După 5 ani de la comiterea faptei magistrații din cadrul Judecătoriei Bicaz s-au pronunțat în dosarul poluării râului Bicaz cu apă amoniacală (amănunte aici) și au aplicat pedepse modice pentru cei deferiți justiției. La vremea respectivă subiectul ateriza și în presa centrală, dar cum apa, chiar și cu amoniac, curge și șterge urmele, nu ne rămâne decât să consemnăm decizia primai instanțe de judecată. În această cauză a fost judecat un lucrător al firmei Heidelberg Materials Romania SA, șoferul bulgar care a adus amoniacul, precum și cele două societăți comerciale. Cele două persoane fizice, Diaconu Pavel și Hyuseinov Sevdzhan Vasiev, au fost achitați pentru comiterea infracțiunii de infectare a apei, pe motiv că fapta nu există (?!?). Aceiași acuzați au fost găsiți vinovați de comiterea infracțiunii de evacuarea, aruncarea sau injectarea în apele de suprafață și subterane, în apele maritime interioare ori în apele mării teritoriale de ape uzate, deșeuri, reziduuri sau produse de orice fel, care conțin substanțe, bacterii ori microbi în cantitate sau concentrație care poate schimba caracteristicile apei, punând în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală a persoanelor, viața animalelor, mediul, producția agricolă ori industrială sau fondul piscicol, fiind condamnați la 2 ani și 6 luni de închisoare pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere. Deci n-au infectat apa, doar au aruncat în apă amoniacul, ceea ce probabil este altceva, în funcție de gravitatea faptei.
Cei doi trebuie să presteze 60 de zile de muncă în folosul societății la Primăria Bicaz sau Primăria Tașca. Diaconu, Hyuseinov, Heidelberg și angajatorul șoferului bulgar, Inachem Solution OOD, au fost obligață să achite către partea civilă din dosar, Administrația Națională Apele Române – ABA Siret despăgubiri de 15. 281,38 lei. Decizia instanței de fond nu este definitivă și poate fi atacată de oricare dintre părțile interesate, inclusiv procurori, la Curtea de Apel Bacău.
Fapta a avut loc pe 3 mai 2021, când la firma din Tașca a venit un transport de amoniac, ansamblul de vehicule fiind condus de șoferul bulgar. Actele relevau cantitatea de 24,36 tone de marfă. Transportul a fost preluat de Diaconu, care era șef de tură, fiind direcționat către cântar unde s-a stabilit că ansamblul cântărea 39,46 tone, ulterior fiind trimis spre punctul de descărcare. După ce s-au descărcat 18,72 tone din totalul de 24,36 tone, sistemul s-a decuplat automat, așa cum se întâmpla la un grad de umplere de 80 de procente. Pentru diferența de 5,64 tone de apă amoniacală, bulgarul a fost îndrumat de salariatul de la Tașca: „mai dă pe canal” – adică în canalul fabricii care nu permitea ca descărcarea să se facă în regim închis, în recipiente sau conducte etanșe.
Canalul avea menirea de a capta scurgerile accidentale de apă amoniacală. Întrucât era legat de un canal meteoric care se varsă în râul Bicaz, canalul era prevăzut cu un robinet ce închidea comunicarea cu sistemul de canalizare public. Când existau proceduri de descărcare a apei amoniacale robinetul trebuia închis. Dar în acel moment era înțepenit pe poziția deschis astfel că respectivul canal nu trebuia folosit în nici o circumstanță, întrucât apa amoniacală nu putea fi reținută doar în canalul fabricii ci a ajuns în râul Bicaz (amănunte aici și aici).
Să mai remarcăm că Garda de mediu a dat o amendă de 200000 de lei iar completul de judecată a considerat că aproape 15.300 de lei sunt suficienți pentru Apele Române, ca despăgubire pentru daunele aduse cursului de apă.
(G. S.)
