Cel supranumit „Cobra” a fost unul dintre cei mai talentați și compleți atacanți din istoria României. De ce Cobra? Într-o zi, Ranieri a fost întrebat de presa iberică ce părere are despre tânărul român care s-a integrat atât de repede la echipa Valenciei. Replica italianului avea să fie una virală: „E letal ca o cobră”.
Adrian Bucurel Ilie s-a născut pe 20 aprilie 1974 la Craiova. Provenea dintr-o familie în care fotbalul era foarte iubit. Adrian a făcut primii pași în fotbal la Electroputere Craiova. Acesta a copilărit alături de fratele său Sabin și prietenul său cel mai bun, Augustin Călin, toți trei devenind jucători importanţi.
În 1991, la 17 ani, Adrian a semnat cu echipa mare a lui Electroputere. În primul sezon, craiovenii, cu Lung în poartă, terminau pe locul 3 în campionat, cu un loc mai sus decât concitadinii de la Universitatea. În următorul sezon, Adrian Ilie a devenit liderul echipei și în primăvara lui 1993, împreună cu Electroputere, a bătut Steaua. Peste două săptămâni, Puiu Iordănescu și Tică Danilescu au venit la Craiova, au pus banii pe masă și s-au înțeles cu Electroputere. De când Steaua triumfa în Cupa Campionilor, Adrian și-a dorit să ajungă în Ghencea și visul lui devenea realitate.
A avut un debut grozav la Steaua şi în septembrie 1993, la doar 19 ani, juca pentru prima dată la echipa națională, într-un amical câștigat cu 1-0 în fața Israelului. În Ghencea, l-a avut alături pe Marius Lăcătuș, cu care avea să facă un cuplu letal. În următorii trei ani, Steaua a câştigat campionatul României, o Cupă și o Supercupă şi nişte meciuri superbe în cupele europene, contra lui Servette Geneva, Cazino Salzburg sau FC Bruges. Cu belgienii, Ilie, cu ajutorul lui Lăcătuș, reușea câte o dublă și acasă și în deplasare.
În vara anului 1996, Adrian Ilie a mers cu naționala României la Campionatul European din Anglia, dar tricolorii rămâneau blocați într-o grupă din care mai făcea parte Franța, Bulgaria și Spania. Tânărul atacant evolua în două dintre cele trei meciuri.
Adrian Ilie s-a despărțit de Steaua și a semnat cu Galatasaray pentru 2 milioane de euro. Primul sezon la Galatasaray a fost cu titlu și Supercupă, iar atacantul de 22 de ani juca 24 de meciuri în toate competițiile, înscria 11 goluri și dădea 9 pase decisive.
În al doilea sezon, până la sfârșitul turului, Ilie avea strânse deja 19 meciuri în care marca 11 goluri și oferea 7 assist-uri şi în iarna anului 1998 era cumpărat de Valencia pentru aproape 4 milioane de euro. A doua parte a sezonului, Adrian Ilie a petrecut-o sub bagheta tânărului antrenor italian Claudio Ranieri. Strângea 14 meciuri, marca 6 goluri și dădea 6 pase decisive. Iar în vară, cu echipa națională mergea la Campionatul Mondial din Franța. În primul meci, tricolorii au trecut de Columbia, iar singurul gol al meciului era marcat de Adi Ilie și era un gol de senzaţie. În al doilea meci, Cobra juca din nou în toate cele 90 de minute, iar România se impunea în fața Angliei. În remiza cu Tunisia, Adi Ilie oferea o pasă de gol lui Viorel Moldovan.
Povestea frumoasă a României însă avea să se termine în optimi după înfrângerea contra Croației. După Mondial, Adrian Ilie a primit oferte de la Manchester United și Real Madrid, însă acesta le-a refuzat.
În sezonul viitor, se bucura de triumful în Cupa și în Supercupa Spaniei şi era desemnat fotbalistul român al anului. Sezonul următor 1999-2000 avea să fie unul fără trofee, însă Valencia, preluată între timp de Hector Cuper, în Liga Campionilor ajungea până în finală, în meciul decisiv liliecii pierdeau cu 3-0 în fața Realului.
Era vara anului 2000, a fost Campionatul European din Belgia și Olanda. În primul meci contra Germaniei, încheiat cu 1-1, îi oferea o pasă de gol lui Viorel Moldovan. La Craiova s-a scandat: „Toată lumea ştie/Adrian Ilie/Este din Bănie!”
Apoi urma înfrângerea în faţa Portugaliei și în final victoria cu englezii, când Adrian vedea un nou cartonaș galben și nu mai juca în partida din optimi cu Italia, pierdută de tricolori cu 2-0. Acesta avea să fie ultimul turneu final pentru Adrian Ilie.
Au apărut noi accidentări şi, deși Valencia ajungea din nou în finala Ligii Campionilor, pe care o pierdea dramatic la penalty-uri în fața lui Bayern, Cobra nu se putea bucura din plin de perioada frumoasă prin care trecea echipa lui. În sezonul 2001-2002, Adi a revenit pe teren și a început să marcheze din nou și a făcut-o chiar în trei meciuri la rând în debutul sezonului. Liliecii s-au impus în acel an în campionat cu un avantaj de 7 puncte față de Super-Depor. După ce a trăit din plin fericirea titlului în Spania, Adrian Ilie a fost nevoit să-și caute o nouă echipă şi a semnat cu Deportivo Alaves pentru 1,2 milioane de euro, inițial acordul era prevăzut pentru șase luni, însă în iarnă, pentru rezultate bune, a fost prelungit până la finalul sezonului. Dar din cauza unei contracturi la piciorul stâng, Adi a fost obligat să ia o pauză de la fotbal pentru a se vindeca şi a stat fără echipă mai bine de jumătate de an, iar în iarna lui 2004, Adrian Ilie s-a întors în Turcia și a semnat cu Beşiktaş, unde mai evolua Daniel Pancu, iar antrenor era Mircea Lucescu. Strângea 15 meciuri și marca șase goluri, iar Beşiktaş termina pe locul 3. În vară însă, după plecarea lui Lucescu, contractul cu Ilie nu a mai fost prelungit, iar Cobra semna cu elvețienii de la Zürich. Acolo reușea un sezon bun, înscria 11 goluri, dădea șapte pase decisive și cucerea Cupa Elveției, iar selecționerul Victor Pițurcă îl reconvoca pe Ilie în echipa națională după o pauză de două ani. Pe 26 martie 2005, într-o partidă contra Olandei, Adrian Ilie îmbrăca pentru ultima dată tricoul naţionalei. În total, acesta a strâns 55 de meciuri pentru națională și a marcat 13 goluri. În vara lui 2005, la 31 de ani, chinuit de accidentări, Cobra își anunța retragerea. Părăsea dreptunghiul verde unul dintre cei mai rafinaţi jucători români, unul dintre ultimii care s-au impus la echipe de top din străinătate. Şi Adrian Ilie a fost un fotbalist de legendă al Valenciei. (D. DIEACONU)
