Ambițios, organizat, pasionat, entuziast, deschis la nou, pregătit pentru provocări și oportunități, aceste calități se evidențiază încă de la primele schimburi de replici cu Teodor Balaban, elev în clasa a VI-a a Colegiului Național de Informatică din Piatra-Neamț. Medalia de aur și Premiul Special câștigate la etapa națională a Olimpiadei Naționale de Fizică au fost o surpriză, dar și o confirmare pentru el și profesorii care l-au îndrumat. Are doar 13 ani, dar vorbește foarte corect literar, are deja o cultură generală bine dezvoltată pentru vârsta sa și denotă o maturitate în gândire ce depășește anii săi. Mama, Luminița Balaban, îl descoperă în fiecare zi pregătit să-și deschidă mintea și sufletul către noi orizonturi:

“Nu am cum să nu fiu un pic subiectivă. Dar, vă pot spune că Teodor a fost întotdeauna foarte atent la percepții, la detaliile din jur. A avut de mic un simț al observației foarte ascuțit și, totodată, este un copil foarte empatic, care rezonează cu cei din jur și transmite multă compasiune”.

Teodor își observă personalitatea reflectată în opiniile prietenilor săi și are foarte mulți: “Pot să spun, cu siguranță, că am multă ambiție! Când îmi pun în minte să fac ceva, nu mă ridic de pe scaun, de la masă, până când nu reușesc să duc acel lucru la bun sfârșit!”.

Primele confirmări: premii și mențiuni

Primii ani de educație i-a petrecut la Școala Gimnazială nr. 5 din Piatra-Neamț, iar învățătoarea a fost cea care i-a descoperit talentul și pasiunea pentru matematică, științele naturii și științele exacte în general.

“Am simțit o plăcere extrem de mare în legătură cu matematica și științele naturii”, subliniază Teodor.

De mic, jocurile lui preferate erau cele cu experimente. La gimnaziu a descoperit fizica, iar dacă în clasa a V-a a participat la olimpiada de matematică și la Concursul Național de Biologie “George Emil Palade”, unde a ajuns până la etapa județeană și a obținut câte o Mențiune, anul acesta a reușit performanța de a obține Medalia de aur și Premiul Special la etapa națională a Olimpiadei de Fizică. Dar, prima sa reușită din acest an a fost premiul întâi la Concursul PHI organizat de Catedra de Fizică a Universității Alexandru Ioan Cuza Iași.

“Mie îmi plac toate materiile în mod egal, dar de unele m-am atașat mai mult. Noi suntem, în general, o clasă extrem de unită. Am mulți prieteni, iar până acum s-au dovedit a fi foarte buni. Ne încurajăm și ne susținem reciproc. În clasa mea sunt mulți copii talentați, iar când unul dintre noi participă la o competiție, ceilalți îl sprijină, îl încurajează și îl felicită; atmosfera este foarte plăcută din acest punct de vedere. De exemplu, când am ajuns la Slobozia (la etapa națională a Olimpiadei de Fizică pentru gimnaziu – n.r.) și le-am spus că am ajuns, toți îmi trimiteau mesaje de încurajare: Avem încredere în tine! Doamne, ajută!. Chiar unul dintre ei mi-a spus că se roagă pentru mine, un prieten foarte bun. M-a bucurat foarte mult!”, povestește Teodor.

Curiozitatea, rigurozitatea și atenția la detalii îl recomandă, încă de acum, pentru un domeniu de activitate în cercetare.

Pasiunea pentru muzică

Teodor are și o pasiune pentru muzică; studiază pianul, cântă și cu vocea, participând și fiind remarcat la concursurile de profil.

“Sincer, îmi place foarte mult să cânt. Deși fizica, matematica și muzica sunt drumuri cam diferite, mi-ar plăcea un job în domeniul cercetării, dar și ceva legat de muzică. Cânt la pian de mic și încă mai cânt. Am luat o pauză de la competiții, deoarece trebuia să mă concentrez. Anul trecut, la concursul Primăvara Artelor de la Bacău, am obținut premiul întâi special, de excelență”, spune cu mândrie justificată băiatul.

Îi strălucesc ochii când vorbește despre pian și muzică, dar vocea lui devine plină de căldură și entuziasm și atunci când discută despre matematică, fizică și științele naturii: ”Participând la concurs, am descoperit o pasiune enormă pentru fizică. La început, ca să fiu sincer, am abordat materia ca pe orice altă disciplină. Cu seriozitate, dar fără o pasiune profundă. Ei bine, când a fost anunțat Concursul PHI, m-am înscris din curiozitate, să văd cum este un concurs de fizică și să-mi evaluez nivelul. Vreau să-i mulțumesc, în primul rând, doamnei profesoare Florescu Carmen, care ne-a explicat, mie și colegilor mei care am participat la aceste concursuri, cât de frumos a făcut-o! Îi mulțumesc din tot sufletul! Ne-a explicat foarte bine noțiunile pe care nu le-a predat încă la clasă, cum ar fi densitatea sau pendulul gravitațional. Aceste concepte nu au fost prezentate la clasă până acum. Deși am învățat aceste noțiuni foarte ușor, fără doamna profesoară n-aș fi putut să le cunosc. M-a ajutat enorm. De asemenea, vreau să mulțumesc și conducerii Colegiului Național de Informatică pentru susținerea și motivația oferită, precum și pentru felicitările acordate la fiecare reușită”, spune Teodor cu seriozitate și entuziasm.

Pregătirea intensă pentru naționala de fizică

Cu două săptămâni înainte de Olimpiada Națională de Fizică, Teodor Balaban s-a pregătit intens cu profesoara de la clasă, Carmen Florescu.

“M-a ajutat extrem de mult să înțeleg foarte bine toate noțiunile de fizică, tainele fizicii. Și chiar mă bucur că am avut această ocazie.

Am lucrat, mai ales eu, foarte mult în laborator, datorită faptului că am avut și o probă experimentală. Olimpiada a fost structurată pe două părți, o probă experimentală și o probă teoretică. La proba experimentală, cu ajutorul pregătirii oferite de doamna profesoară Florescu și de celelalte doamne profesoare, pe care le-am mai întrebat câte ceva, și cu doamna laborantă, îi mulțumesc și ei, m-a ajutat extrem de mult să înțeleg bine și partea experimentală a fizicii, de care eu, de mic, eram îndrăgostit. Dar, acum, am pătruns-o și am înțeles-o mult mai bine, am înțeles ce înseamnă un experiment fizic. De exemplu, pentru a minimiza erorile, ai nevoie de foarte multe măsurători. Asta e concluzia pe care o tragem de la majoritatea experimentelor. Întotdeauna aveam câte un tabel unde trebuia să trecem datele de la diferite măsurători, să le prelucrăm astfel încât să avem o eroare medie cât mai mică și un rezultat cât mai apropiat de rezultatul adevărat. Pentru că rigla nu măsoară perfect. Măsoară cu o eroare de 0-1 mm. Pentru că nu putem să vedem ce este între acele liniuțe”, povestește Teodor despre orele de pregătire care i-au intensificat dorința de a studia mai multă fizică și care au dus la această performanță deosebită.

La olimpiada de fizică a avut de rezolvat două subiecte de teorie și trei experimente. Primul pornea de la un coif de hârtie, care trebuia desfăcut, obținea o bărcuță, îi măsura latura și trebuia să afle aria. La următorul experiment a avut de măsurat aria suprafeței acoperite de un creion într-un dreptunghi. Cel de-al treilea cerea să afle înălțimea unui vas încastrat în polistiren, pereții vasului fiind considerați nuli ca mărime. Avea la îndemână un fir extensibil pe care l-a utilizat pentru a afla circumferința vasului.

“Apoi aveam un vas C pe care îl puteam atârna de un resort elastic. L-am atârnat de resortul elastic, am făcut măsurătorile necesare pentru a afla masa. Și am turnat apă până la o linie marcată, până acolo trebuia să aflu înălțimea și am aflat volumul de apă care încăpea în vasul A. Am continuat experimentul utilizând relațiile, de fapt. Trebuia pur și simplu să aplic formulele. Cred că fizica, mă ajută extrem de mult în viață. De exemplu, atunci când un om construiește o casă, trebuie să știm, să calculăm noi cum va fi acea casă, de ce cantitate de materiale vom avea nevoie. Un meseriaș poate că va cumpăra mai mult. Sau îți pune o cantitate mai mică”, spune Teodor.

Despre momentul în care a aflat că a câștigat, că se află pe locul V la nivel național la olimpiada de fizică și a obținut Medalia de aur, Teodor își amintește căldura din piept, bucuria de nedescris.

“M-a bucurat extrem de mult acest rezultat și m-a motivat pentru următoarele concursuri și olimpiade. De asemenea vreau să mulțumesc mamei mele, și tatălui meu, bunicii mele pentru toată susținerea acordată și pentru cât m-au ajutat în toate!”, și ochii lui Teodor sunt plini de recunoștință și de bucuria aceea inocentă pe care numai copiii o pot simți.

Angela CROITORU