Cristian Luchian, elev în clasa a XII-a la Colegiul Național de Informatică din Piatra-Neamț, a mai marcat o reușită, cucerind premiul I și medalia de aur la etapa națională a Olimpiadei de Informatică. Palmaresul său este unul impresionant, fiind rezultatul unei munci constante, pasiunii pentru informatică și participării active la diverse competiții de profil, atât la nivel național, cât și internațional. Profesorii săi îl descriu ca pe un elev cu un spirit viu, pasionat de cunoaștere și cu o capacitate remarcabilă de autodisciplină. Pe lângă informatică, Cristian a excelat și la matematică și fizică, demonstrând o pregătire multidisciplinară. “Este un copil prea cuminte! Studiază, îi place mult să se joace pe calculator și asta e o pasiune a lui, care chiar o păstrează și în ziua de astăzi. Este meritul soției, educatoare de meserie, care s-a ocupat de el, tot timpul a fost lângă el. A avut într-adevăr și o învățătoare foarte bună, pe doamna Daniela Solomon, la Școala nr. 3”, spune tatăl lui, Florin Luchian, profesor de istorie.
-Tu ai participat la foarte multe olimpiade și concursuri și Balcaniadă. Care ți s-a părut cel mai provocator dintre toate aceste concursuri la care ai participat?
Cel mai greu mi s-a părut la calificarea pentru Balcaniadă. Adică, după ce am dat naționala, toți care au luat o medalie, cel puțin de bronz, au avut dreptul să participe la încă o etapă numită baraj, din care subiectele sunt comune pentru toate clasele. Și primii 30 se califică într-un lot lărgit, de unde s-au dat două probe, din care primii 20 s-au dus într-un lot restrâns, unde s-au mai dat încă două probe. Apoi s-a făcut un clasament cumulat cu toate punctajele și așa s-a format lotul României cu primii 4 la internațional, iar următorii 4 la Balcaniadă.
– Toate aceste baraje au fost într-o perioadă scurtă de timp?
Da, toate s-au desfășurat în timpul unei singure luni. Și cam așa în fiecare an, și anul acesta va fi la fel.
– Și bănuiesc că erau subiecte mai grele decât cele anterioare?
Da. Încearcă să simuleze cât mai mult nivelurile internaționale în timpul lotului și problema este că România are un nivel foarte ridicat la informatică și de-asta subiectele sunt câteodată chiar mai grele decât la unele internaționale.
– Așa vă selectează ca echipă. Tu ai luat medalia de aur și la fizică, cred că aceea a fost prima ta medalie, cum ți s-au părut atunci subiectele?
Aurul la fizică l-am luat-o în clasa VIII-a și atunci am avut și norocul ca Olimpiada Națională de Fizică să se desfășoare simultan cu barajul de la juniori la matematică și mulți dintre elevii mai buni la fizică au ales să se ducă la barajul de matematică, ceea ce mi-a scăzut din concurența puternică și atunci era o materie la care mă descurcam destul de bine.
– Bănuiesc că-ți dorești să mergi mai departe pe informatică. La ce universitate vrei să mergi?
La Alexandru Ioan Cuza, Universitatea de la Iași și am ales asta fiindcă în România, facultățile din București și cea din Iași sunt cam singurele care au ajuns la finala concursului de informatică pentru colegii și prefer Iași pe lângă București, pentru că e mai aproape de casă.
– Toate aceste rezultate te ajută la facultate. Nu cred că îți mai cer să mai dai vreo probă?
Da, sunt acceptat fără nicio probă.
– Ți-ai propus mai departe, ca student, să participi la astfel de competiții?
Da, aș vrea să particip în continuare la orice concurs se oferă pentru facultate, dar probabil o să merg specializat pe informatică, la toate celelalte materii deja am pierdut mare parte din studiu. E foarte greu în România să faci performanță pe mai multe științe. Mai ales că nivelul de pregătire al elevilor de la noi, într-adevăr, e mai bun decât în alte state.
– Te-ai gândit deja ce meserie anume ți-ar plăcea să faci? Să fii softist sau pe partea de hard, ce te-ar tenta mai tare?
Încă nu. Dar, sunt destul de sigur că o să fie ceva legat de programare, dar programarea asta poate să se împartă în mai multe ramuri pe care o să le învăț la facultate. Și sunt mai multe meserii pe care le poți face după aceea.
– Te-ar tenta ideea de a lucra într-o mare companie din România, de exemplu, să ajungi la Microsoft sau la o altă companie renumită?
Presupun că da, numai că, deocamdată, nu prea știu ce se cere, tot ce am făcut la programare a fost rezolvarea de probleme de la concursuri până acum.
– Ce crezi că ar mai fi pentru tine o provocare în acest moment și la nivelul la care ai ajuns?
O provocare este lotul de anul ăsta. Să văd dacă reușesc sau nu să mă calific la internațională și anul ăsta. Primul baraj deja a fost dat imediat după națională și loturile urmează să fie date în următoarele 5 săptămâni. Pe 9-14 mai se stabilește primul lot și al doilea pe 22-27 mai. Eu voi trece prin ambele. Apoi, Internaționala cea mai importantă e în Bolivia, Balcaniada o să fie în Italia și Europeana în România.
– Tu vei participa la toate trei?
Depinde dacă o să reușesc sau nu. La majoritatea concursurilor naționale și regionale, subiectele mi se par destul de ușoare și dacă reușesc să mă concentrez în ziua respectivă, o fac fără probleme cu punctajul maxim.
– Ce-ți place ție cel mai mult de informatică? Ce te pasionează?
Cel mai mult îmi place să găsesc idei la anumite probleme complicate. De fapt, cel mai mult îmi plac problemele care nu sunt standard, adică în mod normal la informatică ți se dau niște date de intrare, pe care le prelucrezi ca să ajungi la niște date de ieșire. Dar mai sunt și probleme care sunt o provocare, poți să comunici cu juriul, de tipul tu pui niște întrebări și el îți dă răspunsul la întrebarea ta și trebuie până la urmă să zici care e un răspuns final, ceva de tipul ăsta.
– Când ai aflat tu că ești pasionat de informatică, la ce vârstă?
În clasele primare îmi plăcea foarte mult să mă joc pe calculator și de asta am zis în clasa a V-a să încerc să mă duc la centru de informatică, cu toate că n-aveam nicio idee despre ce-i vorba și acolo am învățat pentru prima dată informatică. La clasa mea preda doamna prof. Florentina Ungureanu, de la CNI și domnul Olaru, de la Petru Rareș. Dar pe atunci încă nu știam așa multă informatică, chiar credeam că nu mă descurc deloc. Când m-am dus prima dată la județ, anul acela, în clasa a V-a, nu aveam nicio speranță să fac ceva, dar cumva am reușit să mă calific la națională.
– Tu practic ai participat din clasa a V-a până într-a XII-a, an de an, cu diferite rezultate?
Într-a VII-a a fost pandemia și n-am putut participa și în clasa a V-a am decis să nu particip la națională, la informatică, pentru că era în aceeași perioadă cu matematica și nu eram foarte bun la informatică atunci. Am făcut matematica cu o profesoară foarte bună, doamna Paica, la Școala nr. 3 și doamna directoare Anișoara Oniciuc a jucat un rol important la fizică și am avut rezultate foarte bune. O influență deosebită a avut-o și doamna profesoară Diana Bejan, de la CNI. Iar din clasa VI-a m-am pregătit câteva săptămâni cu doamna prof. de informatică Florentina Ungureanu.
– Care ar fi cea mai frumoasă amintire a ta din toți acești ani de pregătiri, de competiții?
Cel mai mult îmi place timpul pe care pot să-l petrec cu ceilalți elevi olimpici, când sunt la loturi sau la alte concursuri. Am fost odată și într-o tabără alături de informaticieni din mai multe țări și acolo mi-a plăcut destul de mult. N-am avut norocul să găsesc pe altcineva altundeva, cu aceleași pasiuni ca mine, decât la aceste olimpiade și concursuri.
– Ce anume crezi că lipsește de la orele de TIC din învățământ?
Mă gândesc că ar fi de ajutor să învățăm ce ramuri are informatica, pe ce domenii de muncă am putea merge mai departe și poate chiar ar ajuta să învățăm la școală cum să folosim Linux-ul din moment ce este mai recomandat pentru programatori în loc de Windows. Adică securitatea cibernetică se bazează mult și pe comenzi specifice Linux-ului.
– Cum te relaxezi?
Joc jocuri de strategie pe calculator. În general, cele care au o poveste mai interesantă, mai lungă. Câteodată mai joc și pe platforme, nu numai jocuri de strategie. Un joc de strategie care îmi place destul de mult este Fire Emblem. Ai mai mulți soldați și fiecare se poate deplasa un anumit număr de spații pe o hartă. Fiecare atac are o anumită distanță până la care poate fi folosit. Pe fiecare nivel, e o hartă diferită și trebuie să distrugi toți adversarii încercând să îți moară câți mai puțini din echipa ta. Și să-ți faci tu singur strategii bazându-te pe ce-ți oferă jocul.
A consemnat Angela CROITORU
