Ioan Vîrlan din Țibucani este un caz social aparent atipic. Are 60 de ani, dar pare mult mai în vârstă, bolile și consumul de alcool și-au pus amprenta pe chipul lui. Este încadrat ca persoană cu handicap, având probleme de sănătate cu plămânii, inima și ficatul, și nu se mai poate deplasa decât foarte greu, ajutându-se cu un cadru metalic. Primește lunar 4.717 de lei, bani reprezentând pensia minimă de 1.415 lei pentru anii lucrați la CAP, 728 de lei – indemnizația de persoană cu handicap, iar cea mai mare parte din sumă, 2.574 de lei, este indemnizația pentru însoțitor de la primărie.
Cu toate acestea trăiește într-o mizerie cruntă, în două odăi aproape în ruină, într-o casă din chirpici, cu pământ pe jos, ce pare părăsită. L-am găsit singur, lângă ușă, stând pe un scaun ce ține loc și de WC improvizat (o găleată de tablă ruginită prinsă într-o gaură din fundul scaunului). Împreună cu noi, acasă la asistatul social, au mers primarul comunei, Narcis Ioan Rusu, viceprimarul Costel Rusu și cele două angajate de la Asistența Socială.
Executat silit pentru datoria fiilor
Ioan Vîrlan are doi fii, plecați în Spania de mai bine de 5 ani, și, din cauza lor, a ajuns în situația de a fi executat silit pentru abonamentele și telefoanele mobile pe care aceștia le-au făcut. Contractele de telefonie mobilă au fost trecute pe numele lui Ioan Vîrlan, fiii folosindu-se de buletinul tatălui. Pentru că nimeni nu a achitat facturile, firma l-a dat în judecată și l-a executat silit. Chiar dacă fiii lui nu au procedat corect, lăsându-l să plătească pentru ei, tatăl îi caină și le găsește scuze: “Nici ei nu au de unde! Nu pot să le zic nimica”. Fiii, unul de 35, celălalt de 23 de ani, nu s-au mai interesat de soarta lui, chiar dacă el este, deocamdată, singura lor familie.
De îngrijirea bărbatului, care nu se mai poate deplasa decât ajutat de un cadru, se ocupă o vecină, Aurica. Ea îi gestionează banii și a fost cea care a achitat datoria de 4.100 de lei a fiilor, din indemnizația de handicap primită de Ioan Vîrlan. Femeia vorbește despre banii primiți de la primărie ca și cum ar fi ai ei, considerând, probabil, că cei 2.574 de lei – indemnizația de însoțitor – i se cuvin atâta timp cât ea îl îngrijește. Însă, oficial, nu are contract de muncă ca asistent personal.
“4.170 de lei a avut executare silită. Procesul s-a judecat la Judecătoria Târgu Neamț, de acolo l-au dat la executori, la Ana și Cornel în Piatra Neamț. El primește vreo 700 de lei indemnizație și 2.500 de lei pentru însoțitor de la primărie. Și pensia, da. Deci, să zic că are undeva vreo 4.000, pe total pe lună. Dar trebuie să dau înapoi din bani, am primit înștiințare, de la luna întâia la a șaptea să dau înapoi, nu știu de ce, o fi zis că a luat prea mult. Da, ce să fac? Asta e. Să-l mai văd prin pușcării? Nu-l mai pot lăsa, că l-am luat într-o glumă și uite cum s-o ajuns!”, spune Aurica, vecina.
Primăria Țibucani i-a acordat bărbatului mai întâi un ajutor de urgență de 600 de lei, apoi ajutor social timp de 7 luni, până când a obținut certificatul de persoană cu handicap, moment din care i se acordă indemnizație de însoțitor pentru persoană cu handicap, adică tot ceea ce se putea face din punct de vedere legal.
Primarul Rusu: “Avem alte cazuri cu adevărat dramatice!”
Asistența Socială din cadrul Primăriei comunei Țibucani a avut în grijă, numai anul trecut, 25 de cazuri. “Acestea au beneficiat de suportul nostru pentru a depăși situația de criză în care se aflau, prin consiliere, monitorizare, sprijin financiar obținut prin depunerea dosarelor de ajutor de încălzire, venitul minim de incluziune, ajutor de urgență, intervenții pentru copiii aflați în situații de risc”, precizează Alina Ambrose, asistent social.
Primarul Narcis Ioan Rusu consideră că Ioan Vîrlan este și nu prea un caz social, atâta timp cât primește lunar 4.717 lei.
“Cazul nu este nou, este cunoscut de foarte mult timp, nu numai din momentul când a început să facă actele pentru a scoate un certificat de handicap. Vîrlan Ioan, îl știm, l-am mai avut la asistență socială, la ajutor social, la venitul minim de incluziune, cum se cheamă acum. Ce pot să vă spun? În momentul când Vîrlan Ioan s-a îmbolnăvit, împreună cu colegele mele de la asistență socială, ne-am deplasat la față locului, la el acasă. Este o vecină care s-a interesat de dumnealui, doamna Aurica are grijă de el. Ne-a solicitat sprijinul, i-am pus la dispoziție ceea ce se putea. Am trimis transport de la primărie, l-am ajutat să meargă la spital. Am întocmit un ajutor de urgență de 600 lei, pe care l-am pus la dispoziție pentru nevoile personale. După care i-am acordat acel venit minim de incluziune, care este de 346 lei lunar, neefectuând nici o oră de muncă în folosul comunității pentru că, între timp, dumnealui a scos un certificat de încadrare în grad de handicap. Mai are o indemnizație de însoțitor de 2.574 lei plus o indemnizație de persoană cu handicap, ca buget complementar, de 728 lei. Deci, pe total, undeva la 3.900 lei, plus pensia. Acest domn Vîrlan încasează lunar în jur de 4.700 lei, mai mult decât un salariat din primărie. Avem cazuri mult mai grave, cu adevărat dramatice! Avem o femeie singură, care a muncit toată viața și acum are venituri foarte mici! Noi în Primăria Țibucani, în colaborare cu Asistența Socială, monitorizăm cazul, de câte ori este nevoie, de câte ori se cere ajutorul! Nu numai la acest caz, la toate cazurile din comună, de câte ori se cere ajutorul, intervenim atât cât putem, atât financiar, cât și uman, cu tot ce putem să ajutăm persoanele vulnerabile”, ne-a declarat primarul comunei Țibucani, Narcis Ioan Rusu.
Ioan Vîrlan a lucrat câțiva ani, înainte de 1989, la C.A.P.-ul din comună, după care a mai câștigat bani cât să supraviețuiască și să își crească cei doi băieți, muncind pe la oameni ca zilier. Mai tot timpul a depins de mila publică, chiar și în tinerețe.
“Cred că și copiii au obligația să aibă grijă de părinți! Din câte știu eu, nu mai țin legătura cu tatăl. Nu știu care sunt motivele personale”, spune primarul.
Vecina Aurica: “Îl mănâncă guzganii de viu!”
Vecina Aurica a solicitat la primărie să i se acorde, potrivit certificatului de încadrare în grad de handicap, dreptul la însoțitor, în ideea de a-și angaja fiul ca asistent personal al lui Ioan Vîrlan, după cum ne-a informat primăria. Dar, Primăria Țibucani nu poate da două sume ca indemnizație de însoțitor pentru aceeași persoană cu handicap. Ioan Vîrlan primește deja 2.574 de lei pentru însoțitor, bani pe care-i ridică de la primărie și îi administrează vecina Aurica.
“Am considerat că suma care i se acordă lunar, este suficientă. Consider că nu este chiar un caz extrem! Avem, de exemplu, o femeie bătrână în comună, care stă singură, săraca, și are o pensie de 1.200 lei de la CAP. Poate o are și pe aia, poate nu o are nici pe aia. Sunt cazuri mult mai dificile și mult mai extreme, care sunt în atenția noastră!”, conchide primarul Rusu.
Vecina Aurica bate fierul cât e cald: ea crede că este necesară intervenția oamenilor din comunitate pentru a-i repara casa omului, pentru a-i pune podele că nu are, pentru a-i cumpăra mobilă, electrocasnice. Ba, dacă s-ar putea să i se asigure și alimentele lunar, orice e binevenit!
“Eu abia am ieșit la pensie. Of, of, of, ar avea nevoie de multe. Ce puteți, cu ce puteți! Aș vrea să-i torn pe jos beton, că e pământ! Să-i încarc pereții cu glet și să-i schimb ușa asta, uitați ce ușă are… A avut niște șobolani, niște guzgani, care au intrat și-au spart pereții prin spate și au intrat. Dacă-l las, îl mănâncă guzganii de viu. Eu când am venit, l-am găsit în casă singur, știți cum era? Avea viermi în picioare, și acum mă chinui cu picioarele lui. Vin de 4-5 ori pe zi și astăzi e a treia oară când vin! Și noaptea, că nu poate respira, trebuie să-i dau un medicament pentru plămâni! Îi trebuie mașină de spălat, aragaz, nici gaz nu are, nu are nimic! Eu îi spăl la mașina mea, pun și clor, mi-e să nu mă îmbolnăvesc și eu! I-ar mai trebui niște pături, mobilă! Ceva bani, dacă moare sau trăiește o cameră măcar tot îi trebuie, să aibă de unde-l scoate popa!”.
Întrebată de banii pe care-i primește lunar omul, femeia ezită să răspundă și aduce din nou vorba de executarea silită și de pensia ei prea mică. Dar, ne asigură că ea se pricepe ce să facă cu banii, poate să demonstreze totul cu acte.
Drama lui Ioan Vîrlan este cea românilor ai căror copii sunt plecați la muncă în străinătate lăsându-și părinții singuri acasă, dar și aceea a pensionarilor înșelați de propriile neamuri.
Angela CROITORU
