Pentru simplii enoriași relațiile din interiorul Bisericii Ortodoxe, dintre preoți și superiorii lor pe linie ierarhică, cu precizarea că vorbim doar de ierarhia terestră., sunt de multe ori o necunoscută. Asta nu înseamnă că laptele și mierea, îngăduința și iertarea sunt tot timpul la îndemâna lor. Răutatea și invidia îi încearcă, probabil tocmai pentru a-i întări în credință, acolo unde se mai poate. Când un preot iese din rând cu activități care pot crea o emulație printre enoriași, colegii mai statornici în botezuri, nunți și parastase se simt cumva expuși, nu zicem invidioși. Iar dacă preotul respectiv se și expune prin activități culturale, sociale și, Doamne-ferește, de presă, poate fi sigur că vor exista colegi care-i vor număra lumânările și pomelnicele.
O asemenea întâmplare relatează pe pagina sa de socializare preotul Petru Munteanu de la Săvinești. Protagoniști, părintele protopop Camelian Liviu Gubet, secretarul protopopiatului și ”raportul corpului de control” care a verificat prețul la care se vând lumânările ( monopol al bisericii) și, mai ales, dacă se dă restul de 50 de bani.
Facem precizarea că o asemenea atitudine față de un preot cunoscut pare să fie mai mult decât rezultatul unui control de rutină, este mai mult executarea unui ordin care vizează intimidarea cuiva. Motivul? Necunoscute sunt căile Domnului, dar cunoscătorii spun că ar fi ceva invidie pe linie de activitate de natură politică. (V.B.)
Iată postarea integrală.
– Raport de 50 de bani –
”Este o frumoasă zi de luni , după Duminica Fiului Risipitor, o zi binecuvântată ,plină de pace și bucurie.
Primesc un apel telefonic de la Părintele Protopop Camelian Liviu Gurbet.
– Doamne ajută Părinte! Ce faceți? Ce faceți?
– Bine, mulțumesc de întrebare ! Îi răspund cuviincios și puțin surprins de grija arătată.
– Părinte , suntem aici la biserica sfinției tale și vă rog să veniți!
– Pot să vă ajut cu ceva ? îl întreb nedumerit de prezența matinală a Părintelui Protopop la biserica unde slujesc.
– Nu , vă rog să veniți aici sfinția voastră!
Pe drumul către biserică gândurile mele se îndreptau către ziua duminicii care a trecut. Mulți credincioși la biserică , probleme de tot felul, evenimente cu cerșetori, boli diverse ale credincioșilor participanții ,discuții , mici răutăți etc.
Căutam să deslușesc în hățișul lor cauza prezenței matinale a Părintelui Protopop.
L-am sunat din nou spunându-i să intre în biserică deoarece am pornit încălzirea să nu stea în mașină afară.
– A… nu nu este cazul , vă așteptăm! îmi răspunde politicos și amabil.
Să vii la o biserică fără să dorești să intri in ea…gândul mi s-a îndreptat către preocupările constante ale micilor slujbași, Pangarul, locul unde se vând diverse obiecte bisericești, icoane, lumânări și prescuri.
Ajuns la biserica, zăresc mașina Protopopiatului parcată în curte. Din ea ies sprinteni Părintele Protopop și Părintele Secretar . În spate zăresc ca o umbră , pe Ionică “omul bun la toate “de la Protopopiat.
– Părinte mi se adresează Preotul Protopop, duminică ați avut control la lumânări ! Și a ridicat mâna in care ținea precum un corp delict două lumânări înfășurate într-un șervețel, adăpostite într-o pungă transparentă ce conținea si un proces verbal tipizat cu ștampila Protopopiatului.
– Da ? Și…? Îi răspund, privind punga cu cele doua lumânări .
– Doamna care a venit în control a spus că deși aveți afișat prețul corect la lumânări, la vânzare , nu a primit rest 50 de bani! Considerăm că vindeți lumânările mai scump!
De față cu dansul apelez telefonic pe cele două credincioase care ajuta la Pangar, la lumânări, dau pe speaker și le întreb cu ce preț vând lumânările. Nedumerite de întrebare îmi răspund , cu prețul afișat.
– Da , dar restul? continuă Părintele Protopop.
Surprins de comicul situației , înțeleg si penibilul și îi spun:
– Prezența dumneavoastră aici este o hărțuire! Sunteți a doua oară venit , într-un timp relativ scurt, cred că doriți altceva, uitați ce , am să iau foaie de hârtie și un pix și am să va scriu demisia mea din slujirea preoțească!
Liniștit și plin de sine, Părintele Protopop îmi răspunde:
– Acesta este un alt aspect, nu am venit pentru aceasta!
Deși parohia unde slujesc are cele mai multe kilograme de lumânări vândute din Protopopiat, deți suntem licențiați pe servicii sociale cu activități pentru persoane vârstnice și copii, toate nu contează . Contează că “nu ai șapcă”, contează că deranjezi.
Pentru mine Biserica nu înseamnă controlorii.
A plecat Părintele Protopop și Părintele Secretar.
Deși au venit de două ori într-un timp foarte scurt la biserica unde slujesc, nu au intrat să se închine în biserică.
Am rămas cu gândul la cei 50 de bani, pe care mi împută, deși prețul este afișat și nu mă ocup eu personal de vânzare a lumânărilor.
Se poate să ne transformăm încetul cu încetul într-o biserică sau o societate de 50 de bani.
Nu mai ascultăm, deși auzim , nu mai privim deși ne uităm ,nu mai avem omenie deși ne numim oameni.
Mă pregătesc pentru alte controale la Pangar, la lumânări, la icoane, la tămâie, la program, la acte, sau documente .
Încetul cu încetul poate vom vorbi numai de Biserica ANAF sau ANAF -ul din biserică, o biserică de 50 de bani, o biserica căzută dintr-o Biserică a Cincizecimii .”
Pr. Petru Munteanu
Săvinești-Neamț
