Se obișnuiește, mai nou, dacă ai oarece funcții și ești abordat pe căi discrete, dar sincere, imediat ce ți se apropie aniversarea, să ți se propună o petrecere micuță, intimoasă, cam cât o nuntă gospodărească, din partea casei, că oameni suntem. De piatră să fii, darmite oarece șăf prin cele județene și nu reziști la un asemenea gest, desprins din străfundu` fundului mamii lui de suflet. Dai cu basca de podele, umbli pe la portofele și … asta este. Așa o făcut și o distinsă damă cu influență printre trandafiri, care o primit un mic simbol aniversar la o locantă, nu departe de unde s-o născut Ion Creangă. N-o rezistat. Plângea, dar știți cum? … cu lăcrimi cât boabele de fasole dinainte de a fi iahnie și la fel de limpezi ca cele de crocodil înainte de a înghiți conform protocolului. Acuma vă dați seama, distinsa damă și-o ales companionii pe sprânceană, ficați și pipote, ca nu cumva să se amestece trandafirii cu caii, săgețile cu democrații și suspecții cu făptașii. Adică, lume subțirie, obrăzeturi fine, damfuri cât cuprinde, fițe și impresii, plus ceva neînțărcați la zama de struguri. Că e și ei oameni și pe ei i-o făcut oameni nea John, pentru care, atenție, s-a ținut un moment solemn și s-o închinat un pahar în văzduh sau cum se mai zice, on line, `mnealui fiind un pic plecat, până la prescrierea unor fapte, evident necomise. În afară de asta, o crescut glicemiile, colesteroalele, s-o umflat ficații cu bucate alese, care din ogradă, care din ograda Domnului ( a se ceti pădure ). Mare lucru să nu fie ș-acuma ceva urmări de la zaiafet, că s-o pus la cale treburi mari în județ. Care cu cine. Cât, cum și care, plus unde, ca să nu se prinză dușmanii poporului și statul paralelipipedic. Despre dans nu avem știri deosebite, majoritatea celor prezenți preferând s-admire dudui în exercițiul acțiunii, mult mai pricepute și mai deprinse cu astfel de acții. În rest o fost frumos.