În ultima perioadă, Rică Răducanu apare mai des pe sticlă, într-un clip de promovare a sportului, în care ne aminteşte despre cariera sa de portar, cu şapte (7) goluri marcate, unul în cupe europene, şi se mai „făleşte” că este singurul portar prins în… ofsaid.
Pitorescul personaj are o melodie, creată de Victor Socaciu: „Portar sub Podul Grant“, iar jurnalistul Sorin Satmari a scris despre el o carte: „Un portar prea mare pentru un careu atât de mic“. Şi titlul este unul foarte inspirat. Mai mult, a intrat şi în cinematografie: regizorii Andrei Blaier şi Mircea Daneliuc l-au distribuit ca interpret în două filme. În filmul „Totul pentru fotbal (1978), a jucat rolul de portar al echipei AS Rulota, un rol apropiat lui şi unde s-a adaptat cu uşurinţă, dar, în „Legiunea Străină” (2008), a avut rolul lui Maricel, un afacerist cu relaţii interlope şi actorul Rică a muncit mult pentru rol, repetând la nesfârşit cu… soţia.
Rică a cochetat şi cu Teatrul de Revistă „Constantin Tănase“, participând la mari turnee cu actori celebri. L-a cunoscut pe Pele în timpul unui turneu în Brazilia şi au rămas prieteni. A rămas antologic modul în care Pele l-a consolat pe Rică după ce i-a dat gol la Campionatul Mondial din Mexic 1970.
A fost poreclit „Tamango” din cauza înălțimii sale, fiind asemănat cu protagonistul filmului omonim. Fiul său, Cătălin Necula, a jucat la Sportul Studențesc, dar nu ca portar, și la alte cluburi, având o carieră decentă, după care a devenit antrenor.
Rică Răducanu, pe numele său adevărat Răducanu Necula, s-a născut la 10 mai 1946 în localitatea Vlădeni, județul Ialomița. Fotbalul l-a început la Victoria MIBC București în 1958. După un sezon, a schimbat echipa ajungând la Flacăra Roșie București, echipă de divizia C, unde a stat până în 1965, când a fost observat de antrenorul Rapidului şi a fost adus în Giuleşti. La început a jucat pe post de extremă şi avea calităţi (dovedite, de altfel, mai târziu), însă a fost silit să intre în poartă după ce portarul titular al echipei sale a fost nevoit să fie schimbat. Şi el era mai înalt, cu alură de portar şi a făcut un meci bun împotriva Progresului Bucureşti, echipă de divizia A, devenind chiar titular… în poartă.
A jucat pentru Rapid (1965-1975), aici având cele mai mari succese şi satisfacţii, apărând poarta rapidiștilor în 233 de meciuri şi de la Rapid a ajuns la echipa națională, unde a jucat în 63 de partide oficiale. Ulterior, a mai jucat la cluburile Sportul Studențesc (1975-1978, 88 de meciuri), Steaua București (1978-1979, 22 de meciuri) și la alte cluburi mai mici, până la retragerea definitivă din fotbal (1982).
La 16 iunie 1974, la meciul Rapid-FC Constanța (1-1) Rică, împreună cu toată echipa ataca furibund, trebuiau să scape de retrogradare şi portarul a fost semnalizat de tușier în afara jocului: „Am dat şi gol, dar arbitrul a fluierat fault în atac”, afirma mai târziu Rică. După remiza cu Constanța, Rapid s-a deplasat la Iași pentru o victorie sau un egal, dar în urma unui corner, Rică a ieșit neinspirat din poartă, Simionaș a marcat unicul gol al întâlnirii şi Politehnica rămânea în divizia A, iar Rapid retrograda.
A jucat apoi la Sportul Studenţesc trei ani, calificându-se în cupele europene şi în finala Cupei României (pierdută în fața echipei Steaua București cu 0-3). A rămas în memoria colectivă golul primit în meciul Steaua-Sportul Studenţesc din 1978, când o minge ce ieşea afară îl loveşte în spate pe Rică şi Liţă Dumitru a înscris în poarta goală. A înscris din penalty în Grecia, în meciul cu Olimpiakos din Cupa UEFA!
La Steaua juca două sezoane, 22 de meciuri, câștigând Cupa României în 1979, Steaua învingând în finală pe Sportul Studențesc cu scorul de 3-1. A mers apoi la FCM Resiţa, la FC Baia Mare, unde în echipa condusă de Viorel Mateianu a avut ultimele 10 apariţii la nivel înalt. A rămas apropiat de fotbal având diverse funcţii, în special ca antrenor de portari şi este o prezenţă obişnuită în Giuleşti. Apariţiile sale în presă, la tv sau mai nou în podcasturi sunt gustate de mulţi dintre microbişti şi nu numai. Are o mulţime de poveşti şi îi place şi ştie să le împărtăşească. (D. DIEACONU)
