Ai carte, n-ai parte. Un abuz semnalat de Sindicatul Liber din Învățământ Neamț

Am primit la redacție un text despre modul în care Ministerul Educației „încurajează” cadrele didactice să facă cercetare de orice fel. Este vorba despre blocarea indemnizațiilor pentru titlul științific  pentru profesorii care au muncit pentru el.

Când abuzul devine un instrument de lucru…

Alături de asigurarea unui dialog real între membrii săi şi vremelnicele puteri politice, Sindicatele au sarcina prioritară de a proteja înteresele şi drepturile acestor oameni. Se întâmplă însă destul de des ca dialogul nostru să nu ajungă la consens sau, mai rău, ca hotărârea adoptată dimineața să nu mai fie recunoscută seara. Ca la grădiniță…

Încep prin a-mi exprima indignarea  față de decizia Ministerului Educației de a sista, începând cu luna ianuarie 2025, indemnizația pentru titlul ştiinţific de doctor. Acest drept a fost câștigat de noi în instanţă, prin acţiuni iniţiate de Sindicatul din Învăţământ Neamţ, pentru cadrele didactice care au dobândit acest titlu înainte de 01.07.2017 – data intrării în vigoare a Legii 153/ 2017 -, colegi care, conform legii, au avut posibilitatea echivalării doctoratului cu gradul didactic I şi primirii îndemnizației pentru acest titlu.

Trebuie precizat faptul că, după intrarea în vigoare a Legii 153/2017, toţi deţinătorii acestui titlu trebuiau să aleagă între acordarea indemnizaţiei de doctor şi echivalarea acestuia cu gradul didactic I.

Am acceptat cu toţii, fără prea multe discuţii această prevedere, fără să ne imaginăm că şi cei care şi-au luat doctoratul înainte de 01.07.2017, şi au beneficiat şi de echivalare şi de indemnizaţie, ar putea fi obligaţi vreodată să alegă între una dintre cele două.

Dar iată că ceea ce părea absurd şi imposibil se produce, iar Ministerul Educaţiei adoptă în data de 16.06.2021 Ordinul de Ministru nr. 3993/2021, care prevede că: „Art. 14. Alin (3) din Legea cadru nr.153/2017 se aplică şi cadrelor didactice care au obţinut gradul didactic I prin echivalare, anterior datei de 01.07.2017.”

Nouă, celor de la sindicat, ni s-a părut că această decizie este o oroare (o eroare?) pentru că ştiam că în ştiinţa dreptului există un principiu care spune că o lege nu poate produce efecte retroactiv, ci doar pentru viitor.

Astfel, la solicitarea colegilor afectaţi de acest ordin, am iniţiat o acţiune în instanţă prin care am câştigat ambele drepturi: atât echivalarea, cât şi plata indemnizaţiei pentru viitor. Toate păreau bune, frumoase şi la locul lor, colegii au început să-şi primească indemnizaţia cuvenită, echivalarea a rămas „în picioare”, hotărârile judecătoreşti fiind definitive. Toate acestea, până în data de 7.02.2025, când prin adresa 7050/2/07.02.2025, Ministerul Educaţiei „opinează” că aplicaţia EduSal trebuie să aplice, pentru toată lumea, OM 3993/2021, cel pe care, noi la Neamţ, „l-am bătut” în instanţă. Aşa se întâmplă atunci când abuzul devine un instrument de lucru, fapt ce a condus printre altele, ca în România democrată a anului 2025, o adresă şi un program informatic, ambele ale Ministerului Educaţiei, să poată opri punerea în executare a unor hotărâri judecătoreşti definitive.

I.S.J. Neamţ, structură descentralizată a Ministerului Educaţiei transmite mesajul unităţilor de învăţământ vizate, iar acestea execută întocmai şi la timp comunicarea cu caracter de ordin, venită pe cale ierarhică tocmai din birourile compartimentului juridic al ministerului, via ISJ Neamţ.

Stupoare totală pentru noi şi pentru toţi cei vizaţi în legătură cu argumentele invocate în celebra adresă a Ministerului Educaţiei. Caz clasic de abuz din partea autorităţilor, numai bun de studiat în anul I la facultatea de drept.

Demersurile Sindicatului Liber din Învăţământ Neamţ adresate unităţilor şcolare, ISJ Neamţ şi ministerului prin care atenţionăm asupra încălcării flagrante a normelor de drept consacrate în legislaţia actuală au rămas fără rezultat, ceea ce ne-a determinat să trecem la contraatac. Astfel, în urma solicitării cadrelor didactice prejudiciate în această speţă şi consultându-ne cu avocaţii noştri, am hotărât începerea acţiunilor de executare silită a unităţilor de învăţământ care, puse la înaintare de Ministerul Educaţiei şi ISJ Neamţ, sunt responsabile în totalitate de nepunerea în executare a ordinelor judecătoreşti.

Acum ne aflăm în faza în care am întocmit împuternicirile şi am obţinut semnăturile necesare din partea colegilor membri de sindicat care ne mandatează în numele lor să iniţiem procedura de executare silită. Deci, în viitorul extrem de apropiat, pe rolul instanţei de judecată se vor afla o serie de solicitări ale executorului judecătoresc prin care se începe procedura de executare silită. Aceeaşi cerere, adresată instanţei, va avea în cuprinsul ei şi solicitarea acordării de daune pe fiecare zi de întârziere pentru nepunerea în executare a hotărârilor judecătoreşti. Conform legislaţiei în vigoare, sumele cu titlul de daune sunt cuprinse între 100 şi 1000 lei pe zi de întârziere, la dispoziţia instanţei.

Se pare însă că nimeni nu este interesat de faptul că „daraua este mai mare decât ocaua” şi că deciziile Ministerului Educaţiei, ISJ Neamţ şi ale unităţilor şcolare vor genera costuri greu de estimat în acest moment. Acest lucru se petrece pentru că în România nu există instituţia răspunderii personale a funcţionarilor, care îşi permit să nesocotească o hotărâre judecătorească. Sau, poate că acesta este viitorul spre care trebuie să ne îndreptăm? Oricum, bugetul de stat suportă orice cheltuială, iar statul este solvabil oricând.

Prof. Ionel HOCIUNG

Preşedintele Sindicatului din Învăţământ Neamţ