Mulți dintre marii fotbaliști ai lumii au provenit din familii sărace, au trăit în mahalale și și-au făcut cu greu loc în fotbal. Ne amintim de Garrincha, celebrul brazilian crescut într-o rău famată favelă, Ronaldo „Fenomeno”, ce era să moară de inaniţie, Angel di Maria, Alexis Sanchez sau… Bănel Nicoliţă.
Cristiano Messias Ronaldo dos Santos Aveiro, Ronaldo CR 7, s-a născut în Estate Falcão, unul dintre cartiere sărace din Funchal, din insula portugheză Madeira, pe data de 5 februarie 1985. O zi, 5 februarie, în care s-au născut alţi fotbalişti celebri: Hagi, Cesare Maldini, Carlos Tevez şi Neymar Jr. Tatăl său era grădinar municipal, iar mama lui a lucrat ani buni într-un restaurant ca bucătar. Tatăl era un admirator al preşedintelui Ronald Reagan, figură carismatică a politicii din timpul „războiului rece” şi l-a numit pe fiul său Ronaldo, un nume nu foarte frecvent în Portugalia.
La 9 ani, Cristiano a făcut primii pași spre cariera sa jucând pentru clubul de fotbal local Andorinha. Colegii săi s-au purtat urât cu el din cauza condiţiei modeste şi I-au numit „plângăciosul” pentru că izbucnea în plâns de fiecare dată atunci când nu marca. Dar Cristiano Ronaldo spune că copilăria sa a fost fericită, căci a avut fotbalul, a avut mingea de care nu se despărţea nici în somn.
A fost recrutat de Club Desportivo Nacional, unde a făcut primii paşi de profesionist. O echipă cu mari datorii şi atunci când într-o zi a sosit o ofertă de cumpărare pentru Cristiano, acesta a fost vândut echipei Sporting Lisabona. Clubul s-a salvat datorită vânzării lui Ronaldo. La Sporting i-a avut printre colegi pe Marius Niculae, un fotbalist aflat atunci pe val şi ca antrenor pe Loţi Boloni, care l-a debutat, intuind marele talent al lui Ronaldo. Merită citite amintirile celor doi referitoare la tânărul Ronaldo.
În vara lui 2003, Sporting a învins în meciul de inaugurare al stadionului „Alvalade” din Lisabona, iar Cristiano Ronaldo a atras atenția celebrului Alex Ferguson. Se spune că după meci, jucătorii lui Manchester United au vorbit cu entuziasm despre tânărul fotbalist, afirmând că ar prefera să îl aibă în echipă, mai degrabă decât să fie nevoiți să joace împotriva lui în viitor.
A fost şansa lui de a fi şlefuit de marele antrenor, care afirma că munca şi talentul au dus la un progres continuu spre un fotbalist total. Ronaldo dribla excelent, avea o viteză extraordinară (a fost ani la rând unul dintre viteziştii planetei), şuta bine cu dreptul, dar conducea mingea şi şuta şi cu stângul, avea o o detentă şi o lovitură de cap fabuloasă, executa bine lovituri libere şi de pedeapsă. Era fotbalist, dar şi un atlet desăvârşit. Rata un penalty în finala Ligii Campionilor, dar Manchester câştiga trofeul şi făcea pasul spre primul său „Balon de Aur”.
A urmat Real Madrid, o împlinire fotbalistică cu baloane şi ghete de aur, Ligi ale Campionilor, goluri fantastice şi o concurenţă unică în istoria fotbalului cu Lionel Messi. A depăşit cifra de 900 de goluri în meciuri oficiale, fiind MVP-ul partidei dintre ţara sa şi Polonia. Într-o echipă cu Rafael Leao, Bernardo Silva, Fernandes sau Neto. 1.000 de goluri? Recunoaşte că e dificil la vârsta pe care o are şi spune că vrea să se mai bucure de fotbal. Şi să bucure şi pe alţii şi să privim modul în care s-au bucurat alături de el copiii de mingi după golul lui din foarfecă. Privirile lor spun totul… (D. DIEACONU)
