Din bătrâni se spune că așa cum va fi vremea în ziua de Florii, așa va fi și în ziua de Paști. Dacă până la Florii cântă broaștele, are să fie vara frumoasă. Ramurile de salcie cu mâțișori sfințiți la biserică sunt folosiți de veacuri în credința populară pentru a vindeca de boli, pentru a proteja împotriva relelor, pentru ca albinele să aibă spor la cules, iar fetele tinere să aibă noroc în dragoste.
************************************
În acest an praznicul împărătesc Duminica Floriilor este celebrată pe 28 aprilie. Este dezlegare la pește pentru creștinii ortodocși. În această zi ne amintim cum, cu o săptămână înainte de a îndura răstignirea pentru mântuirea celor care cred în El, Mântuitorul Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, călare pe un asin și înconjurat de cei 12 Apostoli. Mulțimea prezentă L-a întâmpinat cu ramuri de finic – simbol al biruinței și cântări de bucurie: “Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!”.
Tradiții în Sâmbăta lui Lazăr
Sâmbăta lui Lazăr este cunoscută și ca Moșii de Florii. Este o sărbătoare dublă, care amintește de învierea lui Lazăr, dar și de Ajunul Floriilor, ziua când florile, plantele de orice fel încep să-și dezvăluie virtuțile magice. În tradiția populară se spune că Lazăr „a murit de dor de plăcinte“. În tradiția populară, la Moșii de Florii erau serbați trei Lazăr: Lazăr cel sărac (Luca, 16, 19-31), Lazăr din Vitania, înviat de Iisus și Lazăr (Lăzărel), personajul popular, mort „de dor de plăcinte”, după scria etnologul Simion F. Marian. Țăranii de altădată țineau această sâmbătă ca să nu să rătăcească în călătoriile pe care le au de făcut. În multe sate din țară, fetele răsădeau în această zi flori, crezând că le va merge bine.
Obiceiul plăcintelor de Moșii Floriilor
În tradiția populară, în sâmbăta Moșilor de Florii gospodinele scoteau din cuptor tot felul de copturi, mai ales plăcinte, pe care le împărțeau mai ales săracilor de pomană. Se dădeau plăcinte de pomană ca femeile să nu pățească și ele cum a pățit mama lui Lazăr, care a murit de dor de plăcinte. Sau ca bogatul care n-a vrut să-i dea lui Lazăr cel sărac nici măcar o singură fărâmitură de pâine de pe masa sa, ca să-și potolească foamea. Astfel, în mentalul popular s-a configurat un personaj pe nume Lăzărel.
Legenda lui Lăzărică
În ajunul Floriilor era obiceiul să colinde fetițele. Acestea erau împodobite cu flori pe cap și cu o broboadă în față, scria etnologul Th. Speranția. Colindul amintea despre moartea nefericită a unui tânăr pe nume Lazăr și despre înmormântarea acestuia. Una din fete era îmbrăcată ca o mireasă. I se spunea Lăzărița. Colindul interpreta pericopa evanghelică în care este evocată pilda săracului Lazăr și a bogatului. În cântec se spunea că acesta i-a cerut mamei să-i facă azimă și ea n-a voit. Apoi, Lăzărică a plecat cu oile la pădure, s-a suit pe o creangă pentru a scutura frunze oilor. Când a început să bată vântul, creanga s-a rupt, el a căzut și a murit. Cele trei surori ale lui l-au găsit, l-au adus acasă, l-au scăldat în lapte dulce și l-au înmormântat.
Tradiții în Duminica Floriilor
Cea mai mare sărbătoare a Postului Paștelui, Duminica Floriilor, este dedicată în Calendarul popular magiei plantelor. Mâțișorii de salcie sunt culeși și duși la biserică pentru a fi sfințiți. Numele sărbătorii este mult mai vechi decât creștinismul, el fiind împrumutat de la sărbătoarea antică Floralia, care era celebrată la Roma. În multe din satele de altădată, sărbătoarea Floriilor era denumită așa datorită obiceiului de a duce la biserică mâțișori de salcie care să fie sfințiți. În Calendarul popular era menționat că de la Duminica Floriilor pomii și florile încep a înmuguri și a înflori. Legenda salciei de Florii spune că Maica Domnului, dorind să ajungă la fiul ei iubit care era răstignit pentru mântuirea lumii, a ajuns la un râu. Ea s-a rugat de toate buruienile să o ajute să traverseze apa, dar doar salcia a întins o cracă și Maica Domnului a trecut pe celălalt mal. Drept mulțumire, Maica Domnului a binecuvântat-o, ca să o ducă la biserică, s-o slujească preoții și să se încingă oamenii cu ea, ca să nu-i doară mijlocul la seceratul grâului.
Cum te protejează ramurile de salcie sfințite
Țăranii de altădată aduceau acasă mâțișori sfințiți și împodobeau cu ei icoana. Spuneau că aceste rămurele oferă spor albinelor la cules polen și la făcut miere. Din mai multe rămurele de salcie se confecționau cercuri și se puneau pe pomi, ca să dea roade mai multe. Ramul de salcie adus din biserică la Florii era considerat bun de dragoste. Bunicii de altădată atingeau cu rămurelele sfințite pruncii și pruncele pentru a crește. Una dintre superstițiile zilei spunea că e bine să înghiți trei mâțișori sfințiți și nu te mai îmbolnăveai în restul anului. Fumul mâțișorilor arși împrăștie grindina, tunetul și fulgerul, scria etnologul S.M. Marian.
Tradiții în Săptămâna Mare
Postul Paștelui se încheie cu Săptămâna Mare, a patimilor lui Hristos. În Săptămâna Mare se face curățenie generală în gospodarii. În Lunea Săptămânii Mari se scoate totul la aerisit, se lipesc şi se văruiesc casele, iar mobilierul este spălat și reparat. Până miercuri, inclusiv, erau permise muncile la câmp. După aceasta zi, bărbații trebăluiau pe lângă casă, ajutându-și nevestele la treburile gospodărești. În ultima a Postului Mare se spunea că, dacă cineva moare, acesta nu va intra Rai, deoarece porțile Raiului sunt închise. Marțea Seacă se referă la marțea din Săptămâna Mare. În credințele de altădată, oamenii trebuiau să țină această zi, mergând seara la Denie, altfel se spunea că le vor seca grânele și laptele vacilor. În unele zone din țară, oamenii se scăldau în râuri, acesta fiind considerat un ritual care îi scapă de boli și de râie în special. În fiecare seară din Săptămână Mare, creștinii participă la slujba Deniilor.
***********************************************************************
„Mesagerul de Neamț” urează multă sănătate, pace și spor în toate tuturor celor care își serbează onomastica în Duminica Floriilor!
