Pe 7 august 2025, la Mănăstirea Sihăstria din județul Neamț a avut loc proclamarea locală a canonizării Sfinților Cuvioși Paisie și Cleopa. Evenimentul a avut loc în ziua de sărbătoare a Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla, hramul bisericii mari a așezământului monahal.
Ziua de 7 august a reprezentat ultima etapă a unui proces început în vara anului 2024, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea celor doi mari duhovnici ai Moldovei, stabilind ca dată de prăznuire 2 decembrie. Pe 4 februarie 2025, proclamarea generală a canonizării, alături de alți 14 sfinți români, a avut loc la București, în contextul aniversării a 100 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie.
Sărbătoarea de la Sihăstria a început încă din ajun, cu slujba privegherii oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos. În dimineața zilei de 7 august, înainte de Sfânta Liturghie, moaștele celor doi sfinți au fost așezate spre închinare în biserica mănăstirii, în cadrul unei procesiuni la care au participat ierarhi, monahi, preoți și credincioși.
Potrivit estimărilor autorităților, aproximativ 20.000 de persoane au luat parte la eveniment. Sfânta Liturghie a fost oficiată de un sobor de 24 de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, sub conducerea liturgică a Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Din sobor au făcut parte Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului; Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Mitropolitul Basarabiei și Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, împreună cu alți ierarhi prezenți la eveniment.
După citirea Sfintei Evanghelii, cuvântul de învățătură a fost rostit de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei. Acesta a evocat întâlnirile sale cu cei doi sfinți, vorbind despre viața și lucrarea lor duhovnicească. Despre Sfântul Paisie, a mărturisit: „Părintele Paisie Olaru de atunci avea o viață sfântă. A tămăduit rănile sufletești la foarte, foarte multă lume, inclusiv mie. Eu vă spun că în momentul în care îmi citea rugăciunea de dezlegare simțeam că Duhul Sfânt efectiv lucrează. Era omul lui Dumnezeu, sfânt! Lucrurile pe care ți le spunea erau simple dar profunde. Era om harismatic, om isihast, om sfânt cu viață sfântă de atunci.”
Referindu-se la Sfântul Cleopa, mitropolitul l-a numit „pedagog desăvârșit” și „catehet desăvârșit”, amintind că acesta obișnuia să primească oamenii în fața chiliei sale, pe băncuțe așezate în două șiruri, unde le vorbea multe ore: „Se așezau oamenii pe ele și le vorbea ore întregi și plecau acasă luminați. Învățau foarte, foarte multe lucruri bune. Cărțile scrise după învățăturile părintelui Cleopa există și le puteți citi. Cred că importante sunt două învățături. Una: în viața aceasta călătorim printre două ziduri care ar trebui să fie frica de Dumnezeu și amintirea față de moarte. Dacă la ele ne gândim, suntem mult, mult mai buni. Și apoi, un principiu de viață, se referea dânsul la cele trei direcții în care ar trebui să avem atenție: către Dumnezeu, către semenul nostru și către noi înșine.”
La sfârșitul Sfintei Liturghii a avut loc proclamarea locală a canonizării. Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a citit Tomosul sinodal prin care se hotărăște ca Sfinții Cuvioși Paisie și Cleopa de la Sihăstria să fie înscriși în calendarul Bisericii Ortodoxe Române la data de 2 decembrie, în fiecare an, să fie pomeniți în slujbe și să li se tipărească viața și rânduiala liturgică.
În continuare, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a dat citire mesajului transmis de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, intitulat Doi stâlpi de lumină între munți și cer, Sfinții Cuvioși Paisie și Cleopa de la Sihăstria: „Cei doi sfinți, Paisie și Cleopa, au trăit în duh de nevoință, cu post, priveghere și multă rugăciune. Au fost oameni duhovnicești, legați de aceeași râvnă pentru viața sfântă, mărturisitori ai dreptei credințe în vremuri de prigoană și propovăduitori ai Evangheliei lui Hristos prin cuvânt și faptă”.
În cuvântul său, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan a vorbit despre lucrarea celor doi mari duhovnici și despre moștenirea lor spirituală: „Credem și mărturisim că Sfinții Cuvioși Paisie și Cleopa au pătruns încă din această viaţă în veşnicia lui Dumnezeu. Iubirea lui Dumnezeu le-a inundat întreaga fiinţă. Harul lui Dumnezeu i-a prefăcut din oameni plămădiţi din ţărâna pământului în sfinţi ai Împărăției Cerurilor. Au dobândit o sensibilitate adâncă pentru durerea oamenilor și harul de a se ruga pentru întreaga lume, nemaifăcând deosebire între prieteni şi vrăjmaşi”.
La final, părintele arhimandrit Arsenie Popa, starețul Mănăstirii Sihăstria, a mulțumit tuturor celor care au contribuit la organizarea sărbătorii și a subliniat importanța acesteia: „Se cuvine să mulțumim mai întâi lui Dumnezeu pentru această zi istorică și minunată în același timp, pentru Mănăstirea Sihăstria, pentru monahismul românesc, pentru Biserica Ortodoxă Română, pentru Biserica în general. Acești sfinți au revigorat duhovnicește mai întâi mănăstirea noastră, apoi chiar monahismul românesc și au întărit credința poporului drept credincios. Noi, obștea Mănăstirii Sihăstria, suntem recunoscători acestor sfinți, pentru că au format generații de călugări și au lăsat o tradiție de trăire monahală transmisă din vremuri de demult și continuată până în prezent”.
Sfântul Cuvios Cleopa Ilie s-a născut în județul Botoșani, într-o familie cu zece copii, primind la botez numele Constantin. În 1929, la vârsta de 17 ani, a intrat în obștea Schitului Sihăstria, condus pe atunci de părintele Ioanichie Moroi. A urmat diferite ascultări, dintre care cea mai importantă a fost păstorirea oilor schitului, perioadă în care a citit multe cărți și a dobândit cunoștințe vaste din Sfânta Scriptură și scrierile Sfinților Părinți.
În 1937 a fost tuns în monahism, iar în 1942, după retragerea din motive de sănătate a starețului Ioanichie Moroi, a devenit conducătorul obștii. În 1947, schitul a fost ridicat la rang de mănăstire, iar părintele Cleopa a fost hirotesit arhimandrit. În 1949, Patriarhul Justinian Marina l-a numit stareț al Mănăstirii Slatina, însă persecuțiile din perioada comunistă l-au obligat de mai multe ori să se retragă în pădure, pentru a evita închiderea.
În 1964, după aproape zece ani de viață pustnicească, s-a întors la Mănăstirea Sihăstria, unde a rămas până la sfârșitul vieții. Era căutat necontenit de pelerini pentru sfat, spovedanie și predică. A trecut la Domnul pe 2 decembrie 1998, după șapte decenii de viață monahală.
Sfântul Cuvios Paisie Olaru s-a născut pe 20 iunie 1897, în satul Stroiești, județul Botoșani, cu numele de botez Petru. În 1921 a intrat în obștea Schitului Cozancea, iar un an mai târziu a fost tuns în monahism. În 1931 s-a retras în pădurea din apropiere, unde și-a ridicat o chilie și un paraclis de lemn, adoptând o viață de nevoință aspră. A îmbrăcat schima mare în 1933 și a fost hirotonit ieroschidiacon în 1943, apoi ieroschimonah în 1947.
După scurte perioade de slujire ca egumen la Cozancea și la Slatina, în 1948 s-a stabilit la Mănăstirea Sihăstria. Aici, blândețea și smerenia sa l-au făcut duhovnic al comunității monahale și al pelerinilor care veneau din toate colțurile țării. În perioada comunistă, când numeroase mănăstiri au fost închise, părintele Paisie a rămas statornic în credință, povățuind monahi și mireni și oferindu-le îndrumare duhovnicească. Era cunoscut pentru cuvântul său simplu, dar plin de înțelepciune, care aducea pace și întărire sufletească celor care îl ascultau.
Între 1972 și 1985 s-a nevoit la Schitul Sihla, aproape de peștera Sfintei Teodora, căutând liniștea deplină a rugăciunii, revenind apoi la Sihăstria. În ultimii ani de viață, încercat de boală, a primit suferința cu răbdare și nădejde, continuând să fie un sprijin duhovnicesc pentru cei care îl căutau. A trecut la Domnul pe 18 octombrie 1990, la vârsta de 93 de ani.
Sandu MUNTEANU