Călin Niță este elev în clasa a XII-a la Colegiul Național ”Petru Rareș” Piatra-Neamț, iar anul acesta a participat la a cincea olimpiadă națională de chimie și la ultima pentru el, fiind în an terminal. Participă din clasa a VIII-a la olimpiada de chimie, iar cea mai mare reușită a sa a fost în clasa a X-a când a obținut premiul întâi, un premiu așteptat, fiindcă tot în acel an și-a schimbat domeniul de pe fizică pe chimie și a simțit că acest premiu a fost confirmarea că a făcut alegerea corectă. Anul acesta a obținut premiul II și s-a calificat în lotul național lărgit al României, culegând astfel roadele unei munci asidue din ultimii doi ani și marcând o încheiere frumoasă a celor 4 ani de liceu.
– Când ai descoperit atracția pentru chimie și ce profesori consideri că au contribuit la reușita ta de anul acesta?
Chimia pot spune că încă din clasa a VII-a, de la prima oră, mi-a intrat în suflet, când doamna Doina Petrescu, profesoară la Școala Gimnazială nr. 2 din oraș, mi-a plantat sămânța asta a chimiei care a intrat într-o stare latentă, fiind axat pe fizică în acele momente. Doresc cu acest prilej să îi mulțumesc încă odată că a fost, așa cum spuneam, promotorul drumului meu în viață spre chimie. În gimnaziu eram fascinat și corect este că încă sunt fascinat de fizică, fascinație care s-a exprimat prin participarea la olimpiadele naționale de fizică, însă am simțit că nu e drumul meu, că fizica nu e viitorul meu, ci doar un hobby. Norocul meu a fost în clasa a IX-a când am întâlnit-o pe doamna mea dirigintă, Ionică Florica, care mi-a prezentat oportunitatea de a mă orienta spre chimie și de a încerca să văd dacă nu cumva chimia este viitorul meu. Îi spun prin acest articol că, da, viitorul meu e chimia și că nu aș fi descoperit acest drum de aur în viața mea fără ajutorul dânsei. Dacă doamna Petrescu a fost promotorul, doamna Ionică a fost catalizatorul, cea care a potențat drumul meu. Doamna Ionică m-a îndrumat toți acești ani și m-a sprijinit pe tot parcursul meu în olimpiade și doresc să îi mulțumesc și să îi spun că îi voi fi mereu recunoscător.
– Cum a fost olimpiada de chimie de anul acesta, etapa națională pentru tine?
Olimpiada de anul acesta a fost încărcată de o emoție stranie, doream să iau premiu, să intru în lot, dar nu aveam acea presiune pe care o puneam singur pe mine. Am mers semi-relaxat la olimpiadă și cred că acesta este secretul olimpiadei, al oricărei olimpiade, să muncești mult, dar fără presiune. Fiind ultima olimpiadă, am vrut să îmi fac niște amintiri frumoase pentru a-mi aduce mereu aminte de momentele acestea din liceu. În fiecare an la olimpiadă am legat prietenii, care sigur vor dăinui și am avut parte de niște experiențe și trăiri pe care nu le voi mai retrăi în alt context. Subiectele au fost interesante, cu un grad de dificultate destul de ridicat. Mie îmi plac provocările așa că am acceptat aceste provocări, m-am luptat cu ele și se pare că am și câștigat. În ceea ce privește subiectele de la baraj, acestea au fost inovative, dar au fost frumoase și m-am bucurat de noțiunile științifice din spatele lor. Am intrat în profunzimea laturii științifice și astfel am reușit să intru în lot. Momentul când am aflat că am intrat în lot, când domnul academician Marius Andruh, președintele comisiei centrale, m-a chemat pe scenă alături de cei mai buni din țară, a fost un sentiment care m-a transpus, am simțit un fior care m-a ridicat și m-a pătruns până la cel mai înalt nivel al creierului, a fost un sentiment pe care îl doresc tuturor.
– Ce alte rezultate ai mai obținut de-a lungul timpului?
Alte concursuri cu premii obținute, ce merită menționate sunt Concursul național de chimie “Costin D. Nenițescu” organizat de Politehnica București, unde am obținut mențiune și Gerard K. O’Neill Space Settlement Contest organizat de National Space Society din SUA, unde împreună cu echipe din liceu am obținut doi ani la rând premiul întâi și am mers în America pentru a ne ridica premiul.
– Ce alte discipline te-au atras?
În școală îmi mai place matematica, fizica și româna datorită atât materiei, cât și doamnelor profesoare, dar ar fi urât să mint că îmi este ușor să mă pregătesc la toate materiile și pentru proiectele și activitățile din viața mea. Ca exemplu am să dau bac-ul. Deși am zis că îmi place ora de română, îmi este foarte greu să învăț comentariile. Pare surprinzător fiindcă reușesc să învăț chimia care e o materie atât de neînțeleasă de mulți, dar știu că voi trece și peste asta.
– Care ar fi definiția succesului pentru tine?
Pentru mine succesul nu înseamnă să iei premii sau să fii primul, ci, dacă faci o trecere în revistă a tot ceea ce ești, să fii mulțumit și, chiar mai mult, să te bucuri de ceea ce ești. Cred că de asta succesul e rezervat, nu în totalitate, adulților, fiindcă a atinge varianta noastră de care am fi mulțumiți necesită multă muncă și dedicare. Așadar, nu cred că am succes, ci doar am făcut niște pași în direcția succesului.
– Ce ar trebui să știe despre tine cititorii acestor rânduri?
Provin dintr-o familie foarte iubitoare, care este și a fost mereu alături de mine. Nici mama, nici tata nu sunt din domeniul meu, al chimiei, însă asta nu i-a oprit să îmi vadă pasiunea și dorința arzătoare de a face chimie și să mă ajute cum au putut în drumul ăsta atât de presărat de provocări. Au fost peste tot cu mine, la toate concursurile și olimpiadele, erau în public și fie plângeau, fie strigau și aclamau pentru reușitele mele. Se bucură foarte mult de reușitele mele și cred că așa ar trebui să fie fiecare părinte. Le mulțumesc enorm și nu pot să spun cât de recunoscător sunt pentru așa părinți.
– Cum ți-ai trăit adolescența? Cu ce provocări a venit pentru tine?
Știam că pentru a ajunge la olimpiade naționale trebuie să mă sacrific, am puțini prieteni, dar toți adevărați și valoroși. A trebuit să trec prin momente în care eram în clasă și știam că în mintea tuturor eram doar un tocilar care i-ar fi ajutat la teme. Cu societatea am o relație să zicem… care supraviețuiește, fiindcă am înțeles că sunt mic pentru a schimba acele lucruri care mă deranjează în societate. Aș spune că adolescența este acea perioadă din viața unui om când acesta este cel mai testat, fiindcă deși provocările nu sunt așa mari ca în perioada de maturitate, ele se abat asupra unei ființe nepregătite să înfrunte aceste probleme.
– La ce facultate vei merge?
Anul acesta este important și prin prisma faptului că plec la facultate. După 7 luni grele de învățat germană de la zero am reușit să îmi dau atestatele pentru a intra la ETH, la Zürich, în Elveția. A fost un drum greu și anevoios și acolo, dar știind că voi ajunge la una dintre facultățile de top din lume, chiar în top 10 a fost o motivație suficientă. Normal că voi merge pe chimie pură având o pasiune atât de arzătoare pentru chimie, urmând după a avea o carieră în cercetare în chimie, dorința mea finală este de a îmi deschide propriul laborator. Astfel că domeniul chimiei îmi va fi un companion permanent de acum încolo.
– Ce opinie ai despre sistemul de învățământ actual din România? Ce anume ai schimba?
Sistemul educațional din România este unul dintre cele mai bune pe partea teoretică, dar asta aduce marele dezavantaj că sistemul produce specialiști teoretici care nu știu să aplice practic ceea ce au învățat, informația lor devenind inutilă. Așadar o primă schimbare ar fi introducerea modulelor practice în care elevul vede unde și cum se aplică masa de informație pe care o știe. Este un sistem divers care abordează multe domenii, însă această idee este cam dusă la extrem, fiindcă la liceu, unde elevul este deja orientat pe un domeniu unde își va face cariera, el este obligat să învețe la mult mai multe materii decât îi sunt necesare. Astfel, aș face o departajare mai aprigă la intrarea la liceu și, anume, elevul nu alege doar profilul său, ci și ce materii să studieze din gama profilului său. Iar un minus al sistemului este cantitatea excesivă de informație pe care trebuie să o rețină elevul, o mare parte din această informație fiind ori învățată mecanic, fie uitată complet și neajutând elevul vreodată în viața lui de după școală.
– Dacă ar fi să-i adresezi un mesaj sau o întrebare ministrului Educației, Daniel David care ar fi?
În primul rând nu i-aș spune special domnului Daniel David, ci oricărui Ministru al Educației, că ar trebui să vadă ce copii valoroși are țara aceasta și să nu îi piardă. Iar în al doilea rând l-aș ruga să asculte vocea celor 3 entități din subordinea sa și anume elevii în primul rând, profesorii și părinții, atunci când vrea să facă ceva cu acest sistem. Aceste 3 entități sunt în sânul sistemului și știu exact cum merg lucrurile, așa că ei ar trebui ascultați.
A consemnat Angela CROITORU
