le-am înghițit de la el. Am să-i spun așa: V-am votat de două ori, 1990 și 1992, cu convingerea că veți fi un bun conducător. Am greșit și îmi pare tare rău. Am decapitat un rău conducător care a dus țara la dezastru. A subminat economia națională, a suprimat cele mai elementare drepturi ale cetățenilor, a desființat biserici, a distrus proprietatea… Geaba au zis fanii lui Zâmbilici: e un om cu suflet, instruit și așezat. Goange electorale. S-a atins și de mame, a dus la moarte zeci de mame care nu doreau să mai aducă pe lume copii și acum regretăm. Domnule Iliescu, dacă îl regretă mulți pe Ceaușescu, când toți trăiam greu, azi, când o ducem și mai greu, ce spun oamenii despre dumneavoastră. Eu, personal, regret din toată inima mea că v-am votat de două ori” (Sursa: Monitorul de Iași – din 19 octombrie 1996).
Și s-a ținut de cuvânt. La a treia alegere, dl I. Iliescu a fost însoțit în campanie de Ilie Năstase pe care căuta să-l înregimenteze în partidul său și să-l aleagă primar general al capitalei. Pasența n-a ieșit. Tenismenul a fost luat la mișto de muncitorii din capitală cu salutul: „Să ne trăiți, d-le primar general!”, la care sportivul care ținea la glume răspundea: „Am să trăiesc dacă mă alegeți!” și nu l-au ales. Dar nici Nea Nelu n-a ieșit biruitor. Asta se întâmpla pe la 1996 când s-au „ciondănit” Iliescu, Constantinescu, Petre Roman și Nicolae Manolescu. Cei 4 la președinție au prezentat și metodele ce le vor lua pentru revigorarea Moldovei. Se înțelege de la sine, că discuțiile televizate s-au axat pe tema „Hai să ne aflăm în treabă!” Moldova a rămas tot neurnită din loc. Iașul n-a dat de 35 de ani niciun lider politic de calibru. Nu putea fi salvat de un critic literar, precum Nicolae Manolescu, nici de Petre Roman cel cu APACA și care considera România cum nu era.
„Ce-i scris omului în frunte e pus!” (Ion Creangă)
Lumea a ostenit. Se odihnește și așteaptă „ceva”. Cum premonițiile datează de 2.000 de ani, te poți aștepta la orice inovație. Unii vor război nuclear, curios, nu? Parcă ar fi o vizită până în parcul „Nicu Albu” din Piatra Neamț. Alții vorbesc deja despre o nouă epidemie ucigasă. Că și așa suntem prea mulți. Se vorbește, chinezii deja lucrează la un virus mai „tare”. Fără scăpare! Un japonez celebru, Francis Fukuyama, în felul său, se întreabă dacă a venit „Sfârșitul istoriei?”. Tipul e om greu, ocupă funcția de cercetător al centrului de cercetări RAND Corporation din Washington D.C. Cu cartea „Sfârșitul istoriei?” apărută în Editura „Vremea” în 1989, a dat naștere unei polemici, al cărei interes sporește de la zi la zi. Însăși opera sa din ultimii ani este centrată pe dezvoltarea tezelor, enunțate în acest eseu. În 1992, a apărut ”The End of History and the Last Man”, lucrare amplă, pe care n-o pricep mulți.
De „Sf. Dumitru” m-a repezit cineva până la păstrăvăria „Cheița” din Bicaz să omorâm un păstrăv. N-a fost chip, o aglomerație ca la meciul Steaua-Dinamo. La întoarcere, neavând ce face am numărat steagurile ca Pristanda. Steagurile arborate pe școli, cămine culturale, magazine sătești, că de, vin alegerile. Rezultatul? Slab tare. Dacă ne luăm după propaganda electorală din teritoriu, putem declara că lipsește cu desăvârșire. Oare chiar se îndeplinește zicala cu moartea sistemului electoral? Știți ceva despre „licurici” și „ocultă” și nu ne spuneți? Despre cei 14 candidați care au căpătat dreptul să se bată în voturi, pentru ca unul să fie președinte al României ar mai fi ceva de adăugat. Doi, din ei, au mai trecut prin asemenea emoții. Mircea Geoană, chiar a crezut că l-a prins pe Dumnezeu de picior. Ofuscat pe toți și pe toate a plecat la NATO unde s-a remarcat. A fost decorat cu Ordinul „Serviciul Merituos”. Și ca să facă o bună impresie a scris și o carte întitulată „Bătălia despre viitoarea Românie”. Cum n-am citit-o, țin „Ciocu’mic!” că așa-i frumos. Rămâne totuși impresia strașnică „A scris o carte!”. D-l Honor care participă pentru a patra oară, „la marea loterie”, numai de bine. Și-a dat și el seama, că mai mult nu se poate. Cât privește scrisoarea deschisă a vecinului meu veteran n-a mai ajuns la destinație. Motivul? A plecat „dincolo” autorul. Nea Nelu, mastodontul e de invidiat. Ăsta da candidat! Eu tot pe el îl votez!
Prof. Dumitru RUSU
