Scurgerea implacabilă a timpului este cel mai mare dușman al omenirii și poate că nu există nici un muritor care să nu regrete anii care trec. În foarte puține cazuri se întâmplă ca cineva să se bucure de trecerea vremii. Dar se poate. Există. Un exemplu elocvent în acest sens este instituția prescripției răspunderii penale. În esență este vorba de un termen, calculat în ani, care curge de la data faptei incriminată de normele legale, care prevede că după trecerea unui anumit interval de timp, unele fapte nu mai pot fi pedepsite. Chiar dacă în timpul urmăririi penale și a judecății se constată în mod indubitabil că este vorba de infracțiune, comisă de cele mai multe ori cu intenție, aceasta nu mai poate fi sancționată. Concret, cel care a comis fapta incriminată de lege, nu mai poate fi condamnat din punct de vedere penal. Beneficiul principal constă în aceea că, făptașul chiar și dovedit, nu va mai executa pedeapsa indiferent că e vorba de amendă sau închisoare. De menționat este faptul că prescripția are efecte doar în ce privește partea de sancționare penală a faptei. În ce privește partea civilă, adică dacă prin faptă s-a produs un prejudiciu, cel găsit vinovat rămâne bun de plată cu suma stabilită prin decizie definitivă de instanțele judecătorești. Și nu de puține ori pe parcursul anului trecut judecătorii au dat în diverse cauze soluții prin care au dispus încetarea procesului după ce au constatat împlinirea termenului de prescripție.
Fără închisoare pentru delapidare de peste 700.000 lei
O funcționară din cadrul compartimentului Taxe și Impozite al Primăriei Piatra Neamț a reușit performanța ca timp de câțiva ani să sustragă din gestiunea instituției o sumă record, peste 727.000 lei. Cum a făcut asta fără a atrage atenția șefilor, nici măcar a directorului unității, numai ea a știut. Cert este că la ani buni de la faptă instituția s-a sesizat și a anunțat organele de urmărire penală. Porfir Andreea Mihaela a fost pusă sub acuzare pentru comiterea infracțiunii de delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată și a fost trimisă în judecată abia în iulie 2020. Prin rechizitoriu se arăta că totul s-a întâmplat în perioada 1 iunie 2009-21 august 2014 timp în care femeia, care avea funcția de inspector în cadrul unității menționate, a făcut retrageri din casierie de nu mai puțin de 1.650 de ori, sumele fiind folosite în interes personal. Litigiul la instanța de fond, Judecătoria Piatra Neamț, a durat circa trei ani și după 24 de termene din care cinci amânări de pronunțare, judecătorii au dat verdictul. S-a dispus încetarea procesului pentru acuzele de delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată după ce s-a constatat prescrierea faptelor
Pe parte civilă instanța a dispus: „Admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă Direcția Taxe și Impozite a Municipiului Piatra Neamț, prin director executiv, cu sediul în mun. Piatra-Neamț, str. Alexandru cel Bun nr. 12 și obligă pe inculpata Porfir Andreea Mihaela să plătească părții civile suma de 727.215 de lei, reprezentând prejudiciu material cauzat prin săvârșirea infracțiunilor”, a stabilit Judecătoria Piatra Neamț.
Decizia a devenit definitivă pe 22 ianuarie 2024, după ce Curtea de Apel Bacău a respins apelul lui Porfir.
Oameni de afaceri fără cazier, dar buni de plată cu 850.000 lei
Un alt caz în care acuzații nu au putut fi pedepsiți penal deoarece s-a constatat împlinirea termenului de prescripție vizează o fraudă care depășește 850.000 lei. Dosarul instrumentat de procurorii DNA viza fapte de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene, fapte comise sub forma autoratului și a complicității. Cauza îi viza pe oamenii de afaceri Gheorghe Vlasie, Dragne Tănase și firma Antrepriza de Construcții Drumuri și Autostrăzi S.R.L, fosta Aqua Park SRL. Conform actelor de urmărire penală totul a avut loc în perioada februarie 2014-octombrie 2015, în contextul implementării proiectului „Construire fermă piscicolă în localitatea Buhuși, jud. Bacău”. Administratorul SC Antrepriza de Construcții Drumuri și Autostrăzi S.R.L, Vlasie, ar fi depus la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale mai multe documente false și inexacte (facturi fiscale, declarații de performanță, etc.) din care rezulta că lucrările ar fi fost executate de societatea celuilalt om de afaceri.
Cercetările au concluzionat că în realitate lucrările ar fi fost executate în cea mai mare parte în regie proprie de către beneficiarul fondurilor europene. În urma acestor demersuri s-au obținut fonduri nerambursabile în valoare totală de 851.331 lei, bani pe care Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a încercat să-i recupereze în instanță, fiind parte civilă în procesul penal. Dosarul a ajuns pe rolul Tribunalului Neamț la finele lunii decembrie 2021 iar după 30 de termene din care patru amânări de pronunțare instanța a constatat prescripția răspunderii penale. Prin decizia din 27 septembrie 2024 judecătorii i-a obligat pe cei doi oameni de afaceri, în solidar cu agentul economic să achite 851.330 lei, banii reprezentând prejudiciul material cauzat prin faptele ilicite deduse judecății. Chiar dacă le era favorabilă pe parte penală, toți cei trei acuzați au contestat decizia Tribunalului. Dosarul a ajuns la Curtea de Apel Bacău, instanță care va pronunța o sentință definitivă.
„Mafia lemnului” – infracțiuni care nu mai pot fi pedepsite
Unul din cele mai vechi dosare în care judecata nu a trecut de prima instanță, deși cercetările au început de aproape un deceniu, este cel intitulat generic „Mafia lemnului”. O cauză în care DIICOT a făcut percheziții în mai multe județe. În septembrie 2015 anchetatorii au descins în 32 de locații din județele Neamț, Bacău și Argeș. Acțiunile făceau parte dintr-un dosar penal cu acuze de grup infracțional organizat specializat în exploatarea ilicită a unor suprafețe mari cu vegetație forestieră și comercializarea ulterioară a masei lemnoase rezultate, fără întocmirea documentelor legale, în scopul eludării dispozițiilor legale referitoare la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat. Totul deoarece exista suspiciunea rezonabilă că în perioada 2010 – 2015 membrii grupului infracțional au procedat în mod sistematic, în cadrul parcelelor pe care le-au exploatat în baza autorizațiilor emise de către Direcția Silvică Neamț, la tăierea ilicită a unui număr mai mare de arbori decât cel marcat, iar ulterior au transportat masa lemnoasă rezultată fără documente de însoțire, în baza unor avize false sau anulate ulterior. Materialul lemnos astfel obținut a fost comercializat. Pentru a justifica proveniența lemnului tăiat ilicit ori achiziționat de la persoane care au exploatat ilicit, membrii grupării au înregistrat în contabilitate documente fictive, emise de către societăți intermediare sau de societăți de tip fantomă. La acel moment anchetatorii au estimat paguba în dauna statului la aproximativ 2.300.000 de lei. Dosarul a ajuns pe rolul Tribunalului Neamț după aproape 6 ani, în septembrie 2021.
Timp îndelungat după acel moment a fost în procedură de cameră preliminară, iar judecata a demarat pe 13 martie 2024. După nouă termene din care două amânări de pronunțare, judecătorii au constatat că pentru parte din fapte s-a împlinit termenul de prescripție: pentru acuze de evaziune fiscală și neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă pentru Panțîr Emil; complicitate la tăiere fără drept de arbori și complicitate la furt de arbori tăiați fără drept pentru Andrușcă Gheorghe; complicitate la evaziune fiscală pentru Asztaloș Petru Alexandru, Maxim Sebastian și Lilă Mihai Alexandru; evaziune fiscală pentru Parfene Vasile și Semenic Ioan-Silviu. Sentința a fost contestată, urmând ca o decizie definitivă să pronunțe Curtea de Apel Bacău. Simultan cu constatarea prescripției, judecătorii nemțeni au dispus disjungerea cauzei pe latură penală și pe latură civilă, formarea unui nou dosar și continuarea judecății pentru alte infracțiuni deduse judecății prin actul de inculpare. Cel mai probabil va mai trece mult timp până ce instanța de fond va soluționa acest dosar. Oricare va fi soluția Tribunalului Neamț, aceasta nu va fi definitivă și poate fi atacată atât de acuzați cât și de DIICOT. Rămâne de văzut care va fi momentul în care Curtea de Apel va pronunța o sentință definitivă în dosarul „Mafia lemnului” pentru că după un deceniu totul pare că se mișcă încet, spre deloc.
Gabi SOFRONIA
