Începem cu vorbele colegului său de la naţionala Braziliei campioană mondială în 1970, Tostao: „Pelé era mai bun decât toată lumea. Nu există nici un punct de comparație. Nu a avut nici un defect. Maradona a fost spectaculos, dar nu a fost la nivelul lui Pelé fizic, nu a marcat numărul de goluri marcate de Pelé. Messi este spectaculos, dar nu trage cu mingea cum a făcut Pelé, nu trage așa bine cu ambele picioare, nu face pasele pe care le-a făcut Pele. Cristiano Ronaldo este excepțional, dar nu are abilitatea pe care a avut-o Pelé și nu face pasele incredibile pe care le-a făcut Pelé. Dacă luăm calitățile lui Cristiano Ronaldo și Messi și le combinăm, atunci vom avea un jucător pe care să-l comparăm cu Pelé”.
Pelé se numea Edson Arantes do Nascimento, porecla devenită supranume a primit-o la școală, copilul pronunța greșit numele jucătorului său favorit, portarul de la Vasco da Gama, Bile. Îi zicea „Pelé” şi numele l-a primit el. Şi l-a făcut celebru.
S-a născut pe 23 octombrie 1940 în Minas Gerais, fiu al fotbalistului Dondinho. Prenumele a fost preluat de la inventatorul american Thomas Edison, însă la fel, puţin pocit.
A fost un copil sărac, ce câștiga câţiva bani în plus ca ospătar la ceainăriile locale. Juca la echipe de amatori, până când, unul dintre antrenori l-a dus la Santos. La 15 ani, Pelé a debutat pentru Santos şi marca primul său gol în acel meci împotriva celor de la Corinthians. La 16 ani era golgheterul campionatului şi era deja convocat la națională, iar în 1961 președintele Janio Quadros l-a numit oficial pe Pelé „un bun național” pentru a nu fi transferat în străinătate, căci deja erau interesate Real sau Juventus.
Copa Libertadores a fost cucerită de Santos în 1962, învingând campioana en-titre, Penarol, Pelé înscriind o dublă în finală. Santos câştiga titlul în Brazilia, cu 37 de goluri din partea lui Pelé, precum și Cupa Braziliei și Cupa Intercontinentală împotriva unei Benfica magnifice.
Pe 19 noiembrie 1969 el a înscris golul cu numărul 1.000 din toate competițiile, într-un meci cu Vasco da Gama, din penalty, pe un Maracana arhiplin. Momentul a fost botezat „O Milesimo”.
La naţională, la Mondialul din 1958, Pelé avea 17 ani şi era accidentat la genunchi. Debuta împotriva Uniunii Sovietice cu o pasă de gol pentru Vava. Pelé era cel mai tânăr jucător de la turneu și la acel moment cel mai tânăr jucător din istoria Mondialului, iar împotriva Franței în semifinale, Pelé înscria un hat-trick devenind şi cel mai tânăr fotbalist cu trei goluri într-un meci la un Mondial. A marcat apoi o dublă în finala câștigată de Brazilia în fața Suediei cu 5-2 la Stockholm.
După două Mondiale în care s-a accidentat, unul câştigat de… Garrincha, iar unul de Anglia, Pelé revenea la Mondialul mexican din 1970. O dublă în fața României, gol şi două asisturi în finala împotriva Italiei şi a fost desemnat jucătorul turneului. Trei cupe mondiale pentru Pelé. Singurul. Nu degeaba Cruyff spunea: „Pelé este singurul jucător care a depășit limitele logicii”. Şi încheiem cu spusele lui Franz Beckenbauer: „Pelé este cel mai bun jucător din toate timpurile. Este cel mai complet jucător pe care l-am văzut vreodată”. Iar Maradona a zis şi e de ajuns: „Are personalitate, a lăsat multă înțelepciune în fotbal, recunosc că a fost un fenomen, a fost cel mai mare” (D. DIEACONU)
