Cea mai mare și mai frumoasă Biserică Romano- Catolică din zona Romanului, cea satul Adjudeni, comuna Tămășeni, și -a adunat duminică, 8 iunie, dimineață toți binecredincioșii catolici din comunitate pentru a participa la Sfânta Liturghie în solemnitatea Coborârii Duhului Sfânt – hramul bisericii, (înregistrarea Sfintei Liturghii o puteți accesa aici) una dintre cele mai frumoase ceremonii de peste an, așteptată de întreaga suflare a comunei. An de an, de Rusalii, comunitatea din Adjudeni își sărbătorește biserica.
Trebuie remarcat faptul că, în același timp, papa Leon al XIV-lea a prezidat Sfânta Liturghie din solemnitatea Coborârii Sfântului Duh, în Piața San Pietro, la Vatican, unde peste 70 de mii de pelerini, inclusiv din România, au înfruntat canicula pentru a participa la Jubileul mișcărilor, asociațiilor și comunităților, după cum relatează Vatican Press. “Rusaliile sunt cele care reînnoiesc Biserica și lumea. Vântul impetuos al Spiritului să vină asupra noastră și în noi, să deschidă frontierele inimii, să ne dăruiască harul întâlnirii cu Dumnezeu, să lărgească orizonturile iubirii și să susțină eforturile noastre pentru construcția unei lumi în care să domnească pacea”, a spus în invocația sa Papa Leon al XIV-lea de la finalul omiliei prezentată la Sfânta Liturghie a solemnității “Coborârii Sfântului Duh”.
Amintirea preotului Dumitru Adămuț și bățul căutat de securitate
Câteva momente importante ale Bisericii Romano-Catolice Adjudeni, cu hramul “Coborârii Sfântului Duh”, aflăm din articolul semnat de dr. Dănuț Doboș, pe site-ul https://ercis.ro/dieceza/parohii:
“Statisticile bisericilor catolice din Moldova din anii 1871-1872 ne arată că la Adjudeni era o biserică din lemn construită în anul 1816. Apoi, nu se ştie exact când, a fost construită o biserică din cărămidă, care, mărită între anii 1926-1928, a rezistat până la actuala biserică, construită peste cea veche.
Construirea noii biserici a fost începută în vara anului 1972 de părintele Ştefan Apostol şi părintele Mihai Ungureanu, făcându-se subsolul. În anul următor, în luna iunie, a venit la Adjudeni un alt preot ca paroh, părintele Dumitru Adămuţ. Oamenii se întrebau: “Ce-o să facă preotul acesta slab, înalt şi negru?”. Însă nimeni nu ştia ce inimă mare şi generoasă bătea în pieptul lui. A fost modificat proiectul iniţial cu un altul. Din vara anului 1973 şi până în 1979 a fost terminată biserica, dar rămâneau turnurile, În 1980, obţinând o aprobare şi având fundaţia deja turnată pentru un turn, părintele Adămuţ a hotărât să facă două turnuri, dar, dar… cu foarte multe sacrificii: amenzi, persecuţii, ameninţări, condamnare la doi ani şi şapte luni de suspendare (1982-mai), care l-au îmbolnăvit şi l-au dus în mormânt. Oricum, la moartea părintelui Dumitru, 10 septembrie 1982, turnurile erau aproape gata.
De la 1 noiembrie 1983 până în noiembrie 1986 lucrările au fost continuate de părintele Mihai Budău. Jertfa supremă a părintelui Dumitru, unită cu jertfele, sacrificiile şi munca credincioşilor din Adjudeni au fost încununate la 3 iulie 1990, când Preasfinţitul Petru Gherghel, abia consacrat episcop la 1 mai 1990, a consacrat această măreaţă “catedrală” cu patronul Duhului Sfânt pe care l-a avut din vechime.
Biserica este printre cele mai mari din ţară, având o lungime de 72 m, lăţimea în crucieră de 36 m, cu două turnuri înalte de 72 m. Ce a dus la realizarea acestei noi biserici? Unirea credincioşilor în jurul păstorului, iubirea faţă de Dumnezeu, credinţa şi sacrificiul.
Parohia Adjudeni este în continuă creştere. În ianuarie 1993 avea 1094 de familii cu aproape 5000 de suflete. O bucurie deosebită este că aceşti credincioşi nu şi-au construit în zadar “templul Domnului”, ci ca să-l aibă pe Dumnezeu în mijlocul lor şi să trăiască cu el; frecvenţa la biserică şi la Sfintele Sacramente fiind foarte mare”.
La intrarea în Biserica Adjudeni se află portretul preotului Dumitru Adămuț, unul dintre martirii bisericii persecutați de securitate, în special în perioada în care a condus Parohia Adjudeni, și care s-a ridicat la ceruri în urmă cu mai bine de patru decenii. Preotul Alois Moraru povestește, într-o postare pe grupul comunității Tămășeni, o întâmplare comică, dar care poate servi drept pildă și mărturie a modului în care acționa securitatea pe vremea Partidului Comunist Român condus de dictatorul Nicolae Ceaușescu:
“Părintele Adămuț se afla sub supraveghere informativă încă din anul 1968, când activa ca vicar la Bacău, iar acţiunea respectivă s- a intensificat în perioada 1973 -1982, când părintele Adămuţ s-a aflat la conducerea Parohiei Adjudeni. În toată această perioadă, Inspectoratele judeţene de Securitate Bacău şi Neamţ l- au ţinut pe parohul Adămuţ sub control total, după cum o probează documentele din fondul „Documentar” creat de fosta Securitate şi păstrate astăzi în arhiva CNSAS. Presiunile asupra parohului de Adjudeni au atins punctul culminant în mai 1978, cu ocazia hramului Bisericii „Coborârea Duhului Sfânt”. Astfel, la 14 mai 1978, la sfârşitul mesei organizate la casa parohială cu participarea a 80 de invitaţi, în clădire a pătruns un grup de ofiţeri de Securitate, care căutau cu febrilitate un anumit „băţ”. Fiecare preot a fost cercetat, iar numeroşi săteni au fost percheziţionaţi în legătură cu misteriosul obiect. La 1 iunie 1978, unul dintre informatori descria astfel scena petrecută la 14 mai, într- un raport înaintat Securităţii din Piatra -Neamţ: „Preotul Adămuţ a fost cercetat o zi şi o noapte pentru a preda organelor de Securitate un băţ, despre care nimeni nu- şi putea da seama despre ce este vorba.
Toţi cetăţenii care au participat la hram căutau beţe pe sub mese, pe afară, dar orice băţ era adus ofiţerului de Securitate, era refuzat, spunând că altfel de băţ căuta. Până la urmă, s- a aflat că acel băţ era cu totul special şi, prin el, se putea asculta tot ce se discuta la masa hramului, unde au luat parte circa 80 de persoane, şi că nu era vorba de beţele cu care umblau bătrânii prin comună.
După câteva zile de cercetare, când de acum s- a aflat despre ce băţ era vorba şi că acesta a fost pus la masă într -un anumit scop, s- a căutat în locurile unde a fost gunoiul, şi astfel, a fost găsit într -o groapă, acoperit cu resturile de mâncare. Din discuţiile purtate cu preotul Adămuţ, acesta s- a arătat foarte mâhnit, afirmând că mai bine cei de la Securitate îl întrebau pe el ce se discuta la masă şi nu trebuiau să procedeze în felul acesta, întrucât au creat o situaţie neplăcută în comună şi se comentează mult pe această temă în rândul cetăţenilor. Acum fiecare se teme de orice băţ din apropierea lui. Se spune că acest băţ putea fi găsit mai uşor dacă bateriile din el nu se udau prin acoperirea lui cu resturile de mâncare. Se discută că el a fost băgat sub masă şi, când s- a făcut curăţenie a căzut, iar femeile de serviciu l- au aruncat”.
Angela Croitoru
Sursă imagini: Facebook Tămășeni, Neamț
