Suntem singurul popor latin care își prăznuiește ziua națională iarna, pe zăpadă, pe ger și zloată. Cine ne-a blăstămat atât de rău? Istoria Patriei, Cartea Neamului. Dacă o deschideți, aflați că la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, înaintașii noștri demni și viteji au strigat la unison „Trăiască România Dodoloață!”. Și dorința lor a devenit vecie. De la momentul istoric menționat deja a trecut un veac. Că unii distinși domni purtători de cămașă albă, sunt deranjați de frigul de afară, nu-i bai. În geroasa iarnă din 1917, când ostașii români înghețau în tranșee pentru unitatea neamului, nimeni nu i-a protejat. Dar baiul e altul. Suntem într-un an electoral foarte aglomerat. Votăm trei duminici la rând. Trebuie să mergem la Secția de votare de patru ori. Până acum am fost doar la locale. În perioada 24 noiembrie-8 decembrie a.c. la nivel național se vor desfășura, cele trei tururi de scrutin, pentru alegerea Președintelui României, respectiv a membrilor Parlamentului, care vor fi precedate de campania electorală și de alte acțiuni specifice procesului politic. În această situație „full” politică, când vom sărbători și România Mare? Chiar așa când? Când o bifăm, formal ca întotdeauna.
Votez! Deci exist.
Orice campanie electorală poate îmbrăca mai multe forme: poate fi corectă, în litera legii, dar poate fi și pătimașă, tulburătoare, răscolitoare. Când avem de-a face cu a doua formă, apar în societate vânătorii de greșeli cu aere brucăniene. Cine sunt aceștia? Un clan format din oameni instruiți, mari devoratori de mass-media, elevați în discursuri, cunoscători a mai multe limbi. Vorbesc tare să fie auziți, dar nu ridică tonul, un ton perfect civilizat, în disonanță cu noi, ceilalți, înfierbântați, gata să ne apărăm punctul de vedere chiar și cu o suculentă înjurătură.
Căutătorii de nod în papură despre care vorbim, își asumă rolul de observatori imparțiali ai vieții noastre politice. Fără de ei, nici nu s-ar putea. Opiniile și le exprimă de multe ori în paginile gazetelor și ceea ce nu încape acolo, în paginile despre care vă vorbeam, este continuat cu detașare în localurile constituite ad-hoc, în cluburi politice. Și cinicii contemplativi continuă: „Nu se va schimba nimic!”, „Va fi mai rău ca în 2024!”, „Goange electorale!”. M-a surprins enorm îndemnul acad. Leon Dănăilă, adresat votanților de la 24 noiembrie, de a pune ștampila pe numele Ciucă, că altfel ne paște haosul și incertitudinea. Este regretabil că un chirurg cu bisturiul de aur în mână, la vârsta de 91 de ani, poate avea asemenea păreri. Vă reamintesc că sunteți un mare om de știință dar nu știți Istorie. Averescu, Antonescu, Sănătescu, Rădescu, … toți au fost generali pricepuți, remarcabili, dar proști politicieni. Politic, toți au dat-o în bară. De ce? Se știe. Politica e altă mâncare de pește. Cârcotașii de astăzi își încep recitalul cam așa, ”Iliescu, Constantinescu, Roman, Manolescu (Dumnezeu să-l ierte!), au demonstrat că au o consistență politică, dar încă din premisele de la care pleacă în programele lor electorale, nu sunt tangențe unei realități care nu se pliază pe cerințele lor”. Și gata castelul din carton s-a dărâmat. În plină campanie electorală apele nu se limpezesc nici acum. Un exemplu? Dl. Geoană, independentul, la începutul campaniei electorale pentru președinți a fost primit cu teamă de restul concurenților. Venea din State, se pare cu dosar „beton”. Analiștii grăbiți l-au așezat în vârful piramidei și îl suspectau. Cu trecerea timpului, funcția de adjunct la NATO a devenit pur decorativă, unul dintre acele fotolii inventate pentru a lăsa impresia de democrație și conducere colectivă. Cine a citit articolul „Ticăloșia extraparlamentară” semnat de Mircea Mihăieș, în gazeta România liberă, din 8 noiembrie 2024, își schimbă total părerile despre „Prostănacul” lui nea Nelu. Așa aflăm că „drama lui Geoană provine din faptul că nu e nici suficient frust, nici suficient de intelectual. Oriunde l-ai pune, constați că e prost plasat. E imaginea clasică a neterminatului. Geoană e genul de politician care pierde și atunci când concurează singur. Geoană s-a topit încetul cu încetul. Lipsit de forță și de viziune…”. E criticat aspru de tot. Ne reamintește de noaptea în care s-a culcat președinte de țară și s-a trezit strigând „Mihaela, dragostea mea!”
Patriotismul de camuflaj
Toți cei 14 candidați la funcția de președinte sunt patrioți. Toți, țin mâna la inimă când se intonează Imnul de stat al României și se gândesc la mită, abuz și hoții, după căftănire. De la nevinovatul cântecel cu „iaurt și gogoșele”, până la curcanul lui Bârzoi, nu mai e decât un pas. În decursul celor 35 de ani de democrație s-a furat industrial, cu eleganță, și cu mâna până la cot. Cine a furat? Ăi ce au strigat: „Hoții! Hoții! Hoții!”. Că lucrurile stau așa și nu altfel o dovedește următoarea situație statistică. Cu 20 de ani în urmă – la 2004 – candidau pentru funcția de primar al municipiului nostru următorii tovarăși: Ion Rotaru, Gheorghe Ștefan, Vasile Ouatu, Ioan Mancaș, Ion Onisei, Cristian Liciu… Toți candidații ne voiau fericiți și ne zâmbeau din tablourile însoțite cu îndemnuri sincere de tipul: „Stop sărăcia! Stop hoții și hoția!”, „Împreună pentru adevăr și dreptate!”, „Votați cu inima!”, „Ai încredere în votul tău”. Tot târgul Pietrei era plin cu portrete zâmbitoare. Din fața Școlii „Elena Doamna” până în fața cârciumei de la Sarata, erau „expuse” 55 de tablouri bust cu chipul candidatului Ouatu. Sub tablou scria cu litere majuscule – „Un om de cuvânt”. Un helicopter de mici proporții a aruncat „manifeste”(fluturași) cu date despre candidat. De unde am prezentele date oferite cu dărnicie? Din ziarul local – „Ceahlăul” din 31 mai 2004. Citiți-l și dvs! Dacă tragem linie și socotim, aflăm că scumpul nostru municipiu, astăzi e „pe dric”. Nu mai este municipiul industrial, ci unul comercial. Vinde floricele. Populația a îmbătrânit. Peste tot numai mall-uri străine iar foștii candidați la primărie au dispărut din peisaj. Toți! Pe vreme societății socialiste multilateral dezvoltate pietrenii au avut un primar „de legendă”, numit Batin. Provenea dintr-o etnie minoră, certată cu munca și curățenia, nici ochelari de intelectual nu purta. Omul nostru promovat prin alegeri electorale a luat hotărârea în serios. Și-a suflecat mânecile și la muncă. Își începea ziua de slujbă vis-a-vis de Biserica „Sf.Gheorghe” din Piatra Neamț, unde se forma coloana de autobuze pentru Săvinești. Controla dacă taxatoarele au măturat mașinile. Apoi cobora spre centrul târgului și stingea luminile la magazinele sexoase. Evident că șmecherii târgului îl considerau pe primar fraier, dar el și-a căutat de treabă, stimat de gospodari. Și astăzi auzi: „Când era primar Batin, asemenea dezmăț nu vedeai! Pe atunci era ordine!” De ce oare? Dădea cu măturoiul.
Viața merge înainte deși șchioapătă tare
Cu cât ne apropiem mai mult de finala campaniei electorale ne dăm seama mai bine că nea Mitică din vremea lui nenea Iancu e printre noi. Peste tot numai Mitici, cel puțin așa pretind analiștii galonați. Dotați cu șiretenia necesară unui astfel de personaj. Șmecherie au și Lache și Mache, care fac parte din coteria candidatului principal. Apatici și fără imagine, candidații la președinție vorbesc mai mult prin intermediari. Ducem vorba de la Ana la Caiafa. O ascultăm pe Ana Birchall, cum îl beștelește pe „Prostănacu”: „Mă amuză cât de mincinos patologic, poate să fie Geoană. Probabil că a observat că pierde”. Lasconi susține peste tot că e amenințată cu moartea iar Regele Cioabă vrea „s-o agațe”. Politic, să fim înțeleși. George Simion are legături cu fioroșii spioni ruși, i s-a interzis intrarea în Republica Moldova și Ucraina. Avea dreptate Kelemen Hunor când a spus: „Brucan a fost extrem de optimist când a…”. Citește: vorbire sterilă și mahala. Atât! Nimic palpabil, concret.
Și pentru că, nu v-am răspuns la întrebarea din titlu, o fac acum, telegrafic. Orice român cu bun-simț, exceptându-i pe nedeciși, mofturoși și absenteiștii de profesie își doresc un președinte „trăsnet”. Adică, un occidental (model), un bărbat carismatic tip Bill Clinton în anii săi de glorie, deștept precum Carter, și un gospodar de tip comunist. Atâta timp cât au fost desființate și dezbaterile politice între candidații la președinție, ce să mai pretindem democrație? E prea abruptă ruptura dintre alegători și aleși. Trăim, e clar vremuri cumplite pentru democrație și nici măcar nu recunoaștem.
Deși aproximativ 50% din candidații la președinție sunt niște onorabili necunoscuți pentru majoritatea votanților îmi vine să râd. Să vă spun un banc. Nea Vasile, tractoristul satului, a venit acasă rupt de muncă și a băgat „coarnele în pernă”. A sforăit până în crucea nopții, când telefonul a început să țârâie. Mânios foarte a ridicat receptorul să vadă, ce s-a întâmplat. La capătul firului o femeie. Ce dorea? „Moș Vasile am uitat să te întreb pe cine votezi pe 24 noiembrie”. Moșul șugubăț de felul lui a răspuns: „Pe Mă-ta, Fă!”, „Pe Mă-ta!”, și trânti drăcovenia lui Bell în furcă. Acum e de urmărit să vedem dacă spune adevărul că suntem în campania electorală.
Prof. Dumitru RUSU
